 Mâna sus și ne auzi vreodată faptul că gândurile îmi crează
 realitatea.
 Și la ce v-a ajutat?
 Să fie atent la ce gândurile aș fi.
 Să fie atent la ce gândurile aș fi.
 Perfect, îți mulțumesc, bravo!
 Și la ce altceva v-a ajutat?
 Cine de momentul în care a constințat gândurile îmi crează
 realitatea, hap s-a schimbat realitatea.
 Nu, nu? Ok, dar suna mișto. Citat de Facebook. Gândurile sc
rează realitate.
 Și vine Hori aș spune, bă, da, și? La ce te ajută? Da, Iul
ia.
 Gândul se transformă...nu toate. Unele gânduri se transform
ă în cuvinte.
 Cuvintele generează o energie. Și energia se întoarce sch
imbânduși aducându-se...
 Are senșe în spui, e dintr-o altă paradigmă și e foarte
 abstract. Nu mă ajută, dar are senșe în spui. Înțeleg?
 Explică-i unu-i om care nu are vocabularul de energie și de
...
 Explică-i lui că gândurile crează veritate.
 Dar, Radu.
 Eu gândesc, zic ufântul, fac planul până în acțiune și sunt
 de plimește.
 Mhm.
 Reușești să faci asta?
 Într-o bea unui.
 Bravo!
 Bravo!
 Ce caută aici?
 Pentru acela?
 Găumesc, bravo!
 Dar, Radu, o secundă, Moni.
 În funcție de ce gândești, acționezi în consecință.
 De acord.
 Dar la ce te ajută atunci când acționezi în consecință și
 constați că gândurile tale anterioare te-au dus acolo, dar
 tu nu poți să schimbi gândurile?
 Rezultat, da?
 Îl obțin în raport cu...
 Gândurile, am înțeles corect?
 Deci teoretic, pe sintagma asta, gândurile îmi crează real
itatea, de acord?
 Păi și dacă vreau să-mi schimb realitatea, trebuie să-mi
 schimb gândurile, nu?
 Și câți dintre voi ați reușit să vă schimbați gândurile?
 Partial.
 Partial.
 Partial.
 Am încercat.
 Aaaa!
 Am devenit conștient de ele,
 am văzut că s-acolo,
 cumva rolează pe pilot automat,
 le văd de ce vin, nu știu de unde vin,
 nu prea pot să le schimb,
 dar măcar știu că ele îmi crează rezultatul.
 Vă regăsiți?
 Dar nu este emoție cea cea ce le schimbă realitatea.
 Nu gândul, ci emoția pe care gând.
 Vibrația.
 Vibrația.
 Psihologia spune, NLP-ul spune, că întreg gând...
 Voi vedeți la Flipchart? Ce e de pe partea asta?
 S-au luat drum mai aproape aici. E ok așa?
 Gândurile mele nu îmi crează direct rezultatul, că altfel a
ș fi Buddha.
 Da? Pă, milion de euro...
 Îmi creează altceva, și anume îmi creează o emoție.
 Și ajung să simt ceva în funcție de ce gând am avut.
 Mare sens până aici?
 Da.
 Bun.
 Deci vine logic și spune, dacă vrei să schimb realitatea,
 schimbă-ți emoțiile.
 Lasă gândurile, schimbă-ți emoțiile.
 Nu? Logic.
 Da.
 Cât ți-ați reușit?
 Bună, Sanda.
 Și restul?
 N-ați schimbat emoții?
 Câteodată vă iasă.
 Câteodată vă iasă.
 Și ce ar fi dacă între emoții și rezultate ar mai fi ceva?
 Acțiune sau comportament?
 Mă zic eu.
 Că e același lucru.
 Practic,
 ca să-mi schimb rezultatul,
 e nevoie să-mi schimb?
 Și înainte să-mi schimb comportamentul,
 Am inteles sa-mi schimb comportamentul, trebuie sa-mi sch
imb?
 Emotii nu.
 Atat de mult de lucru am.
 Si ca sa-mi schimb emotiile?
 Ganduri.
 Ba, dar nu m-a invatat nimeni la scoala sa-mi schimb gandur
ile.
 Nu mi-a zis nimeni manual de schimbare a gandului, succes.
 Nu mai nu, ca ne invatam o ora.
 O ora la scoala, da.
 De schimb a ganduri.
 Pot sa-ti dau nezir?
 Te rog, Galin, ma bazez pe asta.
 Dar gandesc ca sunt un domn.
 Bravo! Zic, zic, zic!
 Gândesc că sunt un tont, simt că sunt un tont și simt o emo
ție de vinovăție, slăbiciune, frustrare, orice ar fi, care î
mi dă un comportament de putere și de motivă.
 Rup tot să trească. Îți dă un comportament de... da să-l
 ridică mâna.
 Care îți dă un rezultat de...
 De acord?
 Și totuși mă întorc la gând. Bă, înțeleg, am un gând desânt
ot. Cum fac să-l schimb?
 Nu mă ridică mâna aștefiit.
 Schimb comportamentul.
 Schimb comportamentul.
 Până la un punct de acord.
 Însă ce fac când devin conștient de gânduri autosabotoare
 și nu reușesc să le schimb?
 Te lasă treacă?
 Vrei locuiesc?
 Te duci la curs.
 Aici așteptăm.
 Te duci la curs.
 Știi de ce nu reușim? Pentru că foarte puțini oameni suntem
 conștienți că înainte de gând, mai e ceva.
 Programare.
 Din momentul în care ne-am născut, poate chiar din momentul
 în care eram în burtica mamei, am primit constant programe
 Sub forma de cuvinte, emoții, îmbrățișări, situații,
 experiențe anterioare, traumă, răni emoționale.
 Dintr-un mediu, oricare ar fi școală, familie, prieteni,
 serviciu, grădiniță, cămin, care mi-a programat fără să v
rea neapărat gândurile.
 Eu am ajuns să cred că sunt un tont, pentru că toată viața
 mea mi s-a spus că sunt un tont.
 Eu foarte mult timp în grădință și în cămin mi se spunea și
 în școala generală principal,
 Băi, hurică, tu ești brânză bună în burdu de câine.
 Și băia, fain, ai potențial și meche, dar nu o să ajungi
 niciodată.
 Pentru că ești leneș. Ești leneș, ești displinat, nu te
 interesează, ești mediocru.
 Băi, și mi s-a dat chestia asta constant.
 Dacă se întâmplă o singură dată, trece până lângă mine.
 Dacă mi se întâmplă constant, devine parte din mine, pentru
 că la vârsta aia, eu nu pun sub senul întrebării, ci îmi dă
 altcineva.
 Pentru că altcineva este pentru mine o autoritate. Am înc
redere.
 Depinde emoțional fizic și psihic de mama, de tata, de bun
ici, de învățătoare și de membrii de familie din mediul meu
 apropiat.
 De acord?
 Asta înseamnă că eu am încădere în ei. De acord?
 Având încădere în ei și-i repetând în niște fraze
 pe care ei nu știu să le formuleze, că nu au avut la rândul
 lor
 informația necesare, nu e o vină.
 Dar repetând în niște programe
 se instalează în
 Mintea mea, in neurologia mea,
 si incep sa functioneze ca
 strategii de viata pe pilot automat.
