 Muzica
 Bună dimineața!
 Și bine ați venit la modul 3, ziua 1.
 Să aude un pic înfundat sau mi se pare mie?
 Mi se pare mie să aude bine?
 Seamnă că eu sunt înfundat, am înțeles.
 Suntem aproape la jumatea călătorie.
 Următorul modul va fi trecut de jumatea călătorie.
 Mă bucur să vă văd.
 Da, văd, s-o-ntonei în sală, vă salut, vă îmbrăcișesc, ști
ți că iubesc, doar vă anunț să știți că v-a sumat, știți
 deja, responsabilitatea pentru subiecte, teme, limbaji,
 provocări, pentru că eu țin cursul pentru voi.
 Îi iubesc mult, doar e provocator să fiu atent la...
 Să raputează din vreo torpila, zic, de undeva și să nu știm
 de unde.
 Mă bucur să vă revăd. Cum sunteți astăzi?
 Bine, mă bucur!
 Cum a fost la seara cu Miha?
 Ok, o mai chemăm?
 Ok, așa a zis și ea, să știți, că vrea să mai vină.
 Ia plăcut mult de voi, s-a simțit foarte acceptată, primită
 cu căldură și iubită și nu s-aștepta.
 Ok, voiam să termin. Vă rog, vorbesc eu după aia.
 Bun, avem doua zile importante si pline, mi le-am propus sa
 fie cu foarte mare sens si cu provocari pentru voi.
 Insa pana acolo, stiti deja cum ucepem zile de curs, eu am
 amnezie, nu stiu ce am facut pana acum, am nevoie sa-mi
 spuneti voi, de la inceputul calatoriei noastre.
 Noastre.
 Și știți, deja vreau să vorbesc cu voi, nu vreau doar să î
mi spuneți, da, bine rău.
 Vreau să vorbesc efectiv cu voi.
 Nu chiar așa.
 Vreau să vorbesc cu voi în sensul să vă audă și sala, nu do
ar voi să vă auzisem între voi.
 Ce vă sesizați că aplicați de la modul 1 până acum?
 Pe rog, îl ținem în aredicată, vine o microfon.
 Bună dimineața, sunt Camelia.
 Am vrut să spun că viața mea s-a modificat în benefic, în
 foarte bine,
 datorită faptului că eu am descoperit două căi.
 Unu, am devenit mai conștientă la modul meu de a gândi și
 de a vorbi.
 Și doi, am fost atentă și la ceilalți cum privesc și la ne
voile lor.
 Deci dacă până să mă înscru... Bine, am făcut și online,
 dar online nu a avut chiar așa mal impact.
 Sau am zis că am un delay din... De când aflu informația, p
ână o aplic și până văd rezultatele, există un interval de
 timp.
 Am observat cu stupoare că nu mai sunt persoane dificile la
 serviciu.
 Deci ele nu...
 Ele nu și-au dat emisia.
 Deci, stai un pic.
 Nu mai sunt persoane dificili la serviciu în sensul că era
 un anumită,
 și acum nu mai sunt.
 Tell me more.
 Cum ai făcut să nu mai fie persoane...
 Ați vrea să aflați?
 Cum a făcut Camelia să nu mai fie persoane dificili la serv
iciu?
 Sunt foarte curios. Tu ce crezi că ai făcut?
 Da. Și eu sunt foarte uimită și exaltată.
 Mai aproape microfonul.
 Și mi-ar dorii să continui
 și pe viitor
 acest mod de a fi, de a fi atente la mine
 și la celălalt.
 Ceea cea cea cealaltă, că în momentul în care lucrez cu o
 echipă de femei și atunci război, ambițiile, orgolile sunt
 foarte mari și competitivitatea că este secție de producție
 iarăși este foarte mare.
 Și am aplicat cel mai flexibil într-o discuție, căștigă,
 controlează, căștigă.
 Am fost atent și am zis, băi, poate are harta și ei, are
 dreptate, are dreptate pe harta ei, hai să văd.
 Și i-am spus, Mihaila dragă, nu, e că nu... N-am înțeles-o,
 te rog, mai spunem o dată și ai înțeles.
 Se izați, un secund de vreo să te înțelegi, se izați ce-a f
ăcut?
 În comunicare, când apare o neînțelegere, majoritatea dint
re noi avem tendința să ne ducem peste celălalt să se arătăm
 unde greșește, da sau nu?
 Da, da, da.
 de care abordez un conflict posibil, poate chiar potențial
 în comunicare,
 vine din faptul că îi spun celălalt, eu nu înțeleg, tu faci
 totul bine.
 Dar eu nu înțeleg, așa că te rog, zic altfel ca eu să înțe
leg diferiești.
 Când schimb discuția de la, tu ești defect sau tu nu-mi
 explici, sau tu nu faci.
 La eu nu înțeleg, dar te rog, eu explică-m pentru mine încă
 o dată,
 celălalt nu mai are presiunea de a intra în defensivă și aș
a păra hartamentală.
 Da sau nu? Are sens?
 Da.
 și este un switch de atitudine în aceeași situație în care
 majoritatea oamenilor se duc sau mențin sau intră full-on
 în conflict
 doar pentru că avem tendința, când suntem încă neexperiment
ați,
 să-l convingem pe celălalt că greșește.
 Când schimb focusul și zic, ok, cum fac să înțeleg eu
 și să-i arăt celorlal că eu vreau să aflu și scurilor des
pre el, el va renunța la arme.
 Când ataci o hartă, celorlal se apără. E reflex.
 Și este atât de simplu de făcut switch-ul. Este doar, din
 nou, psihologie pură, nu e trebuie să faci 7 ani de Harvard
.
 Excelent!
 Aceasta a fost o situație în care eu eram, să zic așa, pe
 un level înalt și ea era un pic pe scară sub mine, dar am
...
 Nu dar. Și cu acestea am folosit această schemă și cu doam
na director, care e tot așa.
 Să vii la mine să vorbim. Scenarit, aulă ce am făcut, ce e
 așa.
 Să ia să tai, mă, că nu...
 O secundă, o secundă.
 Cum am spus noi la modul 2 cum am aflat că se înveșe scenar
ita asta?
 Cum? Mai tare.
 Reprezentare mentală și mă așteptam, datorită experiențelor
 anterioare, să îm urmeze ceva.
 Stop. Că e asta? Experiența anterioare. Ce este?
 Filtru.
 Să înțeziați cum începe.
 Deci, dacă ești atent la cum vorbește o persoană, îți
 explică exact ce am făcut noi până acum.
 reprezentarementară, filtru, care e filtru? O experiență an
terioară și deja matematic,
 știi ce face eficient în capul ei să-și facă strări de
 desconfort?
 Da, exact.
 Matematic.
 Și nu când am fost mărușii, a trebuit să dau niște explicaț
ii sau să văd cum aș rezolva
 diferite probleme, am pus întrebări de clarificare pentru
 că am înțeles că avea un atuf
 foarte puternic să-mi aduci chestia aia mâine, când, la ce
 ora, ți înțeles și cu
 varianta ajutătoare sau pe direct sau simplă.
 De atat o aplici ceva ce noi am facut în online, dar o să
 facem în sală la modulul 4,
 și anume întrebări de precizie.
 Vă spunem și în online, vă spun și acum live în sală, în
 momentul în care înveți să pui întrebări,
 într-un moment anume și formulat într-un fel anume,
 se întâmplă două lucruri. Optim mai multe informații decât
 ai fi așteptat,
 dacă n-ai fi întrebat.
 Obțin e efectiv mai multe informații la care zici, mama, b
ine că am întrebat.
 Și 2. Când înveți cum să pui întrebările și când să le pui,
 inclusiv când să taci,
 poți avea un control foarte mare asupra răspunsului celui
 din fața ta.
 În esență, dacă înveți să pui întrebări, vei putea să prime
ști răspunsurile pe care vrei să le auzi.
 Chiestia asta cu pauza, am observat-o și trebuie să o pract
ic pentru că sunt grăbite sau am...
 Nu știu, de a termina, de a ieși dintr-o situație un pic
 disconfort să vorbesc.
 Am tendința de a spune repede tot ce e.
 Da.
 Și așa.
 Mai ții minte când v-am zis, Camelia, să vă contradecesc
 tiparele?
 Tiparul vostru este cel care vă ține în autopilot.
 Este cel pe care l-a învățat în mintea noastră, vintea vo
astră, tuturor,
 și pe care necontestându-l, lăsându-l să ruleze pe pilot
 automat,
 ramforcează o cale neuronală care va aduce același rezultat
 de multe ori fără să știu ce se întâmplă.
 Contestând acest tipar al meu, fug din situație că eu sunt
 disconfort, aștept să fiu chemat, mă duc să chem,
 aștept să sune ea sau el, de ce să sun eu sau el. Are sens?
 Inclusiv la voi, la exerciții.
 Nu știu să vă dau numele acum, dar sunt câtezi câțiva.
 Când vă zic, alegeți-vă un partner, unii, nu mulți, aștepta
ți să fiți aleși.
 Nu? Dacă ați râs, ați pățit, da?
 Contrazici ție vă tiparul.
 Ce spune tiparul meu acum? Să aștep să fiu ales?
 Da, mă duc să cer, mă duc să întreb dacă vrea să lucreze cu
 mine.
 Și făcând acest mic efort de discomfort într-un spațiu safe
,
 contraziști tiparul într-un spațiu safe din nou,
 care la un moment dat la serviciu unde contează,
 tiparul nu mai e prima oară când îl exercezi, a doua sau
 trei ori.
 Are sens.
 Da.
 Excellent.
 Și în viața de familia aveam o situație tensionată între...
 Ați auzit cuvântul la trecut?
 Păi aveam cam rezolvat-o întotdeauna.
 Între mine și sora mea respectiv cu mânatul, care, mă rog,
 el la un moment dat a manifestat o strigă de ajutor.
 Am perceput că a strigat de luptă, au avut acum 2 ani o
 situație tensionată după 20 de ani de căsătorie și rămases
em un pic separați, certați.
 Acum participând și la o anumită taberă de vindecare și așa
, am zis, băi, asta este o greutate pe care eu o duc în sp
ate și care trebuie să o rezolv.
 M-am hotărât, domenica următoare am fost să stau în altoraș
 și am vorbit cu cumnatul face to face, băi, uite, eu am înț
eles,
 N-am înțeles bine ce ai vrut tu să spui atunci.
 Ai fost un strigă tu de ajutor, că eu către sora trebuia să
 acționez într-un fel.
 Eu l-am luat ca strigăr de luptă și hai să ne împăcăm, hai
 să fie bine.
 Și cum s-a terminat?
 Da, s-a terminat bine.
 Poți să folosesc exemplul tău?
 Da.
 Uite că m-am închisat, in ea următ de schins.
 Bravo, ai început să observi, excelent.
 Eu te întrărug, nu pentru că nu e interesant, e foarte
 interesant ce-ți spui,
 dar îmi place să folosesc feedback-uri cu vostru ca să tra
gem concluții pentru toată lumea,
 ca altfel de o situație personală.
 Discuțiile pe care amânați să le purtați cu oamenii voștri
 din viața voastră
 sunt discuții pe care le purtați deja în capul vostru.
 Asta înseamnă că n-am mânați nimic.
 În realitatea.
 Exterior amâni.
 Nu te sun, nu te caut, stai să se așeze, să vină el să știe
 arăie tare,
 sau ea, ceva ca ea greșit, sau el,
 în realitate cât timp le porți în căpșorul tău și le porți
 în căpșorul tău, cât de mult ai feri,
 cât timp contează pentru tine.
 Are sens?
 Tu consumi energie psihoemoțional
 mai mult decât dacă ai purtat discuția și ai închid de bucl
ă.
 E valabilă la orice frică, vorbim azi și mâine doar despre
 asta, emoții și ancore și obiective,
 Confruntând o situație de comunicare, în cazul ăsta, cu ce
va ce e cu miză,
 îmi place mie să spună, îți iei puterea înapoi.
 Pentru că puterea ta, cât timp e afectată de o potențială
 discuție pe care o amâni, din poate pertinente motive, n-am
 niciun dubiu,
 puterea ta nu e full-on.
 Ești ciuntit un pic. Are să-mi știu ce zic? Ești așa, un
 pic golit.
 Bă, când te duci și confrunți și se rezolvă either way, mă
car am zis ce aveam de zis și ne-am certat în continuare sau
 am închis o buclă,
 adică într-ase ce concluzii nu ne face bine,
 ae, mergem mai departe.
 Sau ne împăcăm, ceea ce se întâmplă peste objeasă din cazul
 9 de astăzi, pentru că cealaltă persoană ghici ce? Așteaptă
 același lucru.
 Da.
 Cealaltă persoană gândește fix la fel.
 Diferența
 este că exersând această confruntare cu relațiile, cu situa
țiile pe care le am în,
 câștigi energie
 pe care ulterior, când zic energie, mă refer psihoemoțional
, nu energie, nu ceacre, nu altă paradigmă, mă refer psihoe
moțional,
 câștigi o energie interioră pe care o poți folosi ulterior
 în altă direcție, devine disponibilă pentru altceva.
 Cât timp tu o consumi în capătul tău cu o discuție pe care
 nu o porți, sau o compărtășire pe care nu o faci,
 nu o faci fizic, dar o faci psihoemoțional, poate să apar
 inclusiv, mi-a zis cineva, bă, nu mai pot, ce?
 visez râd. Ce? Visez că vorbesc cu persoana de care tot fug
 în realitate,
 îi spun ce am pe suflet, dar în realitate că mă trez, nu
 fac asta.
 Începe să apară subconștientul care spune, na na, vezi că ț
in tine ceva, o reprimi, așa, vezi că o să apară efecte și o
 să vorbim despre asta și în mâini.
 Tu, confruntând discuția dificilă,
 asumându-ți eventuale consecințe, pregătinți-ți, dacă vrei,
 strategii comunicare.
 Dacă v-am spus comunicare, nevoie să fie strategică, mai al
es când e comiză.
 îți iei puterea înapoi și energiea devine disponibilă, pe
 care tot consumai până atunci,
 cum grijorarea, ce o să zică, ce o să facă, cum o să reacț
ioneze.
 Dar dacă face asta, tu iei înapoi aceea energie psihomoc
ional
 și este brust disponibilă pentru curaj, încredere, somn mai
 profund,
 liniște în cap,
 încredere în sine, căpătate.
 Pentru cum mi-am dat seama că dacă am putut să duc această
 discuție,
 tot lucrătorul în poliție e foarte special, adică nu este
 violent, dar are o strătura
 Așa că nu prea de aproape oricum, dar a fost super ok.
 Adică eu sunt chiar fericită că am rezolvat-o și îmi dau se
ama că se pot rezolva foarte multe altele.
 Am început să fiu atentă la microexpress, ce face Alei și
 ale mele și ale celor din jur.
 Și când am vorbit cu el am văzut și că a dat-o că e peste
 cap și că a făcut click o informație.
 Ce înseamnă asta, o secundă, Camelia? Ce zice Camelia acum?
 Ca a asculta?
 Și pe structură.
 Pe structură. Nu am cum să ascult pe structură să se sezez
 chestia asta, dacă eu sunt prins în conținut și ascult ce î
mi spui.
 Mă interesează și cum îmi spui.
 Mi-a dat un pic uraș să merg mai departe în discuție, dar d
acă ar fi fost încruntat sau probabil s-ar fi aplicaț,
 să mi arate un pic de forț, s-ar putea să fiu făcut vreun
 pas, deși stăteam pe canatea.
 din nou vă re aduc aminte, mulți dintre noi, inclusiv eu am
 fost cu noi un punct așa,
 și chiar și acum unul rând scapa că nu sunt mereu în
 controlul comunicării mele,
 suntem incongurenți fără motiv.
 Limbajul în un verbal are două direcții importante în comun
, extrem de importante în comunicare,
 al celorlalți, adică eu interpretez pe ei, și al meu prin
 care celalți mă interpretează pe mine.
 Majoritatea oamenilor, când dau de aceste noții de comunic
are în un verbal, se concentrează pe celalți.
 să interpretez pe ei, să-i aflu, să-i citesc, să-i descoper
, să whatever the fuck, să-i influențez.
 Este extrem de important să te concentrești pe limbajul tău
, în verbal, pentru că de multe ori poți fi incongurent fără
 motiv, nu ascunzi nimic.
 Pentru că ești obosit sau știu ce motive ai, ești incongure
nt și transmisi mesajul greșit și ești înțeles greșit și-l
 trebuie să te miri.
 Să spui, dar nu am vrut să spun asta, scății să vii să spun
ă că ți-a înțeles ceva și tu să simți sau să spui.
 Bă, dar nu asta am vrut să spun.
 Egal incongurență.
 Când tu transmini ceva ce nu ajunge la celălalt,
 în ciuda intenției tale,
 este incongurența ta, nu neapărat,
 este și interpretarea lui, dar este incongurența ta,
 cea care dă mesajul din start eronat.
 Și de nevoie să se mă săpătărește pentru mesajul tău non-
verbal.
 V-am spus cazul Tipei, de care vă spuneam că primea
 constant avansuri și invitații,
 și ea, de fapt, nu avea intenția asta, dar avea non-verbal
ul,
 care era incongurent în apropiul intenției ei.
 Nu aveau vină, doar nu era conștientă de limbaj non-verbal.
 A, tâta tot.
 Excenent.
 Da.
 Mersi mult, camera.
 Cât o dată mi se întâmplă să mă mai opresc la...
 Și aici vream un pic de sprijin, să mă opresc la jumătatea
 frazei,
 pentru că mi-am dat seama că am scăpat un cuvânt care, din
 punct de vedere nelepistic,
 nu ar fi trebuit să fie acolo, deși persoana din față nu a
 avut un studiu din om, oricum nu îl observă.
 Sau că urmează să spun ceva și cuvântul respectiv nu are în
 toate nuanțele lui perfect, cadrează cu situația și mă op
resc și...
 Deja îmi place că ai început să gândezi strategic în timp
 ce vorbești. Excerent. Care-i întrebarea?
 Dar mă opresc în jumătatea frazei ca să prăbagă la întren
ament.
 Pentru că? Adică ce te faci să te oprești în jumătatea fra
zei?
 Nu știu, gândesc încet atunci. Deci nu găsesc repute sau
 analizez...
 În primul rând, lipsa de antrenament.
 Da. Analizez un pic prea mult toate cuvântul.
 Și vă mai dau un hint. O să sune ca și cum...
 Du-te, bă, n-are cum să fie așa. Cred că vi l-am mai spus.
 Pentru că nu suntem obișnuiți să folosim mai multe cuvinte,
 adică alternativ să avem multe opțiuni de cuvinte,
 avem tendința să le repetăm pe același.
 Până aici are sens?
 Da.
 Cu cât mai mult îmi îmbogățesc vocabularul propriu
 și devine masa de cuvinte disponibilă mai mare și evident
 încep să le și folosesc,
 cu atât în momentul în care apare, ok, în momentul ăsta cuv
ântul nu e potrivit, apare unul din backup, din spate, ok,
 nu e potrivit ăsta, dar vine altul.
 Știți cum vă antrenați vocabularul? Și o să-l spuneți, nu
 aveți cum, nu e imposibil.
 Citiți beletristică. Nu dezvoltarea personală, nu psih
ologie, nu. Beletristică, romane. Nu mă interesează ce fel
 de romane.
 De dragoste, de science fiction. I don't care.
 Cititi beletristică o carte la două săptămâni.
 Și sunt 10-100 de cărți bune, excelente, doar în ultimii 2
 ani,
 care au luat premii.
 Am cit ultima carte beletristică, acum câteva luni,
 Femeia de la geam. Sau de la fereastră.
 Femeia de la fereastră, ceva de genul.
 Bă, în 8 ore n-am avut ce face cu ea și ea e mai vaca.
 N-am avut ce face cu ea.
 Am executat o rapișie, nu pentru psihologia din spine,
 Am luat niște elemente, ca era tipa rapsihiatru,
 și dădeam niște elemente care...
 Bă, nu știu că există asta, știi? Și intram pe Google și af
lam ceva nou.
 Dar eu am citit cartea, și citez constant belectrică,
 pentru propriul vocabular.
 Că mulți dintre voi astea mi-a spus, bă, cum faci să nu sch
imb cuvintea rapid, găsești corelații întreguri?
 Simplu. Am îmbogățit constant vocabularul.
 Atât nu e vreo superputere.
 E, face parte din strategia mea de comunicare, să am cât
 mai multe opțiuni de cuvinte la îndemână.
 și că vă spun eu ultimă oră, dacă vă drăjează cuvintele pe
 care eu le folosesc, uneori, în realitate vă drăjează doar
 opțiunile.
 Cuvintele sunt doar opțiuni. Contextual potrivită sau nu,
 ai altă discuție, dar sunt doar opțiuni.
 Creșteți-vă numărul de opțiuni posibile pe care le aveți în
 an de mână, prin citit de belectristică.
 Nu faceți eseie, nu faceți rezumate scrisă, nu. Doar citeș
te belectristică și la un moment dat o să trebuieți să fol
osești cuvinte pe care, normal, nu le-ai fi inclus în vocab
ula rotău.
 Și este un an din cele mai rapide metode de a-ți exerza
 inclusiv modul în care explici altor oameni.
 Că la fel, primem feedback, eu și colegii mei primim
 feedback constant.
 Băi, explicați lucruri complexe în cuvinte ușoare și banal
 de înțeles.
 Da, pentru că avem opțiuni multe de cuvinte la îndemână.
 Are sens?
 Degeaba înțelegi cum funcționează ceva dacă nu știi să-i
 explici.
 Și știi să explici, știi să ai cuvintele la îndemână și ai
 cuvintele la îndemână atunci când evidenții le bagi în căpș
or.
 Nu prin știri de la ora 5, nu prin... imediat.
 Are și biță, că tot vă dau eu exemple din hip-hop, dar cred
 că vrelam la reprica asta.
 Are biță un artist hip-hop, are un vers într-o melodie la
 un moment dat, ne imaginăm lumea în câte cuvinte avem.
 Opțiunile de cuvinte pe care tu le învocabular sunt cele
 prin care îți descrii realitatea în care tu trăiești.
 Inclusiv acolo este extrem de impactant.
 Are esenț pentru voi.
 Și e de bun simț. Adică e ceva ce ți-a spus și profa de cl
asa a treia.
 Citește. Da, dar acum îți spun de ce psihologic e bine să
 citești.
 O dată pe lună, un roman, adică nu duce în 3 pe săptămână.
 Iați o carte la noptieră și citește jumătate de oră în noap
te înainte de somn. Atât.
 Sau la cafea dimineață.
 Și o să schimb. Cum?
 Sau un metrou, da. Exact.
 E valabil că o simtă în aer, poți să fac asta și prin
 audiobook? Da.
 Puteți și prin cășt prin audiobook. E fix la fel. Cât timp
 ești conectat și nu
 tai ceapă și te uiți la pro TV, dar tu asculti audiobook-ul
. Nu. Funcționează așa.
 Eu atât am avut de spus, cred că am spus că...
 Da, ai spus cât mai ai spus în trei module, nu știu cum să
 explic.
 Bravo! Bravo!
 Deci chiar mi s-a îmbogățit, eu vă mulțumesc,
 știu că este și treaba mea, dar dacă nu eram aici, nu aveam
 cum să...
 Nu ajungem la rezultate, vă mulțumesc frumos.
 Bravo, vă mulțumesc frumos.
 Uite acolo în spate, Mihai, dacă zic bine...
 Da. Gabi, scuză-mă, ai față de Mihai azi.
 Eu, din păcate, n-am fost la modul 2, dar am fost la Master
mind și m-a ajutat super mult.
 Și aș vrea să fac și eu o experiență care s-a îndruga fix
 la două zile după aia.
 După Mastermind?
 Mhm.
 Ok, te rog.
 Da.
 Colege mei sunt ori și ori, crede-mă.
 Ok.
 Era cam 12 noapte așa și mă sună mentorul meu și îmi spune
 că, bă, am probleme, nu mă simt ok.
 Lucrez foarte mult în UIC și mă simt ca un robot.
 Și aia e ok.
 Nu sună ca tine asta, că e o persoană de genul.
 Mhm.
 Și am spus să ajutămă să înțelegi contextul puțin.
 Ce faci de simți ca un robot?
 Face, păi, mă trezesc dimineața, nu mai fac meditație, cum
 făceam înainte.
 Că ce mai făcea?
 Ah, lucra, nu se mai juca cu căței lui.
 Și după aia, după ce termină lucrul, se punea să se joace
 și nu mai făcea nimica.
 Și am zis, păi, ok, bine.
 Hai să vedem, nu știu, ce putem schimba.
 De exemplu, ce ar fi dacă ai facit diferit X lucru sau IV
 lucru?
 Mhm.
 Pentru că mi se pare că tu acum ai intrat într-o rutină.
 Și face, păi, cred că de exemplu, în loc să mă joc, aș put
ea face o meditație cum făceam înainte,
 sau, de exemplu, dimineața, după ce se trezea, el se punea
 de regălări.
 și ană ține, ok, înainte să te pui la lucru, ai putea 5
 minute să te uiți pe geam, să îți faci o cafea, să faci or
ice altceva.
 Și uite, așa îți schimbe rutina și creerul tău după aia nu
 o să mai fie în pattern-ul dinainte.
 Și o să fie în pattern nou și automat o să strănați curioz
itatea în tine, că bă, ce o să se întâmple după aia?
 Hai să văd că noi în sine suntem curioși și trebuie să te
 scoperim.
 Și i-am dat sfaturile astea și după aia...
 ți-a cerut el sfaturile astea?
 Da. Și după aia, peste alte două zile, mă sună înapoi și
 face, băi, sunt total altă persoană.
 După două zile?
 Da.
 Că țeiii mei mă laudă, adică ești nebun?
 Da, da, da.
 Au văzut schimbarea.
 Da, da, da. Și sunt total altă persoană, mă simt mult mai
 relaxat și mult mai ok.
 Care e mesajul, Gabi?
 Concluzia si mesajul care sunt?
 Mesajul e ca ceea ce am invatat la Mastermind, It worked!
 Si nu mi-a venit sa cred ca eu am apucat chestia de-aia,
 pare cum voluntar si involuntar in acelea stii.
 Si am fost surprins ca a mers.
 Si dupa aia m-am vazut si cu el.
 Si chiar era alt om din cauza asta.
 Si chiar m-am bucurat super mult ca am putut sa le ajut si
 pe el, dar si pe mine in aceleasi.
 Excelent. Bravo.
 Și îți mulțumesc de împărtășire aici, eu vreau să fac o men
ție.
 Cred că v-am mai zis, dar vreau să fiu sigur.
 De câte ori mă repet, apropo, ca să nu mai tot zic asta, o
 fac ca să fiu sigur că ajunge la voi, chiar dacă v-am mai z
is sau zici, bă, stai un pic, mi-ai zis și ultima oară.
 O fac ca să fiu sigur. Cât de multe ori am impresia că v-am
 zis și, de fapt, nu v-am zis. A fost doar în capul meu.
 Majoritatea schimbărilor pe care vrem să le facem în viața
 noastră sunt extrem de ușor de făcut doar pentru că noi nu
 credem asta, nu le facem.
 Avem această convingere pe harta noastră, nu știu de unde
 vine, că orice schimbare calitativă a vieții noastre trebu
ie să dureze în timp, trebuie să usture,
 e nevoie de efort, am nevoie de 7.000 de cursuri, 5 guru,
 și nu există. Scump, trebuie să fie fals.
 Majoritatea schimbărilor pe care vrem să le facem în viața
 noastră
 sunt extrem de ușor de făcut doar pentru că noi nu credem
 asta,
 nu le facem decât poate când este efectiv ultima variantă
 posibilă
 și ne dăm seama și spuneți-mi dacă vă regăsiți
 cât de ușor este și cât de mult am fi putut să facem fix
 acea schimbare.
 Ați avut o altă revelație, să spunem, băi, dacă șteam eu câ
t de ușor eu făceam mai demult.
 Are sens?
 Și aici mă refer inclusiv la discuții dificili de care vor
bea Camelia.
 Mă, mă, dacă șteam eu cât de ușor trec peste asta, păi nu
 te spuneam mai demult?
 Da, dar n-ai făcut-o de ce? Pentru că reprezentarea ta
 mentală DESPRE realitate, cum vorbeam la modulul 2,
 este ceea pe care tu ai crezut-o și a fost îndefavorea ta.
 Aici vin și vă spun constant, contestați
 reprezentarea voastra mentala despre ceva
 pentru care n-aveți o dovadă.
 Uneori s-ar putea să se confirme,
 îi face parte din viață.
 De cele mai multe ori, nu se va confirma
 și veți avea senzația de
 mama, dacă știam că e atât de ușor
 și frica noastră inclusiv, și o să vorbim despre asta, asta
 și mâine,
 vine din asta, de reprezentarea noastră mentală despre ce
 urmează să întâmplă.
 Și nu e adevărat. Adică puterea voastră înapoi, imediat,
 puterea, când zic, luați-vă puterea înapoi,
 Mă refer la...luați-vă puterea înapoi din
 programele pe care am fost învăța și ați fost învăța și
 sunt,
 îmi înclud, să le credem fără să le contestăm.
 Programele minți.
 Va fi greu, o să doară, o să usture,
 o să mă certe, o să mă părăsească,
 o să mă dea afară. Diverse replici care vin la
 ideea de a confrunta o situație, o persoană,
 un posibil conflict.
 Fals.
 multe schimbări în viața mea personală, le-am făcut extrem
 de ușor și nu venea să cred cât de mult timp am pierdut așt
eptând să fie ușor.
 Și era ușor din prima.
 Doar mintea mea a zis, a, nu sunt pregătit. Aveți replica
 asta în capă voastră?
 Nu sunt încă pregătit.
 Niciodată nu ești pregătit, doar afli că nu era nevoie să f
ii pregătit după ce o faci.
 Cei care sunt părinți știți asta.
 Nu ești niciodată pregătit să fii părinte, dar când apare
 copilul și trec un an, doi, zici, bă, a apărut fix, nu tre
buia să fiu pregătit.
 Am devenit pregătit doar pentru că am trecut în proces. Da
 sau nu?
 E la fel și cur și altă provocare din viața voastră. Amân
ând, pe principiu, trebuie să aștepți să fiu pregătit, te
 minți.
 În realitate, procrastinarea, să zicem așa, științifici, am
ânarea unor situații, de la strategii până la business, până
 la data să-ți dai demisia, până la ce vrei tu să faci,
 amânarea este o reprezentare mentală, este o emoție și o
 stare emoțională care vine dintr-o reprezentare mentală
 care, atenție și spuneți-vă dacă vă regăsiți,
 Anticipează un disconfort sau un efort în viitor
 legat de acea provocare, da sau nu?
 Când accepti atenție, vă dau soluția procrastinării?
 Dar, atenție, cum zicea Mihăa aseară, nu funcționează dacă
 nu aplici.
 Soluția procrastinării este să spuiți întrebarea
 ce efort sau disconfort anticipez legat de această provoc
are.
 Anticipez, deci nu că o are anticipat, nu, sigur.
 Anticipezi legat de aceasta provocare, raspunde-ti in scris
 ideal ca sa le scoti din mintiucă, sa le vezi.
 O parte din ele o sa sune puerile si o sa spui, bai, astia-
s...
 Unele vor fi pertinente si impaca-te cu ele.
 Anticipeaza disconfortul sau efortul legat de o provocare
 anumea si impaca-te cu el.
 Adică zi, ok, îl fac oricum, chiar dacă va fi efortul ăsta,
 chiar dacă va fi discomfortul ăsta, o s-o fac oricum.
 Cât timp tu anticipesti pe pilotul automat, inconștient, un
 discomfort sau un efort, una din două, va apărea starea de
 procrastinare să dau de amânare,
 va apărea justificarea ei prin nu sunt pregătit sau n-am
 resursele sau nu pot, nu am victimhood și va fi ciclu și
 cerc vicios.
 Vicios.
 Cat timp tu anticipesti intenționa și efortul și desconfort
ul care poate să vin, atenție, sunt potențiale.
 Cat timp nu le-ai trăit, sunt potențiale.
 Din provocarea pe care tu o amândi să o încep sau să o conf
ronți,
 cat timp anticipezi acest confort și disconfort,
 acest efort și disconfort,
 și ți-le asumi și spui, da, o fac oricum.
 Chiar dacă o fac oricum,
 îți iei puterea înapoi.
 Atunci apare momentul de decizie,
 Fac acest lucru, acțiune, comportament, în ciuda disconfort
ului sau efortului pe care acum il anticipez,
 și aceea deja e întrebarea de putere.
 Aleg să o fac sau nu?
 Nu e, sunt pregătit sau nu? Se simzați că e mult mai
 concretă?
 Aleg să-mi asume acest disconfort sau nu?
 Aia este întrebarea care te responsabilizează.
 Adică alegi versus nu sunt pregătit.
 Sunt mic, trăiesc în România, alții sunt mai răi, mai buni,
 nu pot, nu mai este luța mea.
 Aia este mentalitatea de victimă moștenită, pe care necont
estând-o o repeți pe pilot automat.
 Ori întrebarea de genul, mi-asum să o fac chiar dacă anteci
pez acest disconfort,
 este întrebarea de putere personală care este a unui om
 liber.
 Ai dreptul să spui nu, atenții.
 Ai dreptul să spui nu mi-asum acest disconfort acum, deci n
-am chef.
 dar zi-o din puterea ta de nu vreau s-o fac.
 Nu poti s-o fac ca nu-ti pregatiti sau... are sens.
 Si atunci esti un om liber.
 Poti s-o faci sau nu?
 Deci alegi zasponsul, asuma, nu vreau s-o fac.
 Eu am momente cand zic
 alec sa aman ceea ce vreau sa fac de mult timp,
 pentru ca anticipez disconfortul asta,
 ma duc in etapa a doua de care v-am spus,
 ma impacu disconfortul,
 dar constat ca n-am energie fizica.
 Sunt obosit.
 nu e strategic potrivit acum, calendaristic,
 sau n-am resursele,
 poate de oameni, poate de timp,
 poate de
 orice. Și o să vorbim mâine despre strategia obiectivilor.
 Atenție, aleg să nu o fac, nu din lene
 sau din procrastinare, aleg să nu o fac strategic,
 pentru că poate nu e un momentul potrivit. Aia da, dar aten
ție, din nou e decizie.
 Nu mai sunt pregătiv. Nu are sens?
 Și asta înseamnă asumarea
 atitudinii de responsabilitate
 față de proprietatea viață. Cât timp îți vorbești, tu ție,
 despre nu sunt pregătit, nu am suficient, nu am timp,
 altă minciună.
 Ai timp.
 Doar respecti priorități
 poate nepotrivit în raport cu timpul pe care-l ai.
 Aia da.
 Dar timp ai, îți garantez.
 Am explodat din punct de vedere profesional
 ca rezultate, eficiență, calitate
 și inclusiv financiar, în momentul în care
 mi-am adăugat două ore în plus la zi.
 Acum câțiva o să spuneti cum
 ai adăugat-o două ore în plus la zi. Simplu.
 M-am culcat mai devreme și m-am trezit mai devreme.
 Să-ți de acord că de la nouă seara încolo scade oricât de
 zneu ai fi noaptea, nu ești la fel de productiv? Da sau nu?
 Unii, Gabi, nu cu tine, deci vorbesc cu unii.
 Tu cât ai? 21-22 cât ești? Cât?
 25, ești ok. Adică...
 Give it time, vorbim după 30, bine?
 Dar revin.
 Am început să mă pun la somn intențional la ora 11,
 jupaia la 10, 10.30 maxim, și mă trezeam la 5.
 Știi așa cum m-a facat asta unor ori? La 5.
 Băi, de la 5 la 7 majoritatea planetei doarme.
 Asta înseamnă că eu am 2 ori avans.
 Și am avut lungi perioade de timp în care de la 5 la 7
 Făceam aproape cele mai importante lucruri pentru mine din
 ziua respectivă.
 5-7. Scria-m, răspundeam la e-mail-uri, făceam o strategie,
 citeam ceva ce era important pentru mine,
 mă și la 7 când începea ziua eram deja în avans.
 Și acum majoritatea minței o să spună, bă,
 de la 5 să mă trezesc, da, mai duc ești în gât?
 Da, eu să nu mă uită la Netflix până la 1 noaptea?
 Și o să vedeți, îmi da ce înseamnă asta, de ce facem asta.
 Da, dacă vrei strategic să-ți crești calitatea vieții,
 pe termen lung, e nevoie să faci ceva
 ce majoritatea nu e pregătită să nu vrea sau nu știe să fac
ă.
 Asta înseamnă să acceptiți confortul,
 de atât de zi uneori, atenție, periodic și contextual, nu
 pe viață,
 la 5. Iafă două ore ori
 șapte,
 da, îți dă o săptămână, 14 ore din start ai bifat.
 Ai o zi în plus față de celălalti oameni.
 Muntește cu patru săptămâni și muntește cu, nu cu 12, cu 8.
 Și fii atent că timpul îți iese în plus doar pentru că ai
 schimbat ușor strategia,
 în loc să pierzi timpul două ore la Netflix noaptea,
 nu zic să nu te uiți, doar fă un alt interval orar,
 te pui la 10 la somn, mai trăziu de 5 îți promit că nu te
 putea trezi.
 Deci fizic, la un moment dat, la ora 5, 5 și 10, mă trezeam
 fără ceas, odihnit.
 Și eram, băi, ești nebun, adică mă trezi și odihnit și bine
 dispus.
 Cum?
 Am prins 10-2, da, si evident acumulase ma boseala sufic
ient de mult, incat sa intru deja intr-un ritm.
 Va dau disclaimer, primele 3 zile sunt crunte.
 Deci, primele 3 zile corpul tau zice, ne clucam la ora 11,
 13 zile, la 5 esti tampit,
 a 2-a zi o sa te pui la 11 fara 10, tot la 5, 30, a 3-a zi
 o sa te pui la 10, jumate, tot la 5, 30, a 4 zile...
 ...si e bine sa-ti dai si primele 3 zile sunt crunte.
 În schimb, în baza atenție, trebuie să știi și ce să faci
 cu oala două ori în plus.
 Că dacă te treziți la 5 doar că ați trezut pe geam, mai b
ine dorm frățuieli.
 Adică nu are stau la Netflix exact, cum zici.
 Nu la asta mă refer.
 Ăsta este doar un comportament pe care am trenat în baza
 unei strategii, mă treziți la 5,
 ca să fac ceva, o să screască rezultatele fulminant.
 Are sens?
 Și asta este soluția progresionătorii pe care majoritatea o
ameni din nou o să zic că nu are cum să fie așa ușor.
 Să fie așa ușor. Testează-o.
 Nu mai știu. Vrei un mic?
 Pădigă mâna.
 Mi-era rușine să recunosc față de atunciția oamă.
 Mi era, am zis.
 Am auzit trecutul.
 De ceva vreme, adică de vreo 2 ani în coace, chiar 3,
 Am doi copiii acasă care, să zicem, în vacanțe, în weekend
uri se trezez la 9-10.
 Și nu m-am trezit la 5 că de obicei mă trezez la 5 și at
unci am zis, hai să mă treze și eu pe la 6.
 Ca oamenii, nu...
 Ca oamenii pe la 6, hai cel târziu 7, dar două ore tot timp
ul, mi-ajung de citit ce îmi place mie.
 beletristică, dezvoltare personală, cam 50 de pagi dimineaț
ă, la un ceai, că beau ceai,
 sau mi-am cumpărat niște cursuri foarte faine, tot așa,
 care lucrez la dezvoltarea mea, pentru că așa am început,
 n-am știut până când am ajuns aici cu voi.
 Orice funcționează e perfect.
 Și au trecut, iată, 2 ani și mi-ai dat și un feedback, am f
ăcut lucrurile foarte bine.
 Se văd rezultatele?
 Da, se văd.
 M-am doza cu teorie, la teorie stau mult mai bine decat la
 practica, recunosc.
 Hai sa facem altfel.
 Cine din sala simte ca stau mai bine la teorie decat la
 practica?
 Uite, nici nu uita ei.
 Ok.
 Si acum exercez si cu practica pentru ca mai am de lucru.
 Multumesc, Gergeta.
 Multumesc si eu.
 Andra, aveti pe cineva la rand si nu vreau sa uit.
 Sunteti ok? Din nou vă mai întreb cu stilul ăsta de încălz
ire, că aparent pare că facem recapitulare, dar ok?
 Adriana, vreau să vă șeruiesc apropo de cum ne exprimăm. Am
 avut o experiență super califragilistică cu mama,
 Eu am fost medic psihiatru.
 Excenat.
 Eu recunosc ca am un limbaj foarte colorat.
 Si intr-o zi mi-a scapat ceva de genul...
 Se numeste flexibilitate in optional, Diana.
 Da. Mi s-a aratat.
 Mamei a luat cateva ore
 si m-a sunat seara la 11.
 Pentru ca,
 prin forma prin care
 m-am exprimat,
 ma banuia ca am devenit schizofrenica.
 Dar eu m-am prins.
 Adica te-a transformat in pacient, cumva.
 Exact.
 Ai vazut sa vorbim despre copilerea ta?
 Da, dar e si mama.
 Si m-a luat asa pe dupa piersic,
 dar cum adica ti s-a aratat?
 Imi zic, mama, dai o expresie.
 Brusc mi-am adus aminte de NLP.
 Si apropo, tot cu mama,
 Învățând tehnicile de manipulare...
 La care te referi?
 Toate tehnicile.
 Eu nu am preda tehnici de manipulare de aia.
 On-line, on-line.
 Auziți ce am zis eu?
 N-am auzit, scuze.
 Eu nu am preda tehnici de manipulare și mi-mi zici de parcă
 le-am aplicat pala de care mi-e zici.
 Sună ca și cum ai făcut cu ochiul.
 Eu nu am preda tehnici de manipulare, am preda tehnici de
 comunicare eficientă.
 Tu la alea te referi?
 Nu. Deci acum 2 ani.
 Nu stiu, eu m-al face.
 Spuse.
 Te reformulez. Ai aplicat
 desnitri de manipulare pe care nu le invata la mine,
 asa e?
 Asa, multumesc.
 Dar asta m-a ajutat
 in relatia cu mama, am intrat
 pe harta ei si mi-am recastigat
 puterea. Adica daca
 pana atunci, pana in acele momente
 de mă feream de ea, acuma s-a schimbat fântuluiul și m-am
 simțit foarte bine.
 Excellent. Din păcate, poți să-ți confirm și îți mulțumesc
 mult, Adriana, pentru părțășire,
 poți să-ți confirm că din păcate, la modul de... și atenție
, fără vină.
 Nu cred în vină, v-am mai spus, vină ai o alegere, când înț
elegi ce e vină, ai opținea să rămâi fără ea.
 Părinți mulți sunt cei care chiar și la vârstă matură fură
 puterea copiilor
 ca să se simtă, să se valideze ei pe ei înșești.
 Nu e vina lor, vreau să fie foarte clar, deci nu o zic ca o
 critică.
 Este, mai ales cei care sunt de o anumită etate, cu o anum
ită experiență de viață, din anumite ere,
 nu au de ales, nu uitați.
 Harta mentală nu o aleg, doar pilotez după ea și eu cred că
 e cea mai bună pe care o am, pentru că ea mea e cea mai
 intimă.
 Deci nu o criticăm, dar din păcate se întâmplă foarte mult
 ori ca părinții,
 să ne țină blocați într-un rol de copil, chiar dacă suntem
 la 35, 40, 50 ani,
 pentru că prin rolul de copil pe care noi le jucăm forțat
 cumva,
 agen, noi suntem copiilor și vom fi pe veci,
 dar raportarea la noi ar putea să fie ca la un om adult să
 îți respecte niște alegeri,
 să vorbească într-un fel anume în fine.
 În momentul în care face asta, îți fură, cum spui tu, put
erea.
 Aici, atentie, nu zic, confruntati parintii care te tin inc
at legati prin cordon umbilical,
 ca asta inseamna in psihoterapie, parintii care fac comport
amente si cei care sunt psiholocii,
 pe data eu stiu la ce ma nefer, te tin legat de ei, atentie
, poate sa fie din partea ta sau din partea ei,
 sau de obicei both ways, nu e niciodata numai,
 confruntei fara viorenta, fara agresivitate, fara reproși,
 ca sa fie foarte clar,
 Rupera acestui cordon umbilical, psihologic, te va elibera
 din multe puncte de care nici macar acum nu poti sa te gand
esti.
 Si atunci, ei parintii nu fac asta intentionat,
 in diferent ce vârstau. O fac pentru ca, de multe ori, sunt
 atat de indragostiti de rolul de parinte,
 incat nu vor sa iasa din rolul de parinte chiar daca tu nu
 mai esti copil.
 Are sens?
 Cum?
 când te fac prost pe față,
 eu i-aș răspunde, păi tu m-ai făcut.
 De unde am ieșit? Ești prost, serios?
 Și ce spunea să le spre tine? Aș dau o glumă.
 Oamenii care sunt agresiv verbal, Georgeta,
 valabil pentru toți, oamenii care sunt agresiv verbal,
 și când zic agresiv verbal nu zic doar prin cuvinte
 te atacă efectiv, sunt oameni care atacă
 prin critică excesivă.
 Ciți oameni care n-ai cum să le zici ceva să fie bine?
 Mereu găsesc ceva ce nu e bine?
 Oamenii care fac asta, și probabil că suntem și prin sală
 statistic, suntem în sală,
 și e normal, atentie, nu aveți o problemă,
 dar oamenii care fac asta prin agresivitate verbală, direct
ă sau indirectă prin critică,
 în realitate sunt extrem de critici și agresivi cu ei înși
 și în interior.
 Tu vezi doar vârful de iceberg.
 Și un om care este agresiv verbal cu tine,
 eu personal, ca feedback, ce-aș putea să-mi iau,
 este, vai, cât de agresiv ești cu tine în interior.
 Nu, că nu o să înțeleagă.
 Nu o să înțeleagă. Ce ai putea să faci,
 și ce aș faci eu, este
 ce te face pe tine să simți să îmi spui asta,
 ce crezi că obții pentru tine
 că mă agresezi cu replica asta,
 pentru că eu nu simt că-i despre mine.
 Adică, se simțeze, mă disociez de...
 Vreau să vă dau un altă, dacă vreți, psicologică, să nu mai
 lăsați să ajungă la voi cuvintele celor lăs care nu vă
 servez. Vreți?
 Vreau să le priviți cuvintele celor lăs de azi înainte ca
 un cadou
 pe care refuzați să-l primiți pentru că nu îl meritați.
 Ține-l tu, nu el meu.
 efectiv imaginezi o funda de aia, urată, frumoasă, cum vrei
 tu,
 ca și cu cuvintele alea care îți despre tine, vin spre tine
 așa și îți dă un cadou.
 Și la fel cum de foarte multe ori în viața ta ai spus, nu
 trebuia,
 ai făcut asta o altă dată când îți-a dat cineva un cadou,
 nu trebuia, te-ai distanțat, da sau nu, da?
 Fă asta și cu cuvintele celorlalți care știi că nu îți des
pre tine.
 Dar nu îi spune lui.
 Doar imaginează-ți că cuvintele lui se opresc aici, la piă
ptul tău,
 Și spui, păi, până aici a fost despre el, de aici în coră,
 dacă las să intre, aleg eu.
 Dar eu refuz cadoul ăsta.
 Nu este al meu, e al lui.
 Nu vreau, îl refuz.
 Ca atitudine,
 când oamenii îmi vorbesc într-un fel în care se sizez că nu
 e nici feedback,
 îi iau feedback-ul, chiar dacă-i dur, dacă îl se sizez că e
 bine intenționat sau argumentat,
 eu îl iau, îl primesc.
 Nu mă intersează cuvintele politicoase.
 Dar dacă se sizez cuvintele agresive,
 Sive.
 Care nu vin cu argumente și sunt date pe fond emotional de
 vreau.
 Eu să mă descarc de ce am în mine, nu e despre tine.
 Eu pun stop la piept aici, efectiv.
 Capul meu, psihologic, am așa o mână care spune...
 Asta fac, efectiv. Nu e despre mine, mai du-te și în spumă
 nemoare.
 Dar nu eu zic, este atitudine.
 Băi, are sens?
 Zâmbesc. Zâmbesc.
 Zâmbesc.
 Și îmi imaginez în acest moment că simți niște emoții
 foarte intense de te face să fii atât de agresiv cu mine
 și sunt aici să te sprijini dacă alegi să folosești alte cu
vinte ca să împărtășești cum poți să te sprijini.
 Dar nu o iau de la până. Cum îți permit mă să vorbești așa
 cu mine?
 Știți oameni care și-a reacționează când îi se vorbește în
 un anumit fel?
 Ăla e gaz.
 Cum mă-i tică, cum mă-mi permit?
 Și intră în ping-pong. Știți ping-pongul ăsta?
 100%
 Și dacă nu vă dați voi seama, încă noi am început deja ziua
 despre emoții.
 Vreau să vă dau un prim factor să spunem punctual despre
 emoții.
 Ești 100% responsabil de emoțiile pe care tu le simți și st
ările în mătura pe care tu le gestionezi, tu și eu, suntem
 100% responsabil din acest moment.
 Până acum ai avut motivația că nu știai.
 Din momentul ăsta s-a terminat cu autopilotul emoțional, că
 alții îți influențează ție emoțiile.
 Nu.
 Ești 100% responsabil de emoțiile tale și niciodată
 responsabil de emoțiile altuia.
 Asta înseamnă că de azi din acest moment începe procesul tă
u de a decide ce să simți în raport cu o situație exterioră,
 și o să te învăț să faci asta. Te-am învățat la modul
 anterior o variantă, modul ăsta facem altă variantă și o să
 continuăm.
 Deci, ești responsabil de a decide ce să simți în raport cu
 o situație și o să îți ară cum.
 Și ai opțiunea, este strict treaba ta, de a renunța la
 responsabilitatea de a te ocupa de emoțiile altora.
 mâna sus cine vreodată a făcut sau n-a făcut ceva, gândindu
-se la cum o să se simtă altcineva.
 Perfect. Asta înseamnă dependență și lipsire de libertate.
 Are sens?
 Când tu nu acționăști sau nu faci, sau faci,
 ceva ce nu vrei să faci, cu gândul la cum o să se simtă sau
 nu o să simtă o altă persoană,
 înseamnă că nu ai abilități de comunicare,
 că ești dependent de starea lui sau ei,
 că nu gândești strategic,
 că e salvatorul lui sau ei, adică un mic Isus.
 Sindromul Mesia, da.
 Nu fac sau fac ceva pentru că, uite, sâracu,
 dacă eu fac sau nu fac, o să se simtă în așa fel.
 Isus nu i-a salvat pe toți.
 Newsflash.
 Nici Isus nu i-a mântuit pe toți.
 Prin urmare, tu nu ai nicio responsabilitate asupra Lumii
 Interioare, a nimănui.
 A, poți s-o iei în calcul? Da, strategic.
 Ce impact emoțional va avea asupra lui sau ei, ceea ce eu
 fac, spun sau nu fac?
 Asta e întrebarea de strategie, perfect.
 Poți s-o iei în calcul din punct de vedere a relațiilor cu
 oamenii pe care ii iubesc?
 Vreau să-i fac să se simtă într-un fel, deci eu fac sau
 spun asta.
 Logică poți să faci asta, adică, atenți, la nivel de NLP
 practitioner și la Master cu atât mai mult,
 poți, și o să vedeți deja că ați început deja majoritatea,
 să influențați stările interioare ale celorlalți
 doar pentru că iubiți.
 Asta nu-i manipulare.
 Asta este, știu cum funcționează psihologia
 și vreau să fac tot ce pot ca tu să te simți bine pentru că
 eu te iubesc pe tine.
 Are sens?
 Dar atentiei, nu ești responsabil pentru emoțiile lui.
 Doar ai opțiunea
 să-i apești, să-i oferi sau să-i spui ceva
 imediat,
 ca el să se simt într-un fel anume pentru că îl iubești.
 Dar nu te face nici Iisus
 nici salvatorul lui, nici responsabilul de emoțiile lui.
 În momentul în care tu trăiești o viață, în cuplu sau
 profesională sau socială,
 în care tu nu te arăți cum ești,
 cum gândești ce simți și ce vrei, pentru că cineva poate să
 simți
 într-un fel anume,
 nu ești liber.
 Are sens? Atenție!
 Cum face această împărtășire, cum face acest mesaj,
 cum face acea acțiune prin care îți exercizi libertatea,
 Adică cum comunici cine ești, ce ești, ce vrei și ce doreș
ti, e altă discuție.
 Cum?
 Dar dacă o faci sau nu o faci pentru că altcineva se simte
 sau nu se simte într-un fel,
 e dependență emoțională, atașament, codependență, niciodată
 nu există una fără alta,
 și asumare rolului de salvator pentru celălalt.
 Are sens?
 Ceea ce noi iubim să facem.
 Și dacă aveți chef și energie, azi sau mâini mă strigați
 voi,
 Vă arăt și vă explic o unilată concretă, în sensul ăsta,
 dar deocană tău vreau să mergem în niște întrebări.
 Dacă uit, vă arăt concret, vizibil, cum vă puteți da seama
 în ce rol sunteți în relație cu alți oameni în viața voastr
ă,
 ca o unilată psihoterapeutică. Era cineva care vrea să înt
rebe ceva, dar nu mai știu unde.
 Da, era Gabriela și după aia întoarcem aici imediat.
 Mai devreme, bună, măi.
 Mai devreme la întrebarea pe care ne-ai recomandat totul
 pentru a nu mai amâna lucrurile,
 Vroiam să confirm și să completesc întrebarea pe care eu
 folosesc de obicei ce se întâmplă dacă nu fac asta.
 Bravo!
 Și atunci, acumva, oamenii și clienții cu care eu lucrez se
 duc în viitor și văd unde să...
 Da, anticipați-vă consecinței în acțiunii.
 Bravo!
 E ok, nu?
 Da, e perfect și e un alt tipar, tot de dezactivare a mână
rii.
 Noi avem tendința, și mulțumesc, Gabriela, avem tendința să
 ne încurajăm sau să ne acceptăm
 să ne acceptăm sau să ne ascultăm, emoția de amânare, de
 procrastinare,
 e o emoție de neajutorare acolo,
 pentru că anticipez un efort sau disconfort,
 dar atenții, ăsta e în viitor.
 Și sunt consecințele, efortul sau disconfortul pe care o le
 anticipesc,
 sunt consecințele unei acțiuni, da sau nu.
 Ia, luați-o și are perfectă dreptatea găbilă, și mulțumesc
 pentru input,
 ia anticipa și efortul sau disconfortul în acțiunii.
 pentru că astea vin cu costuri foarte mari de foarte multor
, pe care extrem de poțiiunea mea le anticipează.
 Ce mă costă, ce mă doare, sau ce efort va fi nevoie să fac
 pentru că nu fac asta azi?
 Sau mâine.
 Mă, și când pui în balanță costurile, eforturile, acțiunii
 și inacțiunii, începi să ai deja un big picture,
 care să-ți dea opțiunea să zici ce-i mai potrivi pentru
 mine.
 Și abia atunci aici ești în poziția unui om cu putere liber
, care să zică vreau, nu vreau,
 îmi asum, nu îmi asum, dar o face în conoștință de cauză.
 Cât timp ești pe pilot automat și spui, nu simt să o fac.
 Nu simt să o fac.
 12 ani emoțional, pilot automat,
 nu ești în controlul stărilor tale.
 Vă are sens?
 Aici, te rog.
 Vrei să mă înțeleg ceva?
 Nu?
 Te rog.
 Numere, te rog, și...
 Alexandru.
 Eu știu, dar vreau să știe celălalt.
 Așa.
 I se zice Dumnezeu.
 Oie.
 Trebuie să mă dau mai încoace, că s-a dat cu fulgere, dacă
 nu.
 Așa, așa, așa.
 Bun, ai zis că dacă facem sau nu facem ceva pentru o perso
ană și ne gândim
 cum s-ar simți și aia e motivația de a face acel lucru,
 suntem codependenti sau nu suntem liberi.
 Da.
 Dacă e vorba de un commitment în față de o persoană.
 Aia se numește profesionalism.
 Dacă e în cadrul profesional.
 Și se numește maturitate dacă e în cadrul personal.
 Dacă am promis ceva.
 Și să zicem că n-am promis.
 Dar totuși e vorba de o acțiune care mie nu mi-ar placea să
 mi se întâmple.
 Dacă nu-mi dai un exemplu concret.
 V-am spus și ultimă oară, haide să vorbim pe concret, nu pe
 ce ar fi dacă sau s-ar putea să.
 Pentru că nu uitați, totul e posibil, puține probabil.
 Posibil e tot ce nu spui tu, Alex.
 probabil, până nu îmi dai un exemplu concret, nu o să pot
 să spun dacă e valabil sau nu.
 Stai că fac un exemplu.
 Nu, nu, nu, nu.
 Nu mai ai auzit.
 Dă-mi ceva ce s-a întâmplat concret în viața ta,
 seamănă foarte mult cu tot ce am vorbit eu, sau are foarte
 marșoase să se întâmple în curând
 pe baza informațiilor pe care le ai. Asta înseamnă probabil
itate.
 Dacă tu îmi dai... dar auzi, dacă o văd din unghiul ăsta la
 altul,
 cum e? Bă, sunt 360 de grade la un cerc.
 360 de unghiuri, nu stau să-ți explic. Știi?
 Eu ți-le dau p-alea care știu că funcționează.
 Dacă ai un al treilea, al patru, le-ac trăit de tine,
 da, poți să-mi adaptezi ceea ce am împărtășit la unghiul ă
la.
 Dar așa, dacă o luăm... Are semn ce vă zic? Dacă o luăm pe
...
 Stac, ca aș rezuma-o la o întrebare scurtă.
 Te rog, go!
 E vorba de o acțiune care mie nu-mi iar plece, dar să-mi se
 întâmple?
 Dă-mi-o concret.
 Ceea ce zic, zic că încă vorbești vagă.
 E vorba despre o acțiune care mi-e... Ce? Să dai cu mătura.
 Nu, și trebuia să vin cu tine să facem ceva și nu mai vin,
 nu mai pot să vin.
 Și eu mă gândesc, mă, mie nu mi-ar plăcea să mi se întâmple
 asta dacă mi-ais o mucă vine.
 Și totuși trebuie să îți zic, mă, nu mai pot să vin.
 În momentul ăla, mă gândesc, mă, dacă nu mi-ar plăcea să mi
 se întâmple mie, vreau să fiu fair și să o fac, dacă tot am
 promis.
 Chiar dacă înseamnă că vin cu un efor suplimentar de acasă.
 Adică dacă tu promiești ceva,
 rezum să văd dacă nu înțelegi corect,
 promiești ceva ce la un moment dat aveai toată intenția să
 și livrezi, să faci, să susții,
 pe parcuri se întâmplă ceva, nu știu ce, dacă vrei îmi
 detaliez după ce.
 Adeseplie resurse.
 Și simți că nu mai poți să dai decât dacă faci un overclock
, asta îmi spui,
 dacă dai efort mai mult decât ai fi fost pregătiți în țelă,
 asta îmi spui.
 Răspunsul diferă față de, să spunem așa, miza acelui
 context.
 Dacă te roagă un prieten, eu, de exemplu, zile trecute, a
 trebuit să mut o masă de lemn masiv din curtea mea,
 într-un depoziț la un prieten al meu.
 Și de vreo două săptămâni tot mă țin să vină el să fiu acas
ă să o iau,
 și la un moment dat, mi-a zis, m-a sunat și mi-a spus,
 ba, nu mai poți să vină azi, cum ți-am promis inițial.
 Eu nu am la tot niciun cat ca un afront.
 Ca am înțeles, nu mai pot să viaz.
 Miza mică, să iesizi?
 Bă, dacă era de genul, am nevoie să-mi aprumos mașina, că
 plec la București să film în iasă la 8,
 și tu seara la 16 nu mai poți să-ți dau mașina,
 dar tu știai de două zile,
 e altă miză, mă înțelegi?
 Deci depinde de miză de moment.
 Nu înseamnă că nu poți să o faci oricum.
 Și aici mă întorc la ce v-am spus la modul numărul 1.
 Este perfect în regulă să vă răzgândiți,
 atunci când promitești ceva, pentru că voi atunci când vă r
ăzgândiți,
 aveți o informație, o resursă, un unghi,
 sau o experiență care vă aduce ceva nou, da sau nu?
 Asta nu înseamnă că trebuie să o faceți pe bandă rulantă,
 că în momentul în care te răzgândești constant, ești pasiv
 agresiv.
 Și e un tipar de turbureare de personalitate care nu e
 foarte sănătos.
 Are sens? Pentru că nu ești de încredere, nu ești predict
ibil,
 nu ești o om de resursă și agresezi prin neagresiune.
 Neagresiune, adică tu nu faci nimic, doar te răzgândești.
 Ești în seara la film, da, și la 5, când e filmul tu, la 4,
 jumate, spui, da nu mai am chef.
 Bă, odată se înțelege.
 A treia 4 ore în manipulare prin pasiv agresivitate și sunt
 foarte mulți oameni care au o tipară de pasiv agresivitate.
 Are sens?
 Deci sunt extreme din nou.
 În același timp, eu vin și spun, dacă te răzgândești, simți
 că te răzgândești, că ai dreptate în răzgândirea ta,
 că nu mai ai resurse, că ești obosit, că ești în burnout,
 că nu ai timp, că a apărut ceva prioritar.
 Împărtășește asta, adică argumentează-o, nu o dai doar, nu
 pot să mai vin.
 Nu, uite, nu mai pot să vin pentru că, dacă pot să dai det
alii personale, spui, în funcție de relație,
 dacă nu, dă-o inclusiv, mi-a intervin ceva personal și îmi
 poate să ajung astăzi, îți promic că o rezolvăm și dă-o o
 dată certă cu o oră, sau nu o da.
 Da?
 Asumă-ți...
 Foarte multe
 persoane se automanipulează și se înspunez, dacă vă regăsi
ți,
 prin faptul că acceptă să zică da constant, în loc să-și as
ume să zică și nu, când e nu.
 Da sau nu, vă regăsiți?
 Perfect. Să numește automanipulare
 din nevoie de validare.
 Și e tiparul de people pleasing.
 Nu știu să spun nu, pe românești.
 Eu acolo am fost foarte mult timp.
 Chiar recent m-am descăpărit că eram foarte disponibil în
 niște provocări,
 unde am ajuns să-mi dau seama că nu mai am resurse.
 fizic, nu mai am resurse, adică îmi suna telefonul ca la...
 Și aia zi, ok, nu mai am resurse.
 Bam! Și nu mai răspund.
 Când nu am resurse.
 Răspund, dar uneori când n-am resurse, n-am.
 Am avut treceni și provocări personale cu mama,
 n-am mai fost prioritar nimic.
 Adică vă pup, nu că am ceva cu cineva.
 Nu, n-am mai fost prioritar.
 Și am învățat să...
 Mi-am reamintit cum e să spun nu.
 Dar eu așa am crescut, spunând nu.
 La ce? La tot ce nu contează, nu e relevanță,
 al măște să evoluez.
 Și uneori, spunu' nu, și asumându' să spui nu, ghici ce? O
amenii vor dispărea din viața ta.
 Unii. Pentru că cei care dispar din viața ta când le spuiu'
 nu, erau acolo doar pentru daul tău.
 Nu pentru tine. Asta înseamnă că, în realitate, n-ai pierd
ut nimic.
 Ai câștigat un loc gol, un spot gol.
 Nu înseamnă atenție, nici să spui nu pe bandă rulantă,
 pentru că prietenia înseamnă să spui da, când uneori simți
 că-i nu, că-ți e prieten.
 Am avut prietenii care m-au sunat cu niște spețe destul de
 intense și eu eram în burn-out,
 dar pentru că speța era intensă și m-a sunat pe mine și mi-
e prieten, am dat overclock.
 Am zis ok, poți să o fac cu greu, consum, dar pentru el și
 pentru că e punctual, nu e în fiecare săptămână o fac.
 Are sens? Adică e un echilibru, fiți atenți, doar la nivel
ul de observare, cum ne împărtășeam mai devreme ca Amelia,
 în viața mea de câte ori spun da, când simt că-i nu? Doar
 atâta întrebați-vă.
 Puneți-vă întrebarea asta undeva, dimineața pe oglindă.
 Da, draga mea.
 De doua ori?
 Perfect, bravo.
 Excellent.
 Stai bine, ca majoritatea a zis de 100 de ori.
 Ti-am raspuns, Alex?
 Da, multumesc.
 Si mi-a starnit o alta curiositate, James, acum.
 Cum manipuleaza acestui oameni pasiv-agresiv prin faptul ca
 prefusa sau se razgandesc pe ultima ostea de metri?
 Pasiv-agresivitatea inseamna ca in realitate fizic nu fac
 nimic, psihologic,
 nu-ti oferi ce stiu ca ai nevoie.
 care e voie. De exemplu, un pasiv agresiv care se supara pe
 tine, motivat, adica tu faci ceva, poate chiar si in mintea
 lui, nu in realitate, dar hai sa luam pe varianta in care
 tu chiar in realitate ai facut o nasoala, ai o neinteliger
ie, ai avut un moment de ratacire, ai uitat ceva, ai incal
cat o promisie, ai facut o actiune care in mintea lui, just
ificat, nu e corect.
 Mă urmăriți până aici?
 Un pasiv agresiv nu-ți va împărtăși că e supărat,
 nu-ți va împărtăși că l-ai dăranjat,
 nu-ți va împărtăși ce simte,
 în schimb se va îmbuvna,
 te va ignora,
 te va trata cu tăcere
 și se va încomporta într-un anumit fel în care să-ți arate
 care-i ceva,
 dar nu o să spună că are ceva.
 Suntă cunoscut tiparul?
 Atenție, îl avem toți într-o formă sau alta,
 dar eu vorbesc de turburearea de persoanatea in extrem, ad
ica doar asta fac,
 si in acelasi timp, mergand mai departe, un pasif agresiv
 ca sa te faca
 sa afli ceva ce nu are curajul sa-ti comunice ca un om mat
ur ce ar trebui sa fie,
 in prima secunda in care TU greseesti, sau nu stiu cum sa z
ic,
 poate sa te pedepseasca in vreun fel, o va face.
 Cu pe principiu, las sa vezi si tu cum e.
 Râdeți pentru că e extrem de întâlnit în societate.
 Și atentie, pasiv agresiv are două categoria,
 ala e pasiv și pasiv agresiv.
 Pasivul e ăla care nu se hotorește niciodată,
 nu alege, nu știe, nu are răspunsuri, la el nu funcționează
 nimic.
 Cu el practic nu poți să faci planuri.
 Pasivul și ce face?
 Mergi în vacanță în 15 iunie, ok, aflii unde mergi,
 unde vreau eu să merg, în 13.
 Dacă nu, în 14, dacă mă superi.
 Adică nu poți să faci planuri cu el, pentru că pasivul nu
 poate să o otărească.
 Bă, are sens?
 Și atentie, deci e pasiv și pasiv agresiv.
 Pasivul agresiv, ala care să îmbuvânează și te tratează ca
 să-ți dai tu seama că ai făcut ceva și să vii către el,
 nu cumva să vin el către tine,
 pasivul e ala care nu acționează.
 Așteaptă să vii tu la el,
 așteaptă să-i spui tu ce ar fi de făcut,
 îl provoci.
 Da.
 Cu pasivi și pasivi agresivi, e o variantă, nu înseamnă că
 e cea mai bună.
 Cum? Evident. Evident.
 Eu personal, când am de a face cu pasivi agresivi constant,
 am în jurul meu o parent, pentru că și eu sunt un tipar pas
iv agresiv extrem de eficient,
 doar că m-am cunoscut și știu acum că nu e ok.
 Știi? Adică...
 Când afli că ești, accepti că ești,
 faci măi-măi
 și spui, nu ești defect,
 Nu ai o problemă, e doar un mod psihologic prin care tu ai
 învățat coping, să te adaptezi la niște situații din trecut
,
 așa cum de acum încolo ai libertatea să antrenezi alte met
ode de coping la situații din prezent și viitor.
 Are sens replica asta? Nu te cerzi întrebări să nu te dai
 cu biciul,
 când te recunoști în tiparul ăsta, că nu am detalia degeaba
, că vă văd.
 Și vă știu pe câțiva foarte bine. Și știu că sunteți mici
 pui de pas.
 Ok, la vremi toți, accepti că ai asta, ca și potențial opț
ii de comportament,
 și aici vine varianta care nu o să vă placă, și îți mulț
umesc mult de întrebare.
 Când accepti, primul pas accepti că ai atitudini de pasiv-
agresivă, în context în care
 ceilalți nu merită asta.
 Nu merită asta.
 Doi, când te sesizezi că ești cât paci să intri din nou în
 tiparul tău de pasiv-agresiv
 sau pasiv, contraziști tiparul.
 Și zic, ok, cum simt să fac, cum e mai confortabil să fac?
 Să mă îmbuvnez, să mă ascund, să mă victimizez, să aștep să
 vină el sau ea la mine, să-și ceară scuze, să îl pedepsesc,
 de multe ori prin tăcere.
 Oamenii pedepsesc prin tăcere. Efectiv nu te bagă în seama.
 Again, vorbim acum din perspectiva în care noi suntem.
 Și în momentul în care te sesizezi că ești cât pace să int
ri pe tiparul extrem de confortabil al pasiv-agresivului,
 decizi, și aici vine asumarea emoțională,
 decizi să faci diferit.
 Exact ce vă zic la modul 1. Contrazici esti tiparul.
 Sesizezi că ai un tipar pasiv-agresiv?
 Ok, contrazici.
 Nu vreau să fac altfel.
 Alec să fac altfel.
 Cum?
 Am avut recent neînțelegeri cu multe persoane.
 Am avut o înțelegere la modul de mai importantă că altele.
 Și tiparul meu și, în general, și al persoanei lor,
 ăsta e tot pasiv, că nu ne întâlnim degeaba.
 Adică dacă eu sunt pasiv agresiv,
 s-ar putea să avem șanse să fim amândoi.
 Ei, și cu persoanele de care vă vorbesc,
 am avut multă neîțierge de-a lungul timpului, în ultimii
 trei ani.
 Însă, pentru că și eu, și persoana, eram în punctul în care
 puteam să nesesizăm.
 99% din cazuri, nu mereu.
 Tiparul de pasiv agresiv,
 și eu și persoanele, ne-am contrazit stiparul.
 Am înțeles ceva greșit. Vrei să detaliăm?
 Am înțeles asta așa.
 Îmi confirm că e așa.
 Simt asta.
 Mi s-a întâmplat asta, mă deranjează asta.
 Îmi spui despre ce e vorba sau ce s-a întâmplat.
 Adică ne-am contrazit. Eu și persoanele
 ne-am contrazit stiparul. Am scutit
 ani de zile
 de efor consumat, de energie
 psihomotivă, doar pentru că am făcut diferit
 decât în spunea miei tiparului emoțional.
 Și de cele mai multe ori, conflictele de care vorbesc
 care vorbesc între pasivi agresivi, sau când e cel puțin un
ul pasiv agresiv acolo,
 sunt bazate pe neînțelegeri.
 Adică pe interpretări distorsionate ale realității.
 Și de multe ori apare replica, a, n-am știut asta.
 Ați pățit să fiți parte într-un conflic în care, atunci câ
nd vi se detaliază ce s-a întâmplat de fapt,
 să te simți un pic, uuuh, vai mie,
 că am exagerat, cam,
 mutu, că nu am știut că așa s-a întâmplat de fapt. Ați păț
it asta?
 Aici vine replica pe care vă dau de la modul numărul 1.
 Nu vă credeți mintea.
 Rolul meu în viața voastră cu acest curs
 nu e să vă învăț neapărat programare neurodivistică.
 Evident că și asta este o mare parte din curs.
 Rolul meu constant, în felul în care predau,
 este să vă fac să nu vă credeți mintea, adică pilotul
 automat,
 și să preluați controlul deciziilor asumate.
 Ce e mai benefic pentru mine să vă fac acum?
 Să decid, să fac, să zic sau să mă comport.
 Și atunci înseamnă că când îmi spui întrebarea asta, a ieș
it de pe pilotul automat.
 Cât timp tu te trezești, că te compăți într-un fel și nu te
 poți opri,
 ești încă în observator.
 Dar tot e bine.
 Că măcar observ.
 Majoritatea covârșitoarei oameni nu observă.
 Se treze la final și zic, mama, ce proste am făcut.
 Are sens?
 Ca soluție, că mă întrebă georgeda și nu vreau să ignor
 asta,
 cu pasivii și pasivi agresivi, ii confrunți.
 Cum le dai termeni?
 Ori ii confrunți la modul de,
 Văd că cineva mă tatează pasiv agresiv și fac eu pasul.
 Pentru că, atentie, când se întrează 2 pasivi agresivi,
 amândoi o să așteptă de la celălalt să facă primul pas.
 Pentru că cine e, eu sunt mai prost?
 Să vină el, să vină ea.
 Mama, tata, copilul, iubitul, soțul, n-are importanță.
 Și atunci când se întrează 2 pasivi agresivi, ideal este
 unul dintre ei să aibă în cap
 că și el e la fel, doar că are o secundă în față
 de cunoștință sau de abilitate și să te duci către el.
 Dacă nu merge și nu funcționează, îți asum că relația e pos
ibil să se pierde pentru că tu ai făcut un pas.
 Eu recomand asta, dar foarte puțini oameni fac și al doilea
 pas.
 Adică să aștepte puțin și să mai bagi o pfisă.
 Știi? Am venit către tine, te-ai închis, m-ai ignorat că o
amenii care prim pasiviile,
 pasiviile extreme sunt aia care dacă tu faci un pas către
 ei, te vor ignora.
 La modul de mai încearcă.
 Sună cunoscut?
 Cum? Nu. Nu. Ia atentie, e pasiv, e pasiv agresiv si agres
iv.
 Cu agresivii... Nu cred ca are rost sa detaiesc foarte mult
.
 Poate sa fie agresiv verbal sau fizic. Pleci.
 Nu stai mult la discutii pentru ca poate sa o duc in direct
ii nersanatoase fizic.
 Cu pasivi agresivi si cu agresivi, cu pasivi agresivi si cu
 pasivi, ii confrunt.
 Si va dau un exemplu. Daca cineva, de exemplu, te manipule
aza prin pasivi, prin indolen... prin inactione.
 Vrei sa mergi in vacanta la 15 iune, si tu stii ca trebuie
 sa iei bilete pana 15 martie,
 ca să prins un prez decent, pui întrebarea unde vrei să
 mergem,
 dăm ce vrei, să obțuni ce vrei să faci, aratăm ce îți doreș
ti,
 dacă tu ești cel care organizează, și de obicei pasivi nu
 organizează nimic,
 așteaptă să fii organizat.
 Sună? Da?
 Dacă cumva nu îți răspunde și de uite cei v-a spune,
 trebuie să mă gândesc, mai dăm timp,
 lasă-mă să mă iupă net sau răspunsul de genul ăsta,
 tu trebuie să-ți asumi, când pregătești o vacanță cu un pas
iv sau un pasiv agresiv,
 Bă, uite să plec pe 15 iunie, pe 15 martie trebuie să iau
 biletele.
 Încep în decembrie, dracului.
 Discuția cu el. Sau ea, nu glumesc.
 Încep în decembrie, auzi la vară.
 Unde-i vrea să mergem? Pentru că, uite, am găsit niște of
erte
 care... cum?
 Da, ok, să mai trăim pe la vară, dar poți să începi acum.
 Știi? Trăiește acum. Bun, vă dau varianta de confruntare și
 mergem adepărți.
 Cu pasivi agresivi le dai termen.
 Până la data de...atenție, trebuie să ai un istoric de gen
ul
 Am venit către tine de câteva ori, pe care ei să nu poată
 să-l contestă
 Adică nu din prima le dai termen, pentru că atunci ai agres
ivitate pentru ei
 Le zici prima oară, vrei să mergem de la vacanță? O să sch
imbe ună, da
 Unde? Nu știu, ok, mai lași două săptămâni
 Dar tu trebuie să știi că așa este procedura, adică nu tre
buie să te înervezi
 Tu trebuie să-ți o asumi din start, ok, va dura o lună până
 lămă o decizie
 Hai să începem dansul mai repede, știi? Strategie
 A doua oara te-ai gândit unde vrei să merge în vacanță?
 Nu, n-am avut timp.
 Da, înțeleg, e perfect.
 Dacă aș fi în locul tău, aș înții și eu la fel.
 Sanchi.
 Face parte din strategie, da?
 Pentru că tu știi că m-am mai trece 3 săptămâni, o lună, p
ână-n 3 din nou.
 Auzi, se apropie termenul limită aici începe...
 Da?
 Provocarea.
 Să apropie termenul limit până la care te-ți dăm un răspuns
 la agenție, la nu știu cum organizăți tu.
 Ar ajuta foarte mult sa-mi spui si tu ce vrei, pentru ca
 suntem obligati de termen.
 Nu eu sunt un om rau.
 Termenul are sens? Si deja apare termenul.
 Si un pasiv extrem va zice, da, da, te caut eu.
 Si va astepta, ghici ce, sa-l cauti tu din nou si s-o...
 Pentru ca omul pasiv primeste atentie din faptul ca tu
 insisti.
 E un tip paralui, nu vreau sa intram acum.
 Si dezactivarea si confuntarea pe care eu o fac de obicei,
 Suntem în întârziere, avem un termen, dacă până la data D
 nu îmi dai, nu îmi spui, nu faci, nu dreci,
 eu iau asta și i-arăt vacanța. Vacanța fiind o metaforă.
 Iau decizia asta, adică te anunț că dacă continui pasiv
itatea, decizia mea
 va fi asta.
 Nu e din senin,
 nu e pentru că am ceva cu tine, nu e pentru că sunt agresiv
, sunt obligat de un termen.
 Și în momentul în care tu ai comunicat acel termen,
 sunt șanse foarte mult ca pasivul, și când te ia în serios,
 adică ești congruent,
 și nu o faci agresiv.
 Adică reproș.
 O face asertiv și ferm, dar blând.
 Bă, e important, înțeleg că poate n-ai timp.
 Vreau doar să știi care sunt consecințele neasumării tale.
 Uite, din decembrie vorbim despre asta.
 Să zicești ce e important, dar poți să planifești din timp?
 Din decembrie vorbim.
 N-are cum să te zică că nu e așa.
 Și în momentul în care tu ai un istoric...
 Ai vreo doi în viața ta la cum ai vorbit acum.
 Faci în față, da, așa e.
 Și zic, ai câțiva în viață, dacă...
 Nu-ti va în viață, dacă știu că și eu am.
 Stai lișit.
 În momentul în care îi dai un termen unui pasiv,
 sau pasiv agresiv,
 nu va putea să se ferească și de ce în momentul în care o
 să va activa.
 Cât timp tu nu îi dai un termen,
 va continua ciclul pentru că nu-l poate să abțină.
 Băi, are sens?
 Mhm, exact.
 Ați auzit până în spate acolo?
 Cineva de aici din față...
 V-am spus că asta mi-aș pune ringtone.
 Dacă depășești și termenul, eu iau decizia și metaforic ple
c în vacanță singur.
 Și am făcut-o. Adică metaforic, din nou, e vorba de o metaf
oră,
 te-am anunțat, te-am urcat, am insistat, te-am dat informaț
ii,
 te-am arătat ce se întâmplă dacă nu, apropo de ce a zice
 Gabriela,
 eu mă țin de ce am promis. Pentru că dacă renunți
 la termen sau la promisiune sau la ce se întâmplă dacă tu
 nu faci asta,
 el câștigă.
 Pentru că zice, am știut-o că nu faci.
 I own you, motherfucker.
 Și data viitoare, cu atât mai mult o să funcționeze.
 Vă are sens?
 Da, atenție, cu iubire.
 Oamenii nu poată să se abțină să funcționeze decât pe bază
 al cărților mental.
 Ok? Nu au alte variante.
 Și până să îmbogățeți harta, nu dați cu biciunei doar
 pentru că va țină băgățită voi.
 Un ușor dezavantaj imediat de leia, n-am uitat.
 Un ușor dezavantaj
 al celor care nu sunt în sala asta aici, dar sunt partener
ii voștri sau familia voastră,
 este că la un moment dat voi, când se sizați eficiența anum
itor
 convingeri, abordări, metode unelte, tehnici de psihologie
 sau NLP,
 veți avea tendința să nu-i așteptați și pe ei să vire din
 urmă.
 Nu este în favorarea voastră asta.
 Adică cu răbdare și iubire, fiecare de procesul lui,
 arătați-le ce bine vă prinde vău,
 felul în care voi alegeți să vă decideți să trăiți viața vo
astră
 și așa îi veți influența și pe ei, nu spunându-le, marchi
 la curs.
 Că o să ajungă să zică, îl calc cu motocicleta, putu-l în g
uri.
 Cum îi s-a zis de vreo două ori în viață, deja.
 Ăsta-i hură, dar îl calc.
 Delia, te o rog, aveai întrebarea.
 Bună.
 Ai spus mai devreme despre
 momentul în care îți
 sesizezi vechile tipare.
 Am observat ca m-am pus
 in pozitia lui celalt.
 M-am pus dupa aia in observator, am sesizat situatia
 ce se intampla, cum sunt eu obisnuita
 si eram obisnuita sa reaccionez.
 Am sesizat celalt
 cum era obisnuit sa acționeze.
 Am schimbat tiparul, am zis hai să fac ceva diferit, hai să
 fiu eu diferit, am căutat să transmit, hai să ne contraz
icem tiparele și piloții automat, care sunt apropo de
 Formula 1, sunt cei mai jmechiri piloții automat.
 Da, știu, știu.
 Cum îmi recomand să procedez în momentul în care, în aceast
ă situație?
 Refuză.
 Da, eu nu vreau, răspunsul este, eu nu vreau să-mi schimb
 niciun tipar,
 Am seziza că, evident că, toată lumea are voie să facă apro
ape orice.
 În același timp și tu ai voie să-ți menții, să-ți execute
 promisiunea sau declarația făcută,
 dacă asta nu se întâmplă, dacă nu ne sincronizăm, nu ne cal
ibrăm la nivel de necontradice tiparul reciproc, nu doar eu,
 Se va intampla asta.
 Adica, consecinta.
 Te ții de ea, da? Atenție, cu fermitate, cu asertivitate și
 blândețe, nu cu repro și agresivitate.
 Dar în momentul în care tu...
 Nu setasem o consecință, era o...
 Eroare.
 Întotdeauna strategic e nevoie să fie un beneficiu și o con
secință.
 Logic că altfel n-am de ce să fac ceva.
 Are sens pentru voi?
 Aia nu-i strategie.
 Aia este terouc frumos.
 Și dacă tu, e rău frumos, ai dreptul să spui nu,
 și nu ți-am comunicat consecința,
 consecința pe care eu, dacă simt nevoia să o ranforțesc și
 să o fac,
 te va lua din țenin.
 Și asta este culpa ta din necomunicarea consecinței,
 nu a lui sau a ei.
 Are sens?
 Ok, și ar trebui să fie practic o consecință cu miză pentru
 celălalt.
 Nu te interesează el sau ea.
 Te interesează Delia.
 Niciodată nu te duci într-o consecință ca să-i dai peste
 bot ei sau lui.
 ai manipulare.
 Ai agresivitate deja, ai tipar agresiv.
 Justificat, dar nu recomandat.
 Ce va recomand eu,
 este sa va traiti viata voi,
 pentru voi, pentru ca vreti voi,
 in sensul in care vreti voi, fiti voi fericit
 si aratati de altora cum sa faci. Cam asta e pascurat.
 Daca tu astepti ca altcineva
 sa te pinda din urma, sau in
 relatii de familie, mama, tata, frate, sora,
 iubita, copil,
 rogi sau astepti ca cineva
 sa creasca sau sa mearga in direct sa-i au ritmul tau,
 te auto-manipulezi, nu e despre el sau ea.
 Tu faci ce ai tu de facut, iar el sau ea
 se vor adapta sau nu.
 Are sens?
 Asteptand sau rugand
 constant la insfarsit, intri in rol de salvator.
 Adica o comunicare
 Pai uite ce putem face acum?
 Din punctul meu de vedere, am nevoie de asta, o ofera asta,
 daca nu se intampla asta, la data asta,
 Hai să vedem ce putem să facem. Așa atunci, tu ai comunicat
 consecințele.
 Și atenție, din nou, nu cu reproși, nu cu... Vreau să fie
 foarte clar.
 Cei din jurul vostru au dreptul să se schimbe sau nu în rit
mul lor propriu.
 Nu e despre voi niciodată schimbarea sau evoluția lor.
 Încetați să vă atașați procesul vostru la altcineva.
 Sunteti 100% responsabil de evoluția și rezultatele voastre
. Așa am început cursul ăsta.
 Mai țineți minte?
 Și mai devreme totuși ai zis...
 Păi, așteptați-i pe parteneri.
 Da, cât timp nu e de favore a ta.
 Așteptați-i pe parteneri, comunică-le,
 să spun așa, stadiu în care ești tu,
 nevoile tale, realizările,
 să spunem așa, revelațiile, rănile,
 nevoile inclusiv am nevoie să mă lasem pace o perioadă.
 În continuare, continuăți tu procesul,
 fără să-l face în detrimentul sonor de favorea
 sau în ciuda lui sau ei.
 Ca aia din nou, nu este dezătoare personală.
 La un moment dat ce se întâmplă
 sunt două variante.
 Fie partenerul partner, iubitul iubita, mama,
 tata, cine e în relație cu tine acolo,
 vede că tu ești bine cu tine și vrea și el.
 Și va veni după tine
 conștient sau nu.
 Sau va simți
 că tu ești prea departe
 și se va rupe emoțional sau fizic
 inclusiv. Poate să fie o consecință,
 din păcate, da. Și alegerea lor.
 Mulțumesc.
 Adică nu sunteți din nou mă întorc responsabil pentru emoț
ii și stările emoțioare, nimănui.
 Puteți să le influențați, e recomandabil să le aveți în
 vedere, pentru că altfel să te sociopați.
 Dacă nu te interesează ce simți alți în urma unor schimbări
 pe care le faci tu, nu e ok, nu e ecologic, zice LDPU.
 E bine să anticipești ce vor simți cei din relațiile tale
 din sistemul tău familial,
 în rapor cu schimbările pe care veți le face.
 Atenții, e bine să le anticipezi, să le iei în calcul,
 să le recunoști,
 fără să decizi să te lași manipulat de ele.
 Dar e bine să le anticipezi.
 Bă, eu dacă fac asta, ea...
 Sau el va simți asta.
 Cum fac să-i traduc că nu e despre asta?
 Să țizați?
 Asta e strategii din nou.
 Este pacing pe realitatea lui.
 Și este și empatie, nu?
 Și evident și empatie.
 Și este pacing pe realitatea, atenție, din viitor.
 Asta nu v-am spus-o.
 Poți să faci pacing pe realitatea actuală a unui om,
 cum te simți acum, în momentul ăsta, și să-i descripti în
 cuvinte și să legi rapor cu el.
 Și la nivel de tehnica de comunicare avansată, poți să
 anticipezi cum se va simți eu o persoană,
 pregătindu-te să răspund într-un fel anume,
 cât încă tu n-ai făcut schimbarea sau comportamentul pe
 care vrei să le faci importante pentru tine. Are sens?
 Și ăsta e next level în comunicare. Anticipez cum e posibil
 să simți tu,
 anticipez cum e posibil să înțelegi greșit,
 anticipez cum e posibil să acționezi în defavorea mea și mă
 pregătesc psihic să nu răspund
 sau să răspundăți într-un mod în care te poate să veșini pe
 tine, să îți dai seama că ai înțeles greșit.
 Asta înseamnă ne pilot automat.
 Asta înseamnă eu sunt la manșă.
 Și este efort.
 Și în momentul în care celălalt are evident văie să îmi sp
unea,
 eu vreau să merg în continuare pe acest pilot automat, că
 nu vreau să îmi schimb tiparul.
 Dacă zice asta,
 Pentru că nu am de nebie să mă schimb sau oricare ar fi alt
 motivul.
 Care e întrebarea?
 Te întrebam referitor la reacția noastră.
 Mi-ai spus mai devreme și voiam să mă asigur că am înțeles
 legat de consecințe. Așa este?
 Orice persoană care declară, formulând așa cum ești tu acum
, nu știu adevărul,
 Nu vreau, nu sunt pregatit, nu mi se potriveste.
 Whatever, este declaratie de putere.
 Deci, ala nu-i pilot automat, ala e declaratie de putere.
 Tu ai de acceptat acea declaratie de putere, fara sa incer
ci sa o schimbi,
 ci sa faci in consecinata ce e de făcut,
 sau ai de mers mai departe pe drumul tau,
 in directia ta de devolutie, dezvoltare, asa mai departe,
 bucurându-te de sinceritatea în părțășiri.
 Un om care spune nu vreau, nu pot, nu sunt pregătit,
 e sincer.
 E poziție de puterea aceea.
 Acceptă-i.
 Acuma nu te oprii pentru el sau ea,
 nici nu încerca să îi schimb modul de gândire sau de asum
are,
 fă ce crezi tu că e de făcut cu el sau ea sau fără.
 Chiar dacă tu ai spus că să ne contrazicem tiparele,
 dar totuși dacă spunem nu vreau să îmi contrazic tiparul,
 Este o alegere.
 Ok.
 Și cât timp e o alegere asumată, este libertate.
 Uneori oamenii aleg ceea ce știu că nu le face bine, din
 motive emoționale.
 O să vorbim despre asta.
 Are sens?
 Și au voie, când zice, nu vreau, nu pot, și accept asta,
 este o poțină libertate în care...
 Eu știu că dacă ești mai pun întrebare, poți să-l debloche
zi, dar în momentul anului încă începe manipularea.
 Eu în coaching sau în orice discuție cu voi care mai vin la
 mine în pauză sau îmi dați WhatsApp-uri,
 eu mereu mă opresc la nu vreau.
 Când aud un nu vreau, m-am oprit.
 Știu că te poți da un shut în cur și te activezi pe direcț
ia în care știu că ai zis tu că vrei.
 Dar dacă aș face, asta e manipulare.
 Nu vreau este asumare de putere.
 Ok?
 Ok, mersi.
 Mersi și eu.
 Vreau să readucem un pic în discuție
 acea formulă de care vorbeam.
 Ce este asta?
 Vreau să-mi dictați voi.
 Stimul extern, bravo.
 Ce urmeaza?
 Reprezentare mentala care am spus noi ca se mai numeste
 simplu cum.
 Gand, bravo.
 Care poate sa fie cum?
 Bravo, constienta sau inconstienta.
 Adica pilot automat.
 Invina un gand pe care nici nu se tizezi pe radar.
 De exemplu, gandul de nu merit.
 Eu nu stiu ca-l am.
 Dar simt în consecință ce?
 Bravo!
 Simt în consecință emoția reprezentării mentale gândului
 meu intern sau extern,
 adică conștientizat sau nu.
 După care ce urmează?
 Bravo!
 Comportamentul.
 Nu am cum să fac un comportament fără o emoție aferentă
 specifică a celui comportament.
 Dacă eu vreau să fac un comportament iar emoția mea internă
 nu este corelată,
 va apărea autosabotajul sau consumul foarte mare de energie
 ca eu să fac acel comportament, deși nu simt.
 Și aici apare falsitatea versus, atenție, inautenticitate
 congruentă.
 Că în inautenticitate congruentă, eu mă duc în emoția inten
ționată, necesară, care să me alimenteze comportamentul
 necesar.
 În falsitate, simt că nu vreau să fiu aici și mă comport ca
 așa cum vreau să fiu aici și apare în congruența la nivel
 non-verbal.
 Are sens? Simți că nu fac ce zic, zic ce trebuie, dar nu te
 conving.
 Știți oameni care spun ce ar trebui să spună, dar parcă nu
 ajunge la tine.
 Emoția îl contrazice, starea lui interior.
 Și, evident, prin urmare, ce apare aici la final?
 Excelent!
 Majoritatea unor, vreau să vă reamintiți, că cred sper că v
-am spus,
 vor să schimbe două lucruri la nivel conștient în viața lor
.
 rezultatele lor
 vor să schimb, efectiv, rezultatele lor.
 Adică nu mai vreau să trăiesc asta.
 Vreau să trăiesc altceva.
 Și vorbesc de rezultate.
 Sau vor să-și schimb emoțiile.
 Vreau să mă simt altfel.
 Vreau să simt mai mult de
 sau nu vreau să mai simt asta.
 Vă regăsiți mânațiul cine să le găsește.
 Mulțumesc.
 Prea puțini oameni își pun întrebarea ce comportamente nevo
ie să schimb,
 ca să îmi schimb rezultatele.
 Și extrem de puțini oameni își pun întrebarea ce nevoie să
 schimb în mintea mea,
 ca să-mi schimb emoțiile și să înceapă formula. Are sens?
 Vă mai spuneam că aici, în fața reprezentării mentale,
 sunt niște... spuneam eu că se numesc... filtre. Bravo! Da
ți-mi exemple de filtre.
 Râni emoționale, excelent.
 Bravo! Convingeri.
 Experiența anterioare.
 Așa? Ce mai era?
 Bravo!
 Asta ce înseamnă?
 Starea emoțională, stimul extern, cum îi spuneam noi, adică
 realitatea,
 nu ajunge în interiorul nostru așa cum este în realitate.
 Harta nu e teritoriu fix la care se referă.
 Harta, gândul meu despre viață, realitate, cuplu, Dumnezeu,
 ce vrei tu?
 Care e aici.
 Nu este realitatea. Asta e realitatea, asta e reprezentarea
 mentala.
 Asta e o veste buna.
 Pentru ca in momentul in care stiu si pot sa intervin,
 si v-am dat asta la modul 2 si ne mai jucam si asta si mani
 cu asta,
 reprezentarea mea mentala, sau pot sa-mi aduc la suprafata
 reprezentarea mea mentala inconstiente,
 voi putea sa-mi schimbi ce? Emotiile.
 Calitatea vietii voastre este data de calitatea emotiilor
 pe care voi le simtiti cel mai des.
 Nu de rezultatele voastre.
 BAM! Contraintuitiv.
 Cum adică? Adică pot să n-am rezultate și să fiu fericit, î
mplini și să dorm bine noaptea.
 Cunosc oameni extrem de simpli, care lucrează în joburi
 extrem de banale, să zic, nu vreau să numesc, că nu vreau
 să numeresc pe vreunul.
 La modul de... nu vrea să schimbe lumea.
 Care trăiește extrem de simplu, poate la țară, la modul de
 căsuță de paie.
 Bă, dacă are atât de senin, e atât de viu, atât de senin,
 atât de în păcat, atât de liniștit.
 Pentru că emoțiile pe care ele simte sunt cele care îi dau
 calitatea vieții,
 nu realitatea în care trăiește și nu rezultatele pe care le
 are.
 Mare parte din calitatea vieții voastre actuale vine din c
eea ce se numește autopilot emoțional.
 Pentru că așa cum avem un autopilot mental, de convingeri,
 de filtre, de semnificații,
 așa avem un autopilot emoțional,
 iar calitatea vieții noastre este dată de calitatea autop
ilotului nostru emoțional.
 Ce înseamnă asta?
 Emoțiile pe care le simți cel mai des, fără motiv, doar
 pentru că te-ai obișnuit așa,
 sunt cele care, atentie, vor deveni filtru.
 Filtru emoțional.
 Cu alte cuvinte,
 în funcție de cum te simți când se întâmplă ceva în afara
 vieții tale, o vei interpreta.
 Dacă se întâmplă să-ți lovești mașina în parcare, proaspăt
 cumpărată,
 ești de acord că te vei simți diferit dacă în ziua aceea câ
știgi la loto?
 Înainte de lovitura mașinii, bam, un milion de euro ești ne
bun și îți face așa o cheie pe mașină,
 sau cum a făcut Horică când a vrut să iasă dintr-o parcare,
 în baza oboserică de atunci a vins cu avionul,
 Am tras prea repede dreapta.
 Si usa mea a spus, ba nu, eu ramand pe loc un pic.
 Si am tras prea repede dreapta, am perete, va da seama.
 Si am fost asa, usa din dreapta.
 Doar esti făcut si acum.
 Dar daca se intampla asta cand tu, inainte de asta, ai cast
igat la loto,
 adica ai o stare emotionala de, diceți voi, descredito.
 Relaxare, prosperitate, liniște, safe, siguranta, da?
 ceea ce se intampla, masina zgariata, mai inseamna acelasi
 lucru?
 Zici, ma, imi ia doua.
 Ia tu cheile si de-le foc, ca nu...
 N-am rabdare sa ma duc sa ma fac pe casco.
 La mine e real, eu am geamul spar de vreo 2 ani de zi la
 prop,
 si nu apuc sa ma duc sa-i fac geamul.
 N-apuc, efectiv, anticipez disconfort si efor si nu ma duc.
 Jur, 100%.
 In schimb, daca mi se...
 Inzgari masina asta, mi-o zgarie cineva.
 In ziua in care...
 M-am încercat cu soțul soția sau am divorțat.
 Oricât de veste bună ar fi asta, pentru un moment.
 Am văzut pe câțiva care făceau...
 S-ar putea să mă ajutet. S-ar putea ca mașina să fie fixed,
 mâț pălând.
 Înțelegeți un debat. Se întâmplă ceva în asol anterior.
 Și eu sunt într-o stare emoțională deja inconfortabilă.
 faptul că mi se întâmplă ceva în exterior, nu știu încă, da
?
 Să teți de acord că emoția mea va deveni filtru emoțional a
 ceea ce s-a întâmplat?
 Și este ceea ce faceți majoritatea deja pe pilot automat și
 nu știți.
 Emoțiile voastre vă filtrează realitatea în care voi trăiți
 și este pilot automat,
 Iar în țihologie, nu știu dacă în NLP, nu vreau să vorbesc
 dacă nu e din NLP, dar în țihologie,
 paranteză, v-am spus că eu în cursul ăsta am băgat multe
 elemente care nu sunt din NLP, v-am zis, ca să fie
 disclaimer, deci nu facem doar NLP,
 eu am băgat în cursul ăsta absolut tot ce funcționează și ș
tiu că este util și valoroasă, și unde mi-aduc aminte de
 unde este ca sursă, chiar zic asta, că e pentru mine
 important.
 Închid paranteză.
 Pilotul automat emoțional care mă face să filtrez realitate
a
 și care îmi dă în realitate calitatea vieții pe care o tră
iesc
 se numește stare de bază emoțională.
 Baseline emoțional.
 Și vreau să vă dau câteva cuvinte pe acest baseline emoț
ional
 înainte să mergem în pauză.
 În patru minute, probabil, când mergem în pauză.
 Baseline-ul emoțional, linia de bază emoțională,
 este formată, sau formată, dacă luați baseline-ul,
 din cele mai comune emoții pe care eu le repet
 în viața mea, într-o săptămână.
 Cu alte cuvinte, ce sunt cel mai obișnuit să simt?
 Dacă eu sunt obișnuit să simt frustrare,
 furie,
 neajutorare,
 ciudă, invidie,
 lipsă de putere,
 Aceste emoții vor fi filtrele prin care văd și interpretez
 realitatea din afara mea.
 Are sens?
 Și atenție, o mențină importantă despre baselineul nostru
 emoțional.
 Se formează prin repetiție.
 Se formează prin repetiție.
 Asta înseamnă că acest baseline emoțional, ca să devin
 autopilot, e nevoie să-l repet.
 E nevoie să repet zilnic frustrarea, tristețe, furie, invid
ie, ca să ajungă pilot automat emoțional.
 Dar asta este o feste bună.
 Bravo!
 Pentru că dacă devin conștient de pilotul meu emoțional, de
 cel prin care eu îmi filtrez realitatea de care după aia mă
 plâng,
 înseamnă că, bravo, înseamnă că pot să-mi asum responsabil
itatea să-mi schimb acest pilot emoțional.
 Ghici cum?
 Antrenând emoții pe care nu le simt în mod normal
 și făcând-o suficient de des și de intens încât să devină ă
sta, nouul meu pilot emoțional.
 Vare sens?
 Ori majoritatea oamenilor știi ce spun?
 Nu pot fată să mă abțin, dacă asta simt, asta simt.
 Zic băieții.
 Și atenții, este o minciună, pentru că dacă vă spuneam până
 azi, până mai devreme,
 nu vă, când sunt în fața voastră să vă fac să nu vă credeți
 mintea, sunt în fața voastră să face să nu vă credeți nici
 emoțiile.
 Emoțiile sunt trecătoare. Din punct de vedere al impactului
 și intensității aproximativ durează 15 minute.
 orice stare emocională, oricât de intens ar fi.
 15 minute, more or less.
 Pentru că din punct de vrea de supraviețuiri,
 nu are sens, n-avea sens pe vremea când ne legau mamuții
 să simțim frică mai mult de 15 minute sau anxietatea mai
 mult de 15 minute, pentru că ori mureai,
 ori scăpai.
 Bă, 15 minute mai mult de 15 minute fizic, n-avea cum să te
 luți cu mamutul.
 Când... are sens pentru voi, da?
 Matematic. Și evoluția a setat
 Acest timer de atenție este o aproximare grosiră, deci
 pentru unii poate să fie, că sunt mai special, 5 minute sau
 25 sau 30, dacă e ceva mega intens cu strat de rană emoț
ională, da, se poate duce.
 Ce încerc să vă spun?
 Cea mai bună informație pe care poți să vă dau despre emoți
ile, care nu vă plac, este că și astea trec.
 orice emoție nu-ți place și ai vrea să o simți mai rar,
 vine la pachet cu un timer,
 doar când încetezi să te lupti cu ea.
 Și vițătoria ce mă refer?
 În momentul în care apare o emoție intensă, mă refer, da?
 Și inconfortabilă,
 ce face majoritatea dintre noi?
 Ce ziceti voi?
 Ce face?
 Bravo, o ascunde pentru ca anterior ce zice
 in mintea lui, despre emotia lui.
 Nu e ok sa simt asta?
 Ma sperii ca nu e confortabil sa simt asta?
 Nu e natural sa simt asta?
 Poate nu e potrivit sa simt asta acum, ceea ce ar fi
 corect, poate contextual.
 Asa ca
 e rea.
 Newsflash, conforme nelpiului si psihologiei in general.
 De fapt, asta va da un edit, va da un newsflash, si o spune
ți, ies in pauza, promit, imediat.
 Il vreau prin sarit, asa sa-mi spuneti.
 Dati-mi exemple care va plac, de emotii. Emotiile care va
 plac.
 Bucurie.
 Siguranta, entuziasm.
 Iubire.
 Satisfactie, excelent. Cunostinta.
 Va place certitudinea?
 Senzatia de siguranta, perfect.
 Dati-mi exemple de emotii care nu va plac.
 Tristete, furie,
 cum?
 Vinovatie, bravoteo,
 rușine, bun.
 Fiți atenți, notați-vă cu literi de aur,
 pe fruntea mea și dacă nu aveți loc,
 luați-o, măriți-o și puneți-o pe fruntea voastră,
 așa ca un ecran.
 Conforme nelpiului și psihologiei,
 dacă vreți de performanță,
 nu există emoții pozitive sau negative.
 Nu există emoții
 pozitive sau negative.
 Dive.
 Și da, știu, voi contrazice tot weekendul o parte din tot c
eea ce v-a spus Mihai la seara,
 dar atentie, Mihai la va folosi și va dat o parte din o
 paradigmă.
 Eu nu fac această predare din paradigma Mihai-lei.
 Deci tot ce v-a dat ei la seara rămâne valabil în paradigma
 aia,
 tot ce vă dau eu rămâne valabil în paradigma psihologiei.
 Are sens?
 Adică să nu zici, ba, stai că Mihai la aici a spus altceva,
 dar Mihai la nu predeu în LP.
 Ia predeu altceva, ok?
 To' ce funcționează păstrezi.
 tot ce nu funcționează și îți pare că e contradicție, clar
ifici și vezi ce poți să faci, ca să fie clar.
 B, în perspectiva NLP, nu există emoții pozitive sau
 negative, există doar emoții contextual potrivite.
 Punct!
 Și acestea fiind zise, simt flăcări în ceafă deja.
 pauza pana la si 2 minute, ca sa nu zici ca am furat din
 pauza
 pauza pana la si 2 minute, va astept inapoi, pa, pa!
