game-library/data/sources/Tehnici de supravietuire si trai in conditii de izolare.txt

SOURCE: /mnt/d/GoogleDrive/Cercetasi/carti-camp-jocuri/Tehnici de supravietuire si trai in conditii de izolare.pdf
CONVERTED: 2025-01-11
==================================================


--- PAGE 1 ---
1

--- PAGE 2 ---
Copyright: Manuel VLĂDUŢ – 2008
All right reserved
Motto:
"Do what you can,with what you have,where you are"
“Fă ceea ce poţi, cu ceea ce ai, acolo unde te afli!”
Theodore Roosvelt
CAPITOLUL 1
PSIHOLOGIA SUPRAVIETUIRII
Este nevoie de mai mult decat cunostintele si maiestria de a construi
adaposturi,de a gasi mincare,de a face foc si a calatori fara unelte de navigare
standard, pentru a trece cu success printr-o situatie extrema.Unii oameni cu
putina pregatire - sau deloc - reusesc sa supravietuiasca.Altii, desi fiind
antrenati, nu si-au folosit priceperile si au murit.Cheia in orice situatie de
supravietuire este starea mentala a individului in cauza. Sa ai
calificari,cunostinte este important;dar dorinta de a supravietui este esentiala.
Psihologia de supravietuire poate ca este mai important sau cel putin la fel de
importanta ca si trusa de supravietuire.Inainte de toate trebuie sa evaluezi
situatia in care te afli, sa incerci sa te linistesti, sa-ti limpezesti mintea si sa
gandesti.
Nu uita regula 333:
3 ore expus la temperaturi extreme!
3 zile fara apa!
30 de zile fara mancare!
Nu spun ca e bine sa nu maninci 30 de zile, dar nu se recomanda mai ales in
cazul in care nu ai apa.
PRIVITOR LA STRES
Intr-o situatie extrema omul se infrunta cu mult stres care pina la urma are un
impact asupra gindirii lui.Stresul nu este o boala pe care o poti elimina si
lecui,este o conditie prin care trecem toti. Stresul poate fi descris ca reactia
noastra la presiune exterioara.Este numele dat experientei pe care o avem in
2

--- PAGE 3 ---
timp ce fizic,mental,emotionalsi spiritual raspundem la tensiunile vietii. Intr-o
situatie critica un stres minor te ajuta sa gindesti. Stresul ne provoaca; ne da
sansa de a invata despre valorile si fortele noastre.Stresul ne poate arata
capacitatea noastra de a minui presiunea psihologica fara a esua; ne testeaza
adaptibilitatea si flexibilitatea,ne poate stimula sa actionam mai eficient.
FACTORII STRESULUI
1.Durerea
2.Mediul inconjurator
3.Setea si Foamea
4.Oboseala
DUREREA
Este o reactie fiziologica normala,de aparare a organizmului uman.Omul, lipsit
de simtul durerii, este in mare pericol pentru ca nu reuseste la timp sa elimine
factorul periculos.Pe de alta parte,durerea il irita si distrage pe om,iar durerea
puternica continua ii influennteaza comportamentul si toata activitatea.Cu toate
acestea omul este in stare sa se ispraviasca chiar si cu cele mai mari
dureri,concentrindu-se asupra unei probleme,cautind iesirea dintr-o situatie
,poate uita pe un timpde durere.
MEDIUL INCONJURATOR
Chiar si cele mai ideala conditii contin stresori legati de timp(frig si
caldura),teren si varietatea de fiinte ce locuiesc pe aria
data.Caldura,frigul,vintul,muntii,mlastinile,deserturile,insectele,reptilele
priculoase si alte animale sint doar citeva din provocarile care te asteapta.In
dependenta cum om isi minuieste stresul ,mediul inconjurator poate fi o sursa
de hrana sau si protectie sau poate fi cauza unui discomfort extrem ducind la
rani,boli si chiar moarte.
SETEA SI FOAMEA
Fara apa si mincare omul slabeste si in definitiv, moare. Problema gasirii apei si
hranei poate fi o sursa de stres!
OBOSEALA
Omul se forteaza a continua sa supravietuiasca si nu este deloc usor pe
masura ce este tot mai obosit. Posibil ca la un moment dat sa devina atit de
obosit incit chiar faptul de a sta treaz devine stresant !
3

--- PAGE 4 ---
TEHNICI DE CONTROL ALE STRESULUI SI DE CREŞTERE A REZISTENTEI
PSIHICE
Vă prezentăm mai jos câteva metode şi tehnici uzuale, folosite în sport, in
combaterea stresului de luptă dar şi al celui cotidian, în exersarea şi concentrarea
atenţiei, în autorelaxare – înainte şi după efort, în impunerea autosugestivă a
voinţei, etc.
A. EXERCIŢII DE RESPIRAŢIE:
a)- în poziţia şezând, cu coloana vertebral ă dreaptă, elimină cât mai
mult aer din organism, prin contractarea muşchilor abdominali;
- astup ă-ţi nara dreapt ă prin presiunea u şoara cu degetul şi inspiră pe
nara stângă; imaginează-ţi că odată cu aerul inspiri energie din mediul
ambiant;
- retine- ţi respiraţia, concentrează-te asupra acestei idei, apoi astup ă-ţi
nara care fusese libera până atunci şi expira lent pe cealaltă nară;
- concentreaz ă-te asupra ideii că elimini oboseala şi încordarea odată cu
aerul expirat;
- începe o noua inspira ţie cu nara dreaptă şi continuă ciclul prezentat mai
sus.
b)- din stând sau şezând, expiră contractând brusc şi rapid musculatura
abdominală pentru eliminarea aerului cu zgomot, apoi, f ără pauza,
relaxează-ţi mu şchii abdominali, ceea ce duce în mod spontan la
umplerea părţii inferioare şi mediene a plămânilor cu aer;
- urmeaz ă apoi un şir de respira ţii sacadate, în ritm rapid, prin
contractarea şi relaxarea musculaturii abdominale;
Acest exerciţiu este recomandat pentru purificarea şi întărirea plămânilor şi
a căilor respiratorii superioare, îndep ărtează microbii care au p ătruns în fosele
nazale, încarc ă organismul cu energie şi prin aceasta contribuie la cre şterea
capacităţii de concentrare a atenţiei.
B. EXERCIŢII DE CONCENTRARE A ATENŢIEI
a) Exerciţii de izolare de stimulii perturbatori externi:
Izolarea de stimulii exteriori poate fi practicat ă, pentru antrenarea cu
zgomotele specifice mediului şi desprinderea spontan ă de acestea în timpul
acţiunilor.
4

--- PAGE 5 ---
- din a şezând comod, cu spatele drept, pune în ap ropiere un ceas cu un
tic-tac puternic; închide ochii, relaxeaz ă musculatura şi execută câteva
respiraţii calmante;
- spune- ţi în limbaj interior (în gând) c ă nu mai auzi tic-tac- ul
ceasornicului. Imagineaz ă-ţi că eşti insensibil la ac ţiunea stimulilor
perturbatori. Odată familiarizat cu acest exerci ţiu, vei putea decide în
mod voluntar să auzi numai acele sunete pe care doreşti să le auzi;
- la început, exerci ţiul se executa 10 - 20 secunde urmând s ă măreşti
durata până la 1 - 2 minute.
b) Concentrarea atenţiei pe obiecte concrete (metoda Tratak):
- alege o imagine simpl ă, neutră, de culoare odihnitoare (verde deschis,
albastru deschis, cenuşiu) desenată pe un carton;
- plaseaz ă cartonul la 1 - 1,5 m. în fa ţă, astfel încât să-l poţi privi fără
dificultate. Aşează-te într-o poziţie comodă, relaxează-ţi musculatura şi
execută câteva respiraţii liniştite;
- fixeaz ă apoi centrul figurii (la început 10 - 20 secunde apoi 1 - 2 minute)
fără sa clipeşti, până când figura începe să fluctueze;
- în acel moment ai senza ţia că ea îşi schimba culoarea, iar ochii încep să
lăcrimeze. Închide ochii şi vizualizeaz ă mental figura. F ă totul ca
vizualizarea mentală care urmează fixării să fie perfect clară si limpede,
chiar în absenţa figurii;
- prin exersare se dobânde şte capacitatea ochiului de a- şi reprezenta
imaginea obiectului (figurii), la comanda voinţei; în orice moment metoda
Tratak reduce agitaţia minţii şi contribuie definitiv la dezvoltarea puterii
de concentrare.
c) Concentrarea pe o imagine mentală:
- alege- ţi o pozi ţie comodă şi relaxează-ţi musculatura. Execut ă câteva
respiraţii calmante;
- alege o imagine simplă, neutră, de culoare odihnitoare şi caută cu ochii
închişi să vizualizezi imaginea respectivă;
- încearc ă să îţi reprezinţi imaginea în toate detaliile ei. Vei remarca faptul
că imaginea aleas ă tinde să fluctueze sau s ă dispară de pe ecranul
mental, care este invadat de gânduri fără legătură cu imaginea aleasa;
- când acest lucru se întâmpl ă, readu încet imaginea aleas ă şi continuă
să o vizualizezi.
C. EXERCIŢII DE AUTORELAXARE
a) Metoda Saihtdinov.
Pentru învăţarea relaxării se poate utiliza următorul text:
1. “Mă liniştesc, mă deconectez de tot ce este in jurul meu, nu m ă
gândesc în mod special la nimic. Relaxez voin ţa, mă destind, mă
odihnesc.
5

--- PAGE 6 ---
2. Îmi reprezint mental propria înf ăţişare; faţa mea e liniştită, destinsă,
senină, fără semne de tulburare. Mu şchii feţei sunt relaxaţi, fruntea
este relaxată. Pleoapele devin grele, se las ă în jos. Mu şchii gurii şi
maxilarele sunt relaxate. faţa e liniştită, destinsă, relaxată.
3. Respiraţia e egală, lentă, liniştită; respir uşor, liber, liniştit.
4. Bătăile inimii se liniştesc. Inima bate liniştit, egal, ritmic.
5. Muşchii bra ţului drept se relaxeaz ă. Mu şchii bra ţului stâng se
relaxează. Degetele se încălzesc uşor; mâinile se încălzesc. Mâinile
şi braţele sunt nemişcate, relaxate.
6. Muşchii piciorului drept se relaxează, se încălzesc. Muşchii piciorului
stâng se relaxeaz ă, se înc ălzesc Muşchii picioarelor sunt relaxa ţi,
destinşi, calzi, nemişcaţi. Simt o căldură plăcută în picioare.
7. Tot corpul este relaxat, nemi şcat. Muşchii abdomenului şi spatelui
sunt relaxaţi. Simt o căldură plăcută care se scurge prin tot corpul. O
căldură pl ăcută îmi inund ă tot corpul. O stare de toropeal ă îmi
cuprinde mintea. Intru într-o stare de somnolenţă”.
După 15 - 20 minute de odihnă, militarul poate folosi următoarele forme, cu
caracter de montaj psihologic autosugestiv:
1. “Din toţi muşchii mei dispare senzaţia de greutate şi de relaxare. Simt
o senzaţie de răcoare. Senzaţia de rece îmi face “pielea de g ăină”.
Palmele şi labele picioarelor devin reci.
2. M-am odihnit. M ă simt vioi si alert. Respira ţia devine mai activ ă.
Inima bate mai puternic, mai energic. Capul e limpede, mintea clar ă.
Muşchii sunt pu ţin încordaţi. Sunt activ şi energic. Sunt gata s ă
primesc mari înc ărcaturi de efort în antrenament (misiune). Sunt
rapid şi rezistent.
3. Deschid ochii. M ă uit atent, concentrat. Simt activarea energiei. Sunt
plin de forţă.
4. Am o bun ă capacitate de efort. Corpul mi se încordeaz ă ca un arc.
Sunt pe deplin mobilizat. Sunt gata s ă ac ţionez, să-mi manifest
voinţa” (metoda este indicat s ă fie aplicat ă înaintea începerii unei
misiuni de luptă).
b) Antrenamentul autogen (metoda Schultz)
Se practic ă într-o camer ă lini ştită, bine aerisit ă şi suficient înc ălzită.
Subiectul stă într-un fotoliu cu sp ătarul înalt sau culcat pe pat cu fa ţa în sus,
picioarele întinse şi uşor depărtate unul de altul, mâinile pe lâng ă corp iar capul
sprijinit pe o pernă mică. În această poziţie fiind, cu ochii închişi şi complet relaxat,
se rostesc în gând anumite fraze, cu o concentrare maxim ă asupra ac ţiunii
exprimate. Primul ciclu al antrenamentului autogen este format din opt exerci ţii,
pentru învăţarea şi însuşirea fiecăruia fiind nevoie de cel pu ţin două săptămâni.
Exerciţiul respectiv se execută de două ori pe zi, durata sa fiind de cinci minute.
6

--- PAGE 7 ---
Exerciţiile antrenamentului autogen :
1. Exerciţiul întâi - urmăreşte realizarea calmului. Pentru acesta se
rosteşte următoarea frază: “Totul este calm şi liniştit, sunt calm”.
2. Exerciţiul al doilea - urm ăreşte menţinerea senzaţiei de greutate
într-unul din membre. În acest scop se roste şte următoarea frază:
“Braţul meu drept (stâng) este foarte greu”. Acest exerci ţiu se
execută numai pentru un singur braţ, senzaţia obţinută extinzându-se
ulterior şi la celalalt.
3. Exerciţiul al treilea - se execut ă pentru realizarea senza ţiei de
căldură într-unul din bra ţe, cu urm ătoarea frază: “braţul meu drept
(stâng) este foarte cald”. El contribuie la dilatarea vaselor de sânge şi
obţinerea unei senza ţii de căldură în membrul resp ectiv. Exerciţiul
acesta, ca de altfel şi cel dinainte, se poate executa şi pentru
membrul inferior. Senzaţia obţinută se va extinde ulterior şi la restul
membrelor.
4. Exerciţiul al patrulea - urmăreşte declanşarea senzaţiei de răcoare
a frunţii. În acest ca z se roste şte următoarea frază: “Fruntea mea
este răcoroasă”.
5. Exerciţiul al cincilea - se execut ă pentru dobândirea controlului
asupra inimii. Fraz ă stereotipă utilizată este: “Inima este lini ştită şi
bate puternic”.
6. Exerciţiul al şaselea - urm ăreşte reglarea respira ţiei, folosindu-se
următoarea frază: “Respira adânc şi liniştit”.
7. Exerciţiul al şaptelea - duce la realizarea senza ţiei de căldură la
nivelul pântecului. Executantul va trebui s ă spună frază: “Pântecele
meu este cald, iradiază căldură”.
8. Exerciţiul al optulea - se recomand ă pentru prevenirea st ării de
moleşeală, posibilă, după executarea celor de mai sus. În acest scop
se va rosti urm ătoarea frază: “Respir adânc, îmi încordez bra ţele si
deschid ochii”.
c) Autorelaxarea concentrativă (tehnică de antrenament autogen) :
• durata antrenamentului: 1 - 2 luni, pana la 15 minute de 2 - 3 ori pe
săptămână.
I. Concentrarea:
- din pozi ţia culcat pe spate sau şezut (pe scaun, în genunchi, cu
picioarele încrucişate), având poziţia corpului cu faţa spre nord sau est,
cu palmele direcţionate cu faţa în sus;
- se închid ochii şi se caută mental “cel de-al treilea ochi” poziţionat între
sprâncene, apărând ca un punct rotund, luminos, de culoare galbena,
roşiatic, din ce în ce mai intens;
7

--- PAGE 8 ---
- men ţinând mental punctul luminos se elimin ă treptat orice gând rebel,
orice zgomot din jur, obţinând concentrarea maximă.
II. Relaxarea:
- se repeta încet, cu voce sc ăzută, monoton ă, formele inten ţionale
(autosugestii) adresate unor p ărţi ale corpului sau unor func ţii
psihosomatice, în scopul obţinerii autocontrolului.
• Exemplu de formul ă intenţională adresată sistemului nervos: “Sunt calm,
relaxat, am autocontrolul. Nimic şi nimeni din jur nu mă influenţează. Am
răbdare, multa răbdare. Creierul meu reac ţionează destins, lucid; fac
absolut totul cu sânge rece, meticulos”.
• Exemplu de formula inten ţională adresat ă aparatului locomotor:
“Picioarele mele sunt relaxate, moi. Mu şchii s-au relaxat, simt t ălpile
reci, uşoare; gambele sunt destinse, genunchii flexibili. Simt o amorţeală
plăcută urcând spre coapse. Acum ambele picioare sunt relaxate”.
- acest gen de formule inten ţionale se repet ă de mai multe ori, rar, în
timpul concentrării, timp de pân ă la 15 minute, pân ă se face sim ţită
starea sugestionată în timpul repetării.
- se poate continua - în cazul p ărţilor corpului - relaxarea succesiva
obţinând aceleaşi rezultate.
III. Ieşirea din starea de concentrare
- nu se recomand ă ieşirea bruscă din exerciţiul de autorelaxare.
După obţinerea stării induse de formulele inten ţionale, se continu ă cu o
formula de genul: “Corpul meu se înc ălzeşte, pulsul este normal, simt mu şchii
întărindu-se, amorţeala dispare”.
- se repeta de 5 - 6 ori.
- punctul luminos - “cel de-al treilea ochi” (al subcon ştientului) începe să
se estompeze, aceasta obligându-se prin rotirea globilor oculari,
menţinând pleoapele închise.
după dispariţia punctului luminos se deschid ochii, ieşind definitiv din starea de
concentrare.
8

--- PAGE 9 ---
CAPITOLUL 2
SUPRAVIEŢUIREA
METODE DE PREVEDERE A TIMPULUI PROBABIL
Cunoaşterea indiciilor de prognozare a vremii î ţi permite planificarea
riguroasa a acţiunilor, mărindu-ţi astfel şansele de supravieţuire. Iată câteva dintre
indicii:
a) Previziunea timpului prin urmărirea comportamentului animalelor si
plantelor:
Timp frumos Timp urât
-Animalele sălbatice pasc liniştit -Animalele sălbatice coboară in
sau aleargă (zburda); zone adăpostite;
-Turmele de oi si vite pasc -Turmele de oi si vite se întorc
liniştite; spre staule, ori se adăpostesc la
-Vulturii planează la mare piciorul stâncii;
inaltime; -Câinii părăsesc turmele si se
-Şoarecii si şobolanii stau afară întorc la stana;
din vizuina; -Tăunii, muştele si ţânţarii sunt
-Şerpii si şopârlele stau la soare foarte agresivi, enervând
pe stânci; animalele domestice;
-Albinele, furnicile sunt in plina -Şoarecii si şobolanii intra in
activitate; adăpost;
-Trifoiul îsi apleacă tulpina si isi -Vulturii coboară la cuiburi;
pliază frunzele; -Corbii si ciorile se aduna in
-Ciuboţica cucului îşi desface stoluri, croncane si zboară
frunzele si florile; perpendicular pe direcţia furtunii
-Măcrişul isi deschide frunzele; care se aşteaptă;
-Seara, iarba se umple de rouă. -Rândunelele si lăstunii zboară
razant cu solul;
-Albinele rămân in stup;
-Trifoiul isi ridica tulpina si se
desface;
-Ciubotica cucului isi strânge
frunzele si florile;
-Iarba se umple de roua dimineţii
chiar dacă cerul a fost acoperit.
b) Previziunea timpului prin observarea unor fenomene atmosferice naturale:
9

--- PAGE 10 ---
Timp frumos Timp urât
-Aparitia unui strat subţire ceata -Soarele răsare in ceata;
deasupra crestelor si vârfurilor -Presiunea atmosferica scade
munţilor; continuu;
-Aparitia cetii seara pe vai; -In jurul soarelui (lunii) apar si se
-Lipsa vântului; menţin mai multe cercuri colorate;
-Vant slab din orice direcţie, -Aerul este mai transparent si se
asociat cu un cer senin sau observa mai clar diferite detalii ale
puţin noros dimineaţa; obiectelor;
-Timp frumos, iar vântul sufla din -Pe vârfurile si piscurile izolate ale
direcţia nord cu viteze mari munţilor apar nori denşi care se
moderate; deplasează cu mare viteza pe
-Vantul pornit odată cu verticala;
înnoptarea prevesteşte timp -Stelele sclipesc mai puternic;
frumos; -Cerul galben - pal la apusul
-Timp frumos, iar vântul bate din soarelui arata ca timpul va deveni
direcţia S-E si E, timpul ramane ploios;
in continuare frumos; -Cerul roşu-murdar-violet, atât la
-Inseninarea cerului; răsăritul cat si la apusul soarelui
-Racirea timpului noaptea si este prevestitor de vreme rea sau
aparitia fenomenului de rouă; chiar de furtuna;
-Culoarea purpurie a norilor -Cerul de culoarea alburie puţin
înainte a apusului soarelui; incetosata prevesteşte furtuna;
-Prezenta cerului pâclos si a -Vantul slab cu soare arzător
vizibilitatii slabe, ca si aparitia prevesteşte vreme rea;
curcubeului, datorita impuritatilor -Vant din direcţie N-V cu tendinţa
ramase in atmosfera, prevestesc de întărire înseamnă că in
timp frumos; următoarele zile vremea se strica
-Cerul roz înainte de răsărit; (vara ploua, iar iarna viscoleşte);
-Cerul galben-auriu înainte de -Când ploua sau ninge, iar vântul
rasaritul soarelui, înseamnă ca sufla puternic din S, timpul se
ziua ramane frumoasa; menţine urat;
-Fulgerul fără nori prevesteşte -Când brizele de vale si de munte
timp frumos. se întrerup, timpul se schimba;
-Norii Cirus la orizont sau
traversând orizontul din N-E
prevestesc timp schimbător;
-Norii Cirus din S-E cu tendinţa de
a deveni Cirostratus prevestesc
peste 1-2 zile schimbarea vremii;
-Norii Cirocumulus la orizont,
Cirostratus, Altostratus si
Cumulonimbus prevestesc vânt si
furtuna, timp urat, descărcări
electrice, ploaie cu zăpadă.
10

--- PAGE 11 ---
PROCURAREA ŞI PREPARAREA HRANEI
In situaţia când eşti izolat si raţia de hrana personala este pe terminate sau
s-a terminat, trebuie sa fii in m ăsură să-ţi procuri şi să prepari hrana provenită din
mediul înconjurător.
REŢINE;
Sunt comestibile:
• toate animalele sălbatice (vânatul) , erbivore sau carnivore; excep ţie
face vulpea, datorita mirosului sau puternic cu iz de usturoi;
• toate p ăsările sălbatice - chiar dacă sunt păsări de apă sau de pradă; o
oarecare excepţie o face corbul sau cioara - din cauza cărnii sale deosebit de tare
si cu gust neplăcut (dar poate fi totuşi mâncată în condiţii extreme);
• ou ăle găsite in cuiburile păsărilor sălbatice, indiferent de specia lor, cu
condiţia ca acestea sa nu fir clocite;
• şerpii veninoşi sau neveninosi, sunt extrem de gustoşi (gust intre pui şi
peşte). De preferat sunt şerpii de apă, de talie mijlocie. Se m ănâncă fripţi pe jar,
sau cu sosuri diverse, dup ă ce în prealabili au fost jupuiţi şi li se îndep ărtează
capul;
• broa ştele de ap ă - se consum ă numai membrele inferioare (pui de
balta după ce au fost jupuite, fripte, pr ăjite sau in sosuri); broasca râioasa - este
comestibila, dacă i se îndepărtează cu grija pielea care conţine glande cu substanţe
toxice si se spală bine cu apa;
• broa ştele ţestoase (de uscat şi acvatice) - se mănâncă după fierbere,
partea cărnoasă din interiorul carapacei. La fel, sunt comestibile ou ăle acestora pe
care le depun în nisipul de pe marginea râului sau în frunzăriş aflat în fermentaţie;
• pe ştii - de toate speciile, aflaţi in râuri si lacuri cu apa dulce sau sărata;
• racii - care se găsesc în scobiturile de sub malurile b ălţilor, râurilor si
pe fundul nămolos al bălţilor, se consuma cleştii si coada după fierbere;
• scoicile de lac si de râu - se consumă partea cărnoasă din interiorul
cochiliei;
• melcii - de preferat cei de talie mare (culoare cafenie, se întâlnesc în
crânguri, islazuri, marginea dealurilor, livezi, mai ales dimineaţa în zori, pe rouă sau
după ploaie, în orice perioada a zilei) - se fierb, dup ă care se consum ă partea
cărnoasă, prajiti cu usturoi sau cu diverse sosuri, sau pur şi simplu fierţi;
• insectele de talie mare: c ărăbuşii, lăcusta verde - se mănâncă după ce
în prealabil au fost fripte pe jar. Sunt foarte gustoase şi conţin multe proteine;
• larvele de insecte, râmele, se consumă în stare naturala (râmele sunt
dulci, datorită conţinutului lor masiv de glucide).
Folosirea capcanelor şi a curselor
A. Capcane
a. Reguli la instalarea unei capcane:
- înl ătura orice miros care poate îndepărta animalele;
11

--- PAGE 12 ---
- pala capcana cu apa clocotita sau le şie din cenuşa de lemn; clateste
bine de mai multe ori; ascunde-o sub un strat de frunze uscate; manipuleaz-o
ulterior cu beţişoare;
- nu aduce modific ări minime mediului in care acţionezi;
- preg ăteşte capcana cat mai departe de locul unde va fi instalata;
- instaleaz-o pe inserat si ancoreaz-o de un punct fix;
- pune momeala numai dup ă instalarea acesteia;
- pune momeala la locul ales 2 - 3 zile la rând înainte, pentru a obi şnui
animalul cu prezenta hranei.
b) Tipuri de capcane:
Capcana cu arc - fig. nr. 1
- alege un arbust tân ăr, cu crengi lungi, drepte si flexibile, pe marginea
potecii animalului;
- confec ţioneaza un cr ăcan de lemn; infinge-l cu partea bifurcata in
pamat, lateral de arbust, pe cealaltă parte a potecii;
- ciople şte un bat sub ţire, cu cârlig la un cap ăt, in care sa înfigi
momeala;
- leag ă sfoara (sarma) cu un capăt de una din crengile arbustului ales si
la un capăt leagă-i un capăt scurt (10 - 15 cm.);
- leag ă capătul latului de mijlocul lemnului scurt (opritor);
- întinde sfoara (sarma) arcuind creanga;
- introdu latul cu opritorul prin spa ţiul dintre crăcan si sol;
- fixeaz ă baţul cu momeala intre crăcan si opritor;
- aranjeaz ă circular latul pe pamat; astfel încât momeala de pe bat sa fie
intre nodul si centrul latului;
- mascheaz ă latul cu frunze uscate.
Capcana “Fierăstrău” - fig. nr. 2
- alege patru crengi drepte (de esen ţa tare de preferat), groase de 2,5 -
3 cm., trei dintre ele taiele la lungimea de 30 - 40 cm., iar una la lungimea de
aproximativ 1,50 m.;
- ascute bine cele trei buca ţi de lemn la un capăt, apoi pârleste-le la foc
(pentru întărirea vârfului);
- leag ă cele teri bucăţi de lemn (capete de lance) cu cap ătul neascuţit,
perpendicular pe creanga tăiata mai lunga, la distanta de 25 - 30 cm. intre ele;
- leag ă o sfoar ă dubla de tulpinele a 2 copaci de marginea potecii, la
înaltimea de 1,50 - 2 m. (in funcţie de vânatul vizat);
- introdu cap ătul liber al ansamblului de lănci intre cele doua sfori dintre
copaci;
- preg ăteşte doi ţărusi curbaţi la un cap ăt si înfinge-i in pamat, de o
parte si de alta a potecii, la o distanta de 3 - 4 m. intre ei si la o distanta de 0,7 - 1
m. fata de copaci pe care este montata capcana;
- preg ăteşte o sarma subţire si rezistenta, lunga de câtiva metri;
- rasuceste sfoara dubla cu ajutorul pârghiei formate de lemnul ce
susţine lăncile, pana la refuz (ca la fierăstrău);
- leag ă un capăt al sârmei de capătul lemnului, lângă prima lance;
12

--- PAGE 13 ---
- pozitionand ansamblul de l ănci vertical (cu l ăncile orientate spre
direcţia de mers spre poteca);
- întinde bine sarma peste o creanga apropiata a altui copac, crescut ă
perpendicular deasupra potecii;
- men ţinând sarma întinsa, sprijin-o de primul ţărus înfipt in pamat astfel
sa nu se afle deasupra solului la o inaltime mai mare de o palma;
- traversează apoi poteca si petrece sarma întinsa de celalalt ţăruş după
care leag-o de porţiunea sa aflata întinsa pe creanga de deasupra potecii;
- maschează sarma ce traverseaz ă poteca cu ierburi si frunze, iar
porţiunile întinse in aer, cu lăstari crescuţi pe copaci si împrejurul lor.
Capcana “Groapă de lup” - fig. nr. 3
- sapa in mijlocul potecii o groapa de 1,5 - 2 m. lungime, 1,5 m.
adâncime, pe toata lăţimea ei;
- transporta pământul extras in l ăstăriş, la o oarecare distanta si
împrăştie-l;
- alege câteva (6 - 8) crengi groase de 2,5 - 3 cm., drepte, şi ciopleşte-le
până la ascuţire la unul din capete;
- cu un ţăruş, găureşte fundul gropii si marginile acesteia, dup ă care
fixează bine ţepuşele cioplite, astfel încât vrafurile lor sa iasă din pamat 25 - 30 cm.;
- acoperă groapa cu ramuri uscate si fragile, apropiate intre ele, peste
care aşterne frunziş uscat, astfel încât sa nu se observe crengile sau marginile
gropii.
B. PROCEDEE DE PRINDERE A PĂSĂRILOR
a. Laţul
Materialele necesare confecţionării lor: sfoara, sârma, nailon (gută), păr de
cal împletit, cablu metalic. (fig. nr. 4,5,6).
Păsările se prind relativ uşor cu ajutorul latului. (Fig. nr. 7)
Momeala folosita pentru prinderea lor se constituie din: boabe de cereale,
viermi, insecte, seminţe.
b. Alte procedee
Păsările mai pot fi prinse şi cu ajutorul beţişoarelor de lemn, lungi de 10 -
12 cm., amplasate pe sol împreună cu momeala. Beţişoarele se ung cu clei (răşini
de conifere) şi se lipesc de picioare şi de aripi. Cleiul obţinut din răşina de conifere
se poate folosi şi în cornete de hârtie ori de carton înfipte în p ământ. Ciocul păsării
va rămâne lipit de răşină, când aceasta şi-l introduce după momeală.
Un alt procedeu este acela de a introduce boabele de cereale în alcool sau
spirt, după care se aruncă pe sol.
D. Procedee de pescuit
- cel mai bun mijloc de pescuit este (dac ă se dispune de acesta) plasa
sau năvodul;
13

--- PAGE 14 ---
- undi ţa improvizata se foloseşte în locuri unde apa are adâncimea mai
mare şi este liniştită;
- priponul se poate improviza dintr-un fir de sfoara sintetic ă (nylon), lung
de 3 -4 m. şi un alt fir de nailon pe care se leag ă 10 - 15 cârlige cu momeal ă. Se
aruncă seara în apă şi se scoate dimineaţa. Se poate ancora de un pom sau de un
ţăruş adânc înfipt în pământ;
- ca momeal ă se pot folosi: râme, viermi, carne crud ă, bucăţele de
peşte, peşti sau broaşte mici, lăcuste, fluturi, pâine sau mămăligă;
- cârligele se pot improviza din sârma, cuie, ace, os, lemn, spini.
Procurarea şi prepararea hranei din plante.
De regul ă, tot ceea ce cre şte din p ământ poate reprezenta o surs ă
potenţială de hrană. Pentru a putea obţine şi pregăti hrana din plante, trebuie să ştii
să le recunoşti pe cele comestibile.
Prezentăm in continuare un test care te poate ajuta în acest sens:
Testul de comestibilitate universală constă în:
a) testează numai o porţiune dintr-o plantă presupusă comestibilă;
b) secţionează planta în p ărţile componente: frunze, tulpini, r ădăcini,
muguri şi flori;
c) miroase planta, ca să constaţi prezenţa mirosurilor puternice sau acide
(nu uita că doar mirosul, nu indică faptul că o plantă nu este comestibilă);
d) nu mânca timp de opt ore înainte de începerea testului;
e) timp de opt ore cât te ab ţii de la mâncare, testează dacă te-ai intoxicat
aşezând o porţiune din planta pe partea interioara a cotului sau a închieieturii mâinii
de obicei, 15 minute reprezint ă un interval de timp suficient pentru a observa
reacţia;
f) în timpul perioadei de testare nu b ăga nimic în gur ă exceptând apa
epurată şi porţiunea de plantă pe care o testezi;
g) alege o por ţiune mică a unei singure componente şi pregăteşte-o în
felul în care doreşti pentru a o mânca;
h) înainte de a pune porţiunea de plantă pe care ai găsit-o în gură, atinge
o porţiune mică din suprafa ţa exterioară a buzei pentru a vedea dac ă produce
arsuri sau mâncărimi;
i) dac ă dup ă trei minute nu apare nici o reac ţie pe buze, a şează
porţiunea de planta pe limba, ţinând-o acolo timp de 15 minute;
j) dac ă nu apare nici o reac ţie, mestecă foarte bine, o fărâmă din ea şi
ţine-o în gură timp de 15 minute. NU INGHIŢI!
k) dacă nu apar arsuri, mânc ărimi, amorţeală, înţepături sau alte irita ţii,
timp de 15 minute, înghite alimentul;
l) aşteaptă timp de opt ore şi dacă apare vreun efect în acest interval,
provoacă-ţi vomă şi bea multă apă;
m) dacă nu apare nici un efect nedorit, m ănâncă o jumătate din aceeaşi
parte a plantei, pregătită în acelaşi fel şi aşteaptă încă opt ore (dacă nu apare nici
14

--- PAGE 15 ---
un efect, partea de plant ă pe care ai preg ătit-o în acest fel poate fi mâncat ă fără
probleme).
Plante comestibile dintre cele mai răspândite:
Nr. Denumirea Unde se găseşte Ce se foloseşte
crt.
1 2 3 4
1 Aglica pe pajişti mai tuberculii cruzi sau fierţi
(fig. nr. 8) uscate (conţin amidon, ca si cartoful)
in luncile râurilor,
2 Cupa vacii (fig. pe sălcii si tufişuri rizomii se consuma prăjiţi,
nr. 9) (planta urcătoare) înlocuind cartoful
de la câmpie la
munte, prin pajişti, Rădăcina prăjita si măcinata
3 Cicoarea izlazuri, pe (pisata) - serveşte ca un bun
(fig. nr. 10) marginea înlocuitor al cafelei.
drumurilor si
cailor ferate
4 Hameiul prin zăvoaie, de-a primăvara, se consuma
lungul apelor, mai lăstarii tineri, înmuguriţi, la
ales la câmpie si supe, ciorbe.
la deal
in rarişti, pe malul
apelor, margini de
5 Iarba mare pădure, pajişti rizomul fiert sau prăjit.
(fig. nr. 11) umede, de la
câmpie la deal
frecventa de la
câmpie la munte, tulpinele tinere si frunzele,
6 Nalba prin grădini, ca salata si ca spanacul
(fig. nr. 12) pârloage, margini (supe, ciorbe, piure).
de drumuri si cai
ferate
de la câmpie la
15

--- PAGE 16 ---
7 Păpădia munte, prin frunzele, ca salate sau
(fig. nr. 13) grădini, lunci, ciorbe.
pajişti
de la câmpie la
munte, frecventa frunzele - la salate, supe,
8 Ştevia prin grădini, lunci, ciorbe, piureuri (la fel ca
marginea spanacul).
drumurilor, pajişti
1 2 3 4
abundenta prin
locuri ferite
9 Urzica (viroage), pe frunzele după fierbere, in
(fig. nr. 14) lângă garduri, ciorbe, supe, piureuri.
drumuri, cai ferate
la munte, mai sus
10 Afinul de limita fructul copt, de culoare
pădurilor, formând neagră-brumată.
afinişuri
de la câmpie
până la munte
prin păduri,
11 Alunul tăieturi si margini fructul uscat.
de pădure,
tufărişuri,
grohotişuri şi chiar
prin poieni
la munte şi deal,
prin rarişti,
12 Fragul margini de Fructul.
(fig. nr. 15) pădure, locuri
pietroase
la deal si munte,
13 Murul prin tufărişuri, fructul, de culoare negru-
margini de pădure lucios.
14 Zmeurul în regiunile Fructul.
muntoase, prin
tăieturile de fag şi
brad
16

--- PAGE 17 ---
Ciuperci comestibile
Ciupercile comestibile con ţin apă, substanţe minerale (s ăruri de potasiu,
fosfor, calciu, magneziu, etc.), substan ţe organice (glucoz ă, celuloză, proteine,
vitamine, acid citric).
Dintre cele arătate rezulta că ciupercile constituie un aliment complet, cu o
valoare nutritiva destul de mare. La substanţele componente enumerate se adaugă
şi aroma lor, care le conferă calităţi apetisante apreciabile.
Se recomandă ca ciupercile sa fie consumate în stadiu tân ăr şi imediat
după recoltare, deoarece con ţin substan ţe uşor alterabile, care în cursul
descompunerii lor pot da naştere la compuşi toxici.
Înainte de preg ătire trebuie să fie bine cur ăţate de pământ, nisip şi bine
spălate; la multe specii piciorul, fiind dur, se îndepărtează.
Ciupercile se pot consuma proaspete sa u conservate (uscate, murate sau
marinate).
Nr. Denumirea Unde se găseşte Cum se recunoaşte
crt. ciupercii
1 2 3 4
Pe păşuni, in locurile -lamelele de un roz plăcut ori
Ciuperca de însorite, cu iarba, in maro, are picior relativ scurt,
1 câmp (de grădini, pe marginea miros caracteristic foarte plăcut;
bălegar)
(fig. nr.16)
drumurilor, din martie
pana in decembrie.
In pădurile de -culoarea vie-galbenă, forma
foioase si de caracteristica neregulata,
2 Buretele conifere, mai des in ondulata.
galben lunile de vara, după -stratul fertil al corpului fructifer,
(fig. nr.17) perioade ploioase, pare a fi format din lamele, dar
uneori apare si in de fapt este cutat-ridat.
septembrie.
-culoarea galbena-verzuie al
stratului fertil al corpului fructifer;
Creşte in paduri de picior cărnos, ornamentat cu
conifere si foioase, reţea sub pălărie; culoarea cărnii
prin tufişuri, la de un alb persistent.
3 Mânătarca marginea pădurile, -ATENŢIE, se poate confunda
sau hribul doar in luna mai cu: mânătarca de vară, care are
(fig. nr.18) pana la sfârşitul verii. o culoare mai deschisă şi tot
17

--- PAGE 18 ---
piciorul acoperit cu o reţea albă;
cu hribul dracului, acesta având
piciorul împânzit de o reţea
roşiatică.
4 Creasta Creşte în pădurile de -toată ciuperca are culoarea
cocoşului foioase şi de unitară, galben -ocru; are ramuri
(fig. nr.19) conifere, pe sol, lungi, cilindrice;
1 2 3 4
în grupuri, pe înălţimea caracteristică, 10 - 20
versanţii de munţi cm.
stâncoşi, vara şi -ATENŢIE, se poate confunda
toamna. cu: “barba caprei” care are
ramuri mai întortocheate,
roşietice şi portocalii care este
otrăvitoare.
-înălţimea ieşită din comun (15-
Creşte vara si la 45 cm.), guleraşul mobil, pălăria
începutul toamnei, in care se desprinde uşor de picior.
pădurile de foioase si -ATENŢIE, se poate confunda
5 Buretele de conifere, in cu ciuperci otrăvitoare, e
şerpesc tufişuri, iarba, la preferabil sa nu se culeagă
(fig. nr.20) liziera pădurilor. decât exemplarele mai mici de
15 cm.
-gropiţe alungite,
Creşte numai neîntortocheate, de pe pălărie;
primăvara, din aprilie cavitatea unită a pălăriei şi a
6 Sbârciogul până în iunie, pe sol piciorului; culoarea maro-
(fig. nr.21) umed cu ierburi, deschis a pălăriei.
tufişuri, la marginea -ATENTIE, se poate confunda
pădurilor sau cu zbârciogul gros, care are
luminişuri. pălăria prevăzuta cu pliuri lobate
asemănătoare
circumvolunţiunilor de pe creier.
18

--- PAGE 19 ---
-latexul portocaliu, care se
Creşte în pădurile de înverzeşte în contact cu
7 Râşcovul brad, vara şi toamna. aerul, pălăria are la suprafaţa
(fig. nr.22) zone de culoare; lamelele de
culoarea portocaliu-aprins.
-ATENŢIE, se poate confunda
cu râşcovul de mesteacăn.
Cresc vara şi la -pălăria albă-netedă; lamele
început de toamna, albicioase, strâns apropiate,
8 Iuţarii în păduri de foioase piciorul cilindric, relativ înalt (3 -
(stejar şi fag). 11 cm.).
Creşte vara si -pălărie maro-cenuşie sau
toamna în păduri de galben-maronie stratul fertil
Pitarca foioase, in lunci, cel tubulos, cenuşiu cu pori mici;
9 (buretele de mai adesea in picior suplu, acoperit cu
mesteacăn) apropierea arborilor granulaţii de culoare închisă.
(fig. nr.23) de mesteacăn.
Cresc vara si toamna -pălăria maro-decolorat,
in pădurile de lamelele în forma de pâlnie,
10 Ghebele foioase, pe buturugi piciorul lung, maro-deschis, fără
(fig. nr.24) putrede, guleraş (5-10 cm.).
1 2 3 4
pe rădăcini; în
grupuri mari.
11 Buretele de Creşte din -corpul fructifer cu picior,
nuc (păstrăv primăvara pana in dimensiuni variabile, de la
de nuc) toamna, pe câţiva cm. pana la 50 cm;
(fig. nr.25) trunchiurile de pielita (scuama) maro-închis,
arţari sau nuci, dar dispusă în semicerc.
si pe pomii fructiferi
si foioase, de
regulă etajat.
Ciuperci necomestibile.
Nr. Denumirea Unde se găseşte Cum se recunoaşte
crt ciupercii
1 2 3 4
-pălăria albă-cenuşie sau
crem- cenuşiu; stratul fertil
In păduri rare de fructifere este tubulos, porii
Hribul foioase, vara si la au culoarea roşie; la
1 ţigănesc începutul toamnei; apăsare devine albastru-
(mânătarca de obicei cate una, verzui; piciorul de culoare
19

--- PAGE 20 ---
dracului) uneori in grupuri. galbenă, acoperit cu o reţea
(fig. nr.26) fină roşie, la mijlocul
piciorului; carnea este albă-
gălbuie, la secţionare devine
albăstruie.
Creşte în luminişuri -pălăria, roşu-aprins, roşu-
de gălbuie uneori portocalie,
păduri de conifere, împodobita cu buline albe;
uneori sub lamelele albe; piciorul alb,
2 Pălăria mesteceni si în sub pălărie are un guleraş
şarpelui păduri de fag, la alb, bine dezvoltat; carnea
sfârşitul verii ori este moale albă.
toamna.
-pălăria prezintă pliuri lobate,
Creşte în păduri de asemănătoare
brad, cu sol nisipos, circumvoluţiunilor de pe
3 Sbârciogul uneori in pădurile creier, forma neregulata,
gros de foioase in culoarea roşiatică, ocru sau
(fig. nr.27) aprilie; poate apare maro-închis; piciorul de
si in martie sau culoare alb-murdar, galben-
vara. pal poate fi si roşiatic;
carnea este asemănătoare
cu , casantă, sfărâmicioasă.
-pălăria este lucioasă, striată
radial către margini, are
culoarea verde-gălbui dar
poate fi si verde-maronie
Creşte de la sau verde-cenuşie; lamele
4 Buretele începutul verii, albe, strâns apropiate;
viperei pana toamne târziu piciorul alb, fibros, catifelat,
(fig. nr.28) - în păduri de eventual pătat cu culoarea
foioase, uneori in pălăriei; înălţimea 6-12 cm.
păduri de brad. În partea superioara prezintă
un guler răsfrânt.
in jos.
-ATENŢIE, poate sa-i
lipsească gulerul şi din
aceasta cauză poate fi
confundată cu ciuperci
comestibile. Dacă o ciuperca
seamănă cu buretele,
neapărat trebuie aruncată.
Creşte vara si -pălăria maro-cenuşie,
20

--- PAGE 21 ---
toamna în păduri maronie, presărata cu pete
5 Buretele de foioase sau de albicioase; lamelele albe,
pestriţ conifere, pe strâns apropiate; piciorul alb,
(fig. nr.29) pământ, de obicei suplu, la maturitate devine
câte una. gol in interior; prezintă un
guler puţin dezvoltat.
-pălăria albicioasă, alb-
Buretele de Creşte din gălbuie spre centru; la
6 primăvară primăvara până în umezeala este lipicioasă, iar
(fig. nr.30) toamna în păduri în restul timpului are luciul
de conifere şi mătăsii; piciorul este alb,
foioase. înălţimea 7-11 cm. are un
guler fragil in partea
superioară.
Creşte pe trunchiuri -pălăria la început galbenă
7 Gheba putrezite, pe ca sulful, apoi vişinie,
pucioasă rădăcini, uneori roşiatica spre centru;
(fig. nr.31) marginile pălăriei sunt
pe sol, în păduri de legate de picior cu un val
conifere si foioase, asemănător cu pânza de
de primăvara pana păianjen; lamelele ciupercii
toamna târziu; la început au culoarea
apare in tufe de galbena, apoi se înverzesc
zeci de exemplare. şi în final devin verzi-cenuşii;
piciorul 10-15 cm. de culoare
galbena ca sulful, la baza
mai întunecat-maroniu.
Carnea de culoare galbenă,
maronie in picior.
Pălăria rozalie, zonată
Creşte in concentric lânoasă, piciorul
8 Râşcovul apropierea pinilor si roz, inaltime 4-8 cm.; carnea
de mestecenilor, vara alb-rozalie, secreta un suc
mesteacăn si la începutul alb iute; miros vag de fructe,
(fig. nr.32) toamnei. gust acru-piperat.
Printre ciupercile otrăvitoare se găsesc mai multe categorii:
a) Ciupercile foarte periculoase, care consumate chiar şi în cantit ăţi
mici, fac s ă apar ă simptoamele intoxica ţiei, somnolen ţei, amor ţelii urmate de
crampe şi arsuri stomacale,. După 10 -12 ore de la ingerare, este deja prea târziu
pentru a se putea lua m ăsuri. Dintre aceste ciuperci “mortale” fac parte: buretele
21

--- PAGE 22 ---
viperei, buretele de prim ăvara, buretele pestri ţ (asem ănător pălăriei-şarpelui).
Consumarea doar unui astfel de ciuperci produce inevitabil moartea.
b) Ciuperci periculoase - care ac ţionează asupra sistemului nervos;
după consumarea lor mai sunt şanse de salvare a victimei. Se constata tulbur ări
gastro-intestinale urmate de delir vesel sau furios, halucina ţii, transpira ţie
abundentă, salivaţie, diaree şi încetinirea pulsului, be ţie, amnezie momentan ă.
Dintre aceste ciuperci fac parte cele din familia amenitelor (pălăria-şarpelui).
c) Ciuperci ce provoac ă tulbur ări gastro-intestinale: hribul ţigănesc
(mânătarca dracului).
Este recomandat ca ciupercile culese, care doar seamănă cu cele descrise
ca fiind otrăvitoare, să fie aruncate imediat, pentru mai multa siguranţă.
PROCURAREA APEI
Procurarea apei, aceasta constituind un element vital pentru organism, va fi
- în condiţii de supravieţuire - una din cele mai dificile probleme de rezolvat.
Apa poate fi găsită în diverse locuri, sau colectat ă prin diferite procedee,
este filtrată (fig. nr.33 ) după care poate fi consumată, fiartă şi răcită sau în starea ei
naturală, în funcţie de locul ei de provenienţă.
- Apa de izvor - se consuma în starea ei naturală.
- Apa râurilor - poate fi procurat ă cu ajutorul pu ţurilor de mic ă
adâncime (până la 1 - 1,5 m.) (fig. nr.34 ). Acestea se pot s ăpa pe malul apelor, în
lunci, terenuri joase (care după indicaţiile hărţilor sunt foarte apropiate ca nivelment
de cele mai apropiate ape dulci), mijlocul albiilor secate în timpul verii ale râurilor.
Apa astfel procurată se filtrează şi se va fierbe înainte de consum.
- Apa de ploaie - se colecteaz ă în vase şi se consuma de preferin ţă
fiartă şi răcită, datorită conţinutului său ridicat de substan ţe chimice nocive (ploi
acide).
- Zăpada (gheaţa) topită - se adun ă o oarecare cantitate, care se
topeşte treptat în vasul pus pe foc - pân ă la umplerea acestuia; se fierbe şi se
răceşte.
- Roua - se colecteaz ă cu ajutorul unei ţesături textile (foaie de cort,
cămaşă, veston - curate etc.) care se târ ăşte pe suprafaţa ierbii înrourate până la
îmbibare, dup ă cere se stoarce într-un vas. Se repet ă opera ţiunea pân ă la
umplerea vasului. Se consumă fiartă şi răcită.
- Apa colectata din tăieturile tulpinilor plantelor cu seva abundentă
(viţa de vie, bambusul, salcia, plopul de ap ă) (fig. nr.35 ). Se consum ă în stare
naturală.
- Apa colectată prin condens, în saci de plastic umpluţi pe jumătate cu
vegetaţie verde (fig. nr.36a;36b).
22

--- PAGE 23 ---
ADĂPOSTIREA
• Reguli de amplasare a unui ad ăpost:
- să confere o suprafaţă cat mai netedă, care să permită amenajarea
unei mici terase la intrarea în acesta;
- sa fie la ad ăpost de curenţi; adăpostul nu se instaleaz ă pe culmi
sau creste, ci în locuri ferite de vânt, de regulă pe contrapante;
- sa aib ă în apropiere lemn pentru gătit şi încălzit;
- sa fie dispus cât mai departe de itinerarele utilizate frecvent de
adversar;
- să ofere protec ţie împotriva vânt ului, frigului şi umidităţii; se vor
evita trecătorile, crestele şi şeile, zonele lipsite de vegetaţie, care nu oferă condiţii
de mascare; în pădure, adăpostul să fie amplasat la o oarecare distanţă de lizieră.
- ad ăpostul sa fie dispus de regul ă pe pantele expuse radiaţiei
soarelui, bogate în vegetaţie, care menţine temperatura ridicată.
• Tipuri de adăposturi:
a) Pe timpul verii:
- sub un arbore doborât de furtună sau tăiat în vederea exploatării lui
ulterioare (fig. nr.37 );
- la ad ăpostul brazilor şi molizilor cu tulpini groase, unde se
construieşte - din crengi şi cetină - o colibă (fig. nr.38 );
- dintr-un aplec ător de crengi, realizând o colibă circulară;
- din pietre, amenajând o crevas ă, grotă, groapă;
- sub nivelul solului, folosind foaia de cort, crengi şi pământul rezultat
din săpătură (fig. nr.39 ).
b) Iarna: când stratul de z ăpadă este relativ mare, militarii se pot
adăposti în construcţii realizate în zăpadă:
- Nişele subterane (fig. nr.40) se realizeaz ă foarte repede, fiind
indicate în cazul sta ţionarii forţate. Ele se construiesc în straturi de z ăpadă ce
depăşesc 2 m.
- Adăposturile tip cavern ă (fig. nr.41 ) - se realizeaz ă mai uşor,
constituind soluţia cea mai simpl ă şi mai practica, dar este necesar ca stratul de
zăpadă sa depăşească 2 m.
- Iglu-ul (fig. nr.42 ) - este un adăpost în formă de cupolă, construit
din blocuri de zăpadă, suprapuse ca ni şte cărămizi şi tencuite cu zăpadă. Pentru
construirea unui iglu se alege un loc ferit de vânt, pe care se traseaz ă cu ajutorul
unei sfori un cerc cu diametrul de 2 - 2,5 m . Blocurile de zăpadă sunt tăiate cu
ajutorul lopeţilor, începând chiar din interiorul cercului. Blocurile de zăpadă pot avea
dimensiuni de aproximativ 40x30x15 cm. Locul circular pe care se va sprijini zidul,
23

--- PAGE 24 ---
se bătătoreşte cu picioarele, dup ă care se începe zidirea. Blocurile se potrivesc
circular după ce, cu ajutorul unei lope ţi li se d ă forma unui trunchi de piramid ă.
Aşezarea blocurilor se face în form ă de spirală, cele de sus având grosimea mai
mică decât cele inferioare. Când spirala se apropie de sfâr şit, tavanul cupolei se
închide cu un bloc de zăpadă cu suprafaţa mai mare.
După terminarea construc ţiei se taie - din interior spre exterior - o ie şire
strâmtă la baza peretelui de z ăpadă, în partea ferit ă de vânt. Apoi se aprinde o
spirtieră improvizată, pentru ca aerul înc ălzit să înmoaie zăpada şi ulterior, dup ă
îngheţare, să se realizeze o sudură perfectă a blocurilor între ele.
În interiorul adăpostului, la dreapta sau la stânga intrării se sapă o groapă -
groapa de frig - care la baza igluului trebuie să comunice cu exteriorul.
Pentru lumină şi aerisire, se pot face găuri în treimea inferioară a peretelui,
de dimensiunea unei cutii de conserv ă, care se pot astupa la nevoie cu bulg ări de
zăpadă.
Patul improvizat din diverse materiale, se amenajeaz ă la în ălţime (în
treimea a doua a pereţilor igloului), pentru a depăşi zona aerului rece.
APRINDEREA FOCULUI
• Materiale folosite:
- pentru a aprinde focul folosi ţi iasca;
Iasca - se întâlneşte în pădurile de fag, pe trunchiurile căzute şi pe copacii
bătrâni în picioare.
Are forma unei pâini, cu dungi de cre ştere pe faţă de sus şi cu numeroşi
pori. Fiartă mai întâi şi apoi uscată, se scămoşează, despărţindu-se în şuviţe mici.
Se aprinde uşor la atingerea unei scântei.
Iasca poate fi înlocuita cu diverse materiale ca: putregaiul de lemn uscat,
rumeguş uscat, scoarţa de copac uscată şi zdrenţuită, fulgi mici ai păsărilor.
- aduna ţi orice fel de materiale uscate, lemn putred, scame de haina,
frânghie, cojile de copac uscate şi foarte zdrenţuite, praful de lemn uscat (produs
de carii), şuviţe de păr propriu sau alte materiale care se aprind foarte uşor;
- folosi ţi stimularea focului pentru a cre şte temperatura (surcele
uscate);
- aduna ţi orice fel de material combustibil: r ămurele, aşchii de lemn,
carton greu, pe care atunci când le adăugaţi la iască, va creşte temperatura;
- aduna ţi orice fel de materiale care ard încet şi menţin focul în mod
constant: lemn uscat, ramuri c ăzute, partea de mijloc a copacilor c ăzuţi şi a
ramurilor mari, bălegar uscat, gr ăsimi animale, cărbuni, surcele de lemn verde,
ţiţeiul ieşit la suprafaţă.
• Metode de aprindere:
a) Metoda lentilei (fig. nr.43)
24

--- PAGE 25 ---
- folosiţi lupa de la binoclu sau alt ă lentil ă convex ă pentru a
direcţiona razele soarelui spre iască, până când se aprinde.
b) Bateriile electrice
- folosind o baterie de autovehicul, a şezaţi câte un fir la fiecare
terminal;
- aşezaţi bateria acolo unde firele pot ajunge până la iască;
- atingeţi capetele celor două fire provocând au arc electric pentru a
aprinde iasca.
c) Metoda fierăstrăului (fig. nr.44 )
- alege ţi o bucată de lemn de esenţă tare gros de 2,5 - 3 cm.;
- tăiaţi o bucată de 25 - 30 cm. lungime şi despicaţi-o pe lungimea
fibrei;
- faceţi câte o crest ătura pe fiecare margine a unei buc ăţi de lemn
astfel încât crestăturile să se potrivească;
- pune ţi iasca în crestături;
- cu o altă bucată de lemn ferăstruiţi crestăturile până când iasca ia
foc;
- ventila ţi şi suflaţi deasupra iascăi.
d) Metoda amnarului
- folosi ţi cremene si o bucata de otel;
- tineti cremenea cat mai aproape de iasca şi loviţi-o de lama unui
cuţit sau un alt obiect de oţel;
- lovi ţi jos pentru a fi sigur ca scânteile vor atinge centrul iascăi;
- ventilati si suflaţi uşor deasupra iascăi când începe sa mocnească,
pentru a obţine flacăra.
e) Arcuşul si sfredelul (fig.nr.45 )
- dintr-un lemn arcuit, lung de 30 - 40 cm., face ţi un arcuş legând o
sfoară de ambele capete; Nu întinde ţi sfoara; lăsaţi-o lejeră, astfel încât să poată
forma la mijloc un ochi în care va fi introdus sfredelul;
- face ţi un sfredel dintr- un lemn de esen ţă tare, astfel încât o
extremitate să fie ascuţită, iar cealaltă rotunjita;
- ciopliţi o bucata de lemn plat, rotund, ca o p ălărie de ciuperca;
scobiţi in centrul ei un locaş rotund, conic, aşa încât capătul ascuţit al sfredelului sa
se fixeze in el;
- pune ţi o bucata de lemn plata (scândura) de esenţă moale, uscata,
pe pamat si fixaţi-o cu talpa bocancului; faceţi o crestatură pe marginea ei pentru a
fixa sfredelul;
- pune ţi iasca lângă crestătură;
- învârtiţi energic sfredelul cu ajutorul arcu şului, in timp ce ii ap ăsaţi
capătul cu putere, astfel încât sa rezulte o puternica frecare intre lemnul uscat si
sfredel. Aceasta frecare va produce jarul pentru aprinderea focului;
- ventilaţi si sufla ţi asupra iasc ăi pana când începe sa mocneasc ă
pentru a aprinde focul.
f) Focul îngropat (foc indian) (fig. nr.46 )
25

--- PAGE 26 ---
• In unele situa ţii, focul îngropat poate fi cea mai buna soluţie de care ai
nevoie. Acest tip de foc înl ătura posibilitatea extinderii sale, flac ăra nu este
observabila si fumul nu poate fi văzut de la distanta.
- săpaţi o groapă în pământ, adânc de 40 - 50 cm. si larga de 30 -35
cm.;
- al ături de ea, s ăpaţi o alta groapa mai strâns ă, de aceea şi
adâncime, care să corespundă cu cealaltă, la nivelul fundului ei, pentru asigurarea
ventilaţiei;
- face ţi focul în groapa principală;
• O condi ţie esenţială este ca focul sa fie amplasat sub coroana unui
copac, pentru dispersarea rapidă a fumului.
• În condiţii turistice, este indicat ca focul sa fie f ăcut în spa ţiu
deschis, la vedere, să rezulte cât mai mult fum, pentru ca cel r ătăcit să poată fi
observat/găsit cu uşurinţă de către salvatori.
• Pentru ca focul să scoată cât mai mult fum, este necesar a se
folosi material vegetal verde (umed)!
MASCAREA
(este practicată în condiţii de război, dar poate fi folosită de turişti pe timpul
organizării unor jocuri, tabere de recreaţie – gen Paintball)
A. Reguli ale tehnicii mascării individuale:
RETINE:
Indicatorii ţintei sunt:
- sunetul (zgomotul)
- mişcarea rapidă sau intermitentă
- camuflajul nereuşit
- agitaţia naturii (animale speriate, neliniştite)
- mirosul (fum, aburi, combustibil, deodoranţi, mirosul propriu)
- folose şte pentru mascare doar elementele de vegeta ţie din zona in
care te afli;
- ajusteaz ă-ţi si fixează-ţi cât mai convenabil echipamentul, astfel încât
sa nu producă zgomot;
- înf ăşoară armamentul şi părţile metalice ale echipamentului cu cârpe,
sfoara, ierburi uscate si evita lovirea lor unele de altele;
- folose şte noroiul sau praful pentru camuflarea c ăştii metalice, a
bocancilor, si a părţilor metalice sau vopsite ale echipamentului, care pot reflecta
lumina soarelui;
26

--- PAGE 27 ---
- camufleaz ă-ţi faţa şi mâinile cu funingine, noroi sau praf (astfel încât să
devii una cu natura);
- evită folosirea ochelarilor de vedere sau de soare şi acoperă lentilele
aparaturii optice pe care o ai asupra ta, pentru a nu sclipi în lumină;
- evit ă purtarea emblemelor sau însemnelor metalice; acoper ă-ţi părul
cu o bucată de pânză kaki sau în culori de camuflaj;
- nu iţi dispune adăpostul sau locul de observare (dac ă staţionezi timp
mai îndelungat) in apropierea detaliilor terenului care bat la ochi si care pot se rvi
drept reper pentru inamic;
- folose şte-ţi imagina ţia, iscusin ţa şi ingeniozitatea în mascarea
adăpostului;
- evit ă deplasarea pe timpul zilei; dac ă trebuie să o faci foloseşte-te de
orice acoperire a terenului (pădure, culturi, ierburi înalte, viroage, lăstărişuri, stânci,
gropi, dâmburi);
- folose şte-te de adăpostul întunericului şi a vremii nefavorabile;
- redu convorbirile la maximum ;
- nu te demasca folosind diferite surse de lumin ă;
- dacă te deplasezi pe jos, nu folosi drumurile pietruite, betonate sau
asfaltate; foloseşte acostamentele sau şanţurile acestora;
- pe timpul deplas ării prin pădure, îndepărtează crengile cu aten ţie şi
evită călcarea celor uscate;
- foloseşte acoperirile chiar şi pe timpul nop ţii; adversarul folose şte
aparatură specială de vedere pe timp de noapte;
- dacă adversarul folose şte mijloace de iluminare sau semnalizare
luminoasă nu căuta să te ascunzi; rămâi nemişcat până când se face iar întuneric şi
abia apoi deplasează-te;
- dacă pe timp de iarn ă nu dispui de complet de mascare, evit ă
deplasarea pe timpul zilei (pe zăpadă) iar noaptea foloseşte acoperirile;
- dacă tu sau unul dintre camarazii t ăi sunte ţi răniţi, ai grij ă să
îndepărtezi urmele care ar putea să-ţi trădeze starea şi poziţia;
- la p ărăsirea adăpostului sau locului de sta ţionare înlătură orice urmă
care să-ţi demaşte prezenţa în zonă;
- evit ă deplasarea prin locuri care p ăstrează urmele - sol cu vegeta ţie
deasă, teren mlăştinos, culturi tinere;
- ia măsuri de ştergere a urmelor lăsate prin măturarea cu ramuri sau
alte obiecte, la trecerea printr-o zonă cu nisip, praf sau zăpadă;
- pentru a sc ăpa de câinii de urmărire, deplasează-te pe cât posibil prin
apă sau teren stâncos. Dac ă ai la dispozi ţie, foloseşte pe talpa înc ălţămintei -
produse petroliere sau piper.
B. Mijloace de mascare - pot fi cele din înzestrare sau mijloacele găsite în
zonă.
Mijloace din înzestrare:
- uniformele de camuflaj (costume de mascare de var ă sau iarnă);
- plas ă pentru mascarea căştii (tip “C”);
27

--- PAGE 28 ---
- plasa de mascare individual ă (nr. 1);
- foi de cort.
Mijloace de mascare din zonă:
- crengi, frunze de copaci, iarb ă, paie, stuf, brazde de p ământ, nămol,
pământ,, zăpadă.
• Mediul înconjur ător ofer ă prin propriet ăţile sale, condi ţii deosebite
pentru realizarea unei masc ări eficiente. Propriet ăţile terenului ofer ă alegerea
optimă şi în ascuns a locurilor de observare, de executarea focului şi de adăpostire,
asigură deplasarea în ascuns, prin formele variate de relief (creste, v ăi, viroage,
depresiuni) şi prin acoperirile reprezentate de p ăduri, culturi, localit ăţi. Totodată,
folosirea condi ţiilor de vizibilitate redus ă (întuneric, ploaie, cea ţă, ninsoare)
favorizează deplasările în ascuns, în şelarea adversarului, precum şi realizarea
surprinderii.
ORIENTAREA IN TEREN
A. Orientarea în teren cu busola
a) Busola se folose şte pentru determinarea punctelor cardinale în
teren şi pentru orientarea hărţii.
Busola este compusa din: corpul busolei cu capacul şi oglinda, acul
magnetic mobil, aşezat în centrul unui disc gradat, denumit cadran pe care sunt
indicate şi punctele cardinale; grada ţiile sunt reprezentate în grade sau miimi şi
corespund astfel:
- N. (nord) = 0 (360) grade sau 6000 miimi (60-00);
- E. (est) = 90 grade sau 1500 miimi (15-00);
- S. (sud) = 180 grade sau 3000 miimi (30-00);
- V. (vest) = 270 grade sau 4500 miimi (45-00).
b) Reguli pentru lucrul cu busola:
- blocheaz ă acul magnetic - se blocheaz ă pe timpul deplasării pentru a
evita dereglarea şi uzarea lui;
- expune p ărţile fosforescente ale busolei timp de 10 - 15 min. la o sursa
de lumină - pe timp de noapte, înainte de folosire;
- alege locul de sta ţie departe de obiectele metalice care pot influen ţa
acul magnetic;
- evit ă lucrul cu busola în apropierea liniilor electrice de înalt ă tensiune,
pe timp de furtună şi ploi cu descărcări electrice;
- aşează busola în pozi ţie orizontală (pe pământ, pe o mas ă, pe o
buturugă), lasă liber acul magnetic şi verifică sensibilitatea acestuia;
- apropie de busol ă un obiect metalic (baioneta, lopata, etc.) si observ ă
dacă acul magnetic se deplaseaz ă din poziţia iniţială pe direcţia corpului metalic;
repetă această operaţie de câteva ori;
- urm ăreşte dacă la îndepărtarea obiectului metalic acul magnetic revine
repede în pozi ţia iniţiala; aceasta înseamn ă că acul magnetic este suficient de
sensibil;
28

--- PAGE 29 ---
- dac ă acul nu revine cu u şurinţă în pozi ţia iniţiala sau revine f oarte
încet, controlează vârful axului şi bucşa pe care acul este suspendat şi remediază
defecţiunile dacă s-au produs.
c) Pentru a afla direc ţia nord si celelalte puncte cardinale cu ajutorul
busolei, procedează astfel:
- pune cifra zero (N.) la indice, dup ă care, ţinând busola în mâna
dreapta (stângă) la nivelul ochiului, rote şte cu grijă - privind in oglindă şi urmărind
oscilaţiile acului magnetic - până când săgeata (vârful) acestuia se suprapune cu
indicele de pe busolă (N);
- vârful acului magnetic arat ă nordul magnetic;
- fără a mişca busola şi având tot timpul săgeata la indice vizează prin
fereastra (orificiul) capacului sau prin c ătare şi ţel, spre un reper din teren, dup ă
care, închide busola şi uneşte printr-o linie imaginar ă - locul de sta ţie cu reperul
stabilit, determinând astfel direcţia nord;
- pentru a afla şi celelalte puncte cardinale, fiind cu faţa în direcţia nord,
execută succesiv câte o întoarcere de 90 0 la dreapta pentru a stabili: direc ţia est
(E); sud (S); vest (V).
d) Pentru determinarea azimutului unei direc ţii (unghiul format între
direcţia Nord Magnetic şi direcţia de deplasare din teren) cu busola, procedează în
felul următor:
- deschide capacul busolei şi ridica oglinda la 45 0 - 50 0, verific ă
sensibilitatea acului magnetic, dup ă care ridic ă busola, în pozi ţia orizontală, la
înălţimea ochilor;
- execută vizarea spre un reper din teren, folosind fer ăstruicile din
capacul busolei dup ă care, fără a modifica pozi ţia busolei fa ţă de reper, rote şte
cadranul pană ce litera “N” (de pe cadran) se suprapune peste săgeata acului
magnetic şi apasă cu degetul pe butonul de fixare (blocare) al acestuia;
- lasă busola în jos, execut ă citirea gradaţiunii de pe cadran în dreptul
indicelui de sub oglind ă şi notează (memorează) valoarea acesteia - care de fapt
este azimutul direcţiei respective;
- une şte printr-o linie imaginară - locul de staţie cu reperul determinat cu
ajutorul busolei - prin vizare directă, stabilind astfel direcţia azimutului.
Pe baza direcţiei stabilite, execută deplasarea.
e) Deplasarea după azimut în condiţii deosebite:
• In timpul deplas ării pe timp de noapte, când alegerea reperelor
intermediare este îngreunată din cauza proastei vizibilităţii, direcţia de deplasare se
menţine ţinând busola tot timpul în faţă, orientată cu acul slăbit.
Totuşi, se pot alege uneori ca repere intermediare siluetele detaliilor de
planimetrie ce se văd în faţă, puncte ce strălucesc în depărtare, precum şi stelele
luminoase (ţinându-se seama c ă stelele se deplaseaz ă permanent pe bolta
cerească şi că azimutul trebuie verificat din când în când).
• Pe timpul deplas ării intr- o pădure deas ă, lăstăriş, pe cea ţă, când
reperele nu se văd, direcţia de deplasare se menţine numai după busolă;
• Pentru ocolirea obstacolelor, este necesar s ă se ţină seama pe cât
posibil de obstacolele existente pe itinerarul de deplasare (lacuri mici, mlaştini, râpe
29

--- PAGE 30 ---
adânci) şi să se aleagă direcţia porţiunilor de itinerar în a şa fel, încât să se evite
necesitatea de a ocoli obstacolele pe timpul deplas ării; uneori, când se face
ocolirea obstacolelor, se poate întâmpla sa se fac ă o abatere de la itinerariu, şi să
se piardă orientarea.
Totuşi, în situaţia de supravieţuire, pe itinerarul de deplasare de multe ori
se pot întâlni nu numai obstacole naturale, dar şi artificiale (câmpuri de mine,
avalanşe,, etc.) care sunt mai uşor de ocolit decât de trecut.
Ocolirea cea mai simplă a obstacolelor se face astfel:
- ocoleşte obstacolul schimbând direc ţia cu 90 de grade fa ţă de
direcţia de deplasare;
- la limita lateral ă (stâng ă sau dreapt ă) a acestuia, continu ă
deplasarea în direcţia iniţială, folosind vechiul azimut;
- când ajungi la cap ătul obstacolului, schimb ă din nou direc ţia de
deplasare cu 90 de grade, pân ă ajungi în dreptul punctului de
plecare iniţial de dincolo de obstacol (vezi anexa);
- pe timpul deplasării, măsoară în permanenţă distanţele parcurse în
dubli paşi;
- pentru ca dup ă ocolirea obstacolului sa te po ţi convinge de ie şirea
corectă la detaliul marcat (reperul) peste obstacolul respectiv, este necesar s ă
determini de la acesta, azimutul invers spre punctul de oprire din fata obstacolului.
In acest caz, trebuie sa marchezi punctul de oprire printr-un ţăruş (semn) pus
dinainte. Azimutul invers trebuie sa difere de azimutul direc ţiei de deplasare exact
cu 1800 (30-00) (fig. nr. 30).
B. Determinarea punctelor cardinale după aştri
a) După poziţia Soarelui:
Pentru executarea orientării, tine seama ca soarele se afla in urm ătoarele
poziţii:
Luna
Poziţia februarie, martie, noiembrie,
Soarelui aprilie, august, mai, iunie, iulie decembrie,
septembrie, ianuarie
octombrie
La est La ora 6 La ora 8 Nu se vede
La sud La ora 12 La ora 12 La ora 12
La vest La ora 18 La ora 18 Nu se vede
In zilele lunilor in care Soarele nu se observa când r ăsare sau apune la
orele prevăzute în tabel, metoda de orientare poate fi folosita cu aproximaţie.
30

--- PAGE 31 ---
b) După Soare şi ceas:
Pentru a te orienta in teren cu ajutorul ceasului si Soarelui, a şează ceasul
in plan orizontal (in podul palmei, pe masa, pe o buturuga, etc.) si rote şte-l pana
când acul orar va fi îndreptat perfect spre Soare (fig. nr.47 ).
La unghiul format de acul orar şi linia imaginară ce trece prin ora 12 de pe
cadran, construie şte o bisectoare marcata cu un pai sau un be ţişor; vârful
bisectoarei dinspre deschizătura unghiului va indica direcţia sud, iar direcţia opusă,
nordul.
c) După Steaua Polară:
Pe timpul nopţii, punctele cardinale se pot afla numai dup ă ce s-a stabilit
direcţia spre Steaua Polara, care indică întotdeauna direcţia nord.
Pentru a g ăsi pe bolta cereasca Steaua Polara, care face parte din
constelaţia “Carul mic” (Ursa mica), procedează astfel:
- găseşte constelaţia “Carul mare” (Ursa Mare), care se prezint ă sub
forma unui grup de 7 stele strălucitoare, suficient de vizibile (fig. nr.48 );
- prelunge şte imaginar in sus o linie dreapta care une şte ultimele două
stele (roti) din dreapta (Alfa si Omega) ale “Carului mare” şi măsoară pe aceasta
linie de aproximativ de 5 ori depărtarea dintre cele două stele (roti).
Steaua Polara se afla in partea de sus a “carului mic” si este cea mai
luminoasa stea din acesta parte a carului.
d) După Lună:
Punctele cardinale se pot determina cu aproxima ţie când Luna se găseşte
in următoarele poziţii (fig. nr. ):
Fazele lunii La ora 18 La ora 24 La ora 6
1 2 3 4
Primul pătrar (se observa La sud La vest
jumătatea din dreapta a
Lunii)
Luna plina (se observa tot La est La sud La vest
1 2 3 4
discul Lunii)
Ultimul pătrar (se observa La est La sud
jumătatea din stânga a
Lunii)
C. Orientarea după anumite obiecte din teren si fenomene din natură:
In afară de proced eele descrise, orientarea in teren se face si pe baza
observaţiilor asupra unor obiecte sau fenomene din natură, ca de exemplu:
31

--- PAGE 32 ---
- pe partea dinspre nord a tulpinii, copacii au coaja neregulata,
crăpată, umeda si uneori acoperită cu muşchi;
- inelele de cre ştere anuală, observate la trunchiurile copacilor t ăiaţi,
sunt mai îndepărtate unele de altele in partea dinspre sud si mai apropiate in partea
de nord;
- la copacii izola ţi sau cei de la marginea pădurilor, ramurile si frunzele
sunt mai dese in partea de sud;
- stâncile şi pietrele mari sunt acoperite de mu şchi sau licheni pe
partea dinspre nord;
- zăpada se menţine timp mai îndelungat in partea de nord a clădirilor,
pomilor, stâncilor si pe versan ţii înălţimilor şi se topeşte mai repede in partea de
sud;
- mu şuroaiele de cârtiţă au găurile orientate spre nord;
- stolurile de p ăsări migratoare (rate, gâşte, lebede, berze, etc.) zboară
primăvara spre nord iar toamna spre sud.
32

--- PAGE 33 ---
CAPITOLUL 3
TERORISM / ANTITERORISM
DEFINIŢII
Terorism - folosi rea ilegal ă a violen ţei împotriva individului sau a unei
proprietăţi, for ţând sau intimidând guvernele, urm ărindu-se în general scopuri
politice, sau religioase.
Terorist - persoana care susţine sau foloseşte violenţa cu scopul de a forţa
pe cineva.
Profilul terori ştilor - ei sunt inteligen ţi, bine crescu ţi, obseda ţi de
schimbarea stării de fapt, fac parte din clasa mijlocie sau din familii bogate şi sunt
recrutaţi din rândul tinerilor. Unii dintre ei au şi o solidă educaţie militară.
Grupul de terorişti - este o organizaţie de indivizi având aceleaşi idei şi care
folosesc violen ţa pentru a influen ţa sau intimida guvernul pentru a- şi realiza
scopurile.
Există trei categorii psihologice de terorişti:
Cruciaţii: sunt indivizi sau grupuri de indivizi de inspira ţie ideologică, care
vor puterea pentru un scop obiectiv sau cauză considerată de ei nobilă.
Susţinătorii: obi şnuiesc să organizeze activit ăţi de strângere de fonduri
pentru acte teroriste. Deşi nu este considerat un act criminal, strângerea de fonduri
este esenţială pentru finanţarea activităţii teroriste.
Psihopaţii : cel mai greu se lucreaz ă cu nebunii; mul ţi sunt impulsivi şi
imprevizibili. Alţii îşi plănuiesc acţiunile minuţios. Unii nebuni cred ca sunt trimişii lui
Dumnezeu sau sunt Dumnezeu însuşi.
CARACTERISTICI COMUNE GRUPURILOR DE TERORIŞTI
• Promovează frica.
• Sunt mai slabi din punct de vedere militar (disciplinar).
• Teroriştii nu echivalează succesul tactic cu succesul misiunii.
• Acţionează în principal în oraşe şi au o mare mobilitate.
• Celulele teroriste acţionează sub acoperire şi menţin o securitate strictă.
• Adoptă şi cred în diferite concepte (naţionaliste, religioase, politice,
personale) şi sunt capabili de acţiuni sinucigaşe folosind aceste concepte
drept suport psihic şi moral
33

--- PAGE 34 ---
SCOPURILE TERORISMULUI PE TERMEN SCURT
Obţinerea recunoaşterii naţionale sau internaţionale
Teroriştii caut ă să obţină recunoaşterea local ă , na ţională sau mondial ă
pentru cauza lor. Aceast ă publicitate atrage aten ţia naţională şi interna ţională
asupra plângerilor lor . De asemenea, atrage sponsorizare internaţională şi recruţi.
Guvernul exagereaz ă făcând legi antiteroriste speciale care permit
percheziţionarea fără mandat, arestarea f ără capete de acuzare sau modificarea
regulilor de prezentare a probelor. Oamenii consideră aceste lucruri ca o violare a
drepturilor creând, o atmosferă compătimitoare faţă de terorist.
Hărţuirea şi slăbirea forţelor de securitate ale guvernului
Alarmele false în legătură cu presupuse atacuri, atentate teroriste, personalul
care se ocup ă de siguran ţa ac ţiunilor teroriste şi ac ţiunile întreprinse, reduc
eficienţa forţelor de securitate şi distrug încrederea oamenilor.
Pentru a-şi susţine cauza, terori ştii recurg la furt sau extorcare de bani şi
echipamente, în special arme şi muniţie necesare cauzei lor . O campanie teroristă
reuşită poate de asemenea s ă atragă şi sprijin din str ăinătate. Adeseori publicul
vede distrugerea unei cl ădiri sau a liniilor de comunica ţie ca fiind scopul final al
actului terorist; de fapt , distrugând liniile de comunica ţie teroristul atrage atenţia şi
asupra cauzei sale.
Descurajarea investiţiilor străine sau a programelor de ajutorare
Prin acţiuni de intimidare, ameninţări, acte de sabotaj, răpiri de persoane, şi
atentate, teroriştii pot căuta să descurajeze şi să îndepărteze investitorii străini sau
organizaţiile care iniţiază (sprijină) unele programe de ajutorare.
Dacă se reu şeşte acest lucru, economia t ării ţinta poate fi afectata. Astfel,
statul îşi pierde prestigiul si se ajunge la disensiuni interne. Prin influen ţarea
deciziilor guvernului, legisla ţiilor sau a altor decizii, terori ştii îşi sus ţin cauza.
Eliberarea prizonierilor este o cerere frecventa a terori ştilor, în special eliberarea
piraţilor aerului. De obicei ei cer eliberarea altor terori şti care au fost aresta ţi sau
sunt judecaţi.
Răzbunarea
Actul terorist vizeaz ă pe cei considera ţi informatori sau tr ădători ai
organizaţiei sau cauzei pentru care lupt ă. Răzbunarea poate fi de natur ă
internaţională sau naţională.
Transformarea într-o luptă de gherilă
Actul terorist poate fi v ăzut ca o r ăscoala. La sate se obi şnuieşte să se
pedepsească susţinătorii guvernului iar la ora şe el distrage trupele guvernului din
zona care trebuie să lupte împotriva gherilelor.
34

--- PAGE 35 ---
SCOPURILE TERORISMULUI PE TERMEN LUNG.
Revoluţionar
Scopul terori ştilor este revolu ţionar atunci când se urm ăreşte răsturnarea
guvernului. Ameninţarea poate veni din interiorul unei ţări sau din afar ă. Uni i
terorişti sunt anarhişti. Ei folosesc violen ţa pentru a provoca un r ăzboi mondial şi
pentru a elimina toate guvernele.
Sub-revoluţionar
Când se influen ţează un guvern sau un grup de oameni pentru a face
schimbări împotriva voin ţei lor. Schimb ările care vor să le fac ă sunt de natur ă
politică, socială şi economică. Unele grupuri cum ar fi ecologi ştii radicali vor s ă
schimbe politica guvernului cu privire la anumite probleme.
Impunerea autorităţii guvernamentale
Când actul terorist este direct contr olat sau cel puţin tolerat de un anume stat
cu scopul de a ataca du şmanii guvernului. Acest tip de terorism se folose şte atât
împotriva duşmanilor străini cât şi interni.
CELULELE DIN INTERIORUL GRUPULUI TERORIST.
a. Celula de comand ă
Este responsabilă pentru structura şi siguranţa organizaţiei teroriste. Toate
planurile teroriste sunt înfăptuite în conformitate cu planurile stabilite de celula
de comandă.
b. Celula operativ ă şi clandestină
Această celulă este aripa de acţiune a grupurilor. În grupuri noi sau mai puţin
sofisticate această celul ă efectuează mai multe ac ţiuni. Ea e de obicei
alcătuită din 3 - 5 terorişti. Această celulă controlează celula de recunoaştere,
de asalt, de sprijin şi de strângere a informaţiilor.
1. Celula de recunoa ştere - asigură supravegherea şi strângerea
de informaţii despre ţintă respectivă. Informaţiile privesc schi ţa
casei, tipul de ma şină, drumul spre şi de la slujb ă şi orice alte
informaţii personale sau profesionale necesare.
2. Celula de atac - este constituit ă din pe rsoanele care efectiv
execută misiunea; această celulă este împărţită la rândul ei în
echipa de comandă, echipa de atac şi echipa de securitate.
Echipa de comandă - asigură conducerea şi disciplina care este men ţinută prin
antrenament şi atac propriu-zis. Echipa de comandă asigură controlul şi comanda
la locul acţiunii.
Echipa de atac - efectuează operaţiunea în caz de bombardare, răpire, comandate
de celula de comandă.
35

--- PAGE 36 ---
Echipa de securitate - face siguran ţa locului unde se desf ăşoară misiunea.
Această echipă asigură securitatea acţiuni contribuind astfel la succesul acţiunii.
c. Celula de sprijin
Este cunoscută şi ca celulă auxiliară. Ea este de obicei mai mare şi mai puţin
fragmentată decât celelalte celule. Celula de sprijin este responsabil ă cu
strângerea de fonduri de simpatizanţi, de recruţi şi cu propaganda.
d. Celula de informa ţii Strânge şi prelucrează informaţii despre posibile
ţinte, instalaţii, personal. Această celulă este foarte fragmentat ă şi are metode de
siguranţă foarte stricte.
FORME ŞI PROCEDEE FOLOSITE DE TERORIŞTI.
a. Formele directe - sunt considerate ac ţiuni de bază ale terorismului şi
diversiunii. Ele constau în:
- atacul deschis armat asupra obiectivelor de importanţă deosebită;
- ameninţarea cu arma asupra obiectivului mobil;
- luarea de ostatici, distrugeri, capturi, nimiciri, răpiri de persoane;
- creare de panic ă, derută fizică şi groază în raionul obiectivului şi al
populaţiei din zonă, atât pe timp de pace cât şi pe timp de război.
Procedeele folosite în vederea atingeri scopului unei forme de ac ţiune
directe sunt:
- atentatul;
- atacul în forţă;
- atacul armat izolat;
- atacul obiectivelor fixe sau mobile;
- atacul legendat;
- atacul în forţă;
Atentatul - vizeaz ă personalit ăţi politice, militare, etc. - finalizat prin
asasinate, sechestrări de persoane, luare de ostatici.
Atacul în forţă - în vederea cuceriri obiectivului, este folosit de for ţele
ostile - cel mai des de for ţele paramilitare - şi se execută prin asaltul pe o direcţie,
precedat de acţiuni demonstrative pe o direcţie secundară.
Atacul armat izolat - acţiune armata specifică elementelor de cercetare -
diversiune.
Atacul legendat - se executa prin ac ţiuni directe asupra obiectivelor fixe
(ambasade, obiective economice, cazărmi, instituţii ale administraţiei publice, bănci,
36

--- PAGE 37 ---
depozite militare şi civile, sau vehicule etc.) , toate acţiunile executându-se cu/după
pătrunderea forţelor teroriste în obiectiv.
- ac ţiuni indirecte prin plasarea de înc ărcături explozive la obiectiv,
acţiunea fiind desfăşurată fără participarea forţelor teroriste.
b. Formele acoperite - se refer ă la lovirea de la distan ţă a ţintelor cu
mijloace telecomandate si cu ma şini capcană. Caracteristicile de bază ale
acestor forme de acţiune vizează:
- uciderea unor persoane;
- distrugerea şi incendierea unor obiective de importanţă deosebită;
- distrugerea unor mijloace de transport aerian, maritim, rutier şi
feroviar.
Procedeele folosite în acţiunile acoperite sunt:
• expedierea de obiecte explozibile;
• plasarea de încărcătură explozibilă;
• detonarea de la distanţă a încărcăturilor prin mijloace telecomandate.
• Lovirea obiectivelor cu rachete antiaeriene sau antiblindate.
c. Formele indirecte (psihologice) - sunt acte de intimidare, influenţare
şi amenin ţare cu violen ţa, săvârşite de elemente specializate ale grupurilor
teroriste şi para militare autohtone prin lansarea premeditat ă de zvonuri, alarme
false, apeluri telefonice, şantaj de natură să creeze stari de nesiguranţă, de deruta
şi panică.
METODELE DE BAZĂ FOLOSITE DE TERORIŞTI ÎN ACŢIUNILE
DESFĂŞURATE
De regul ă, terori ştii ac ţionează ca bande mici de persoane special
antrenate, purtând armament uşor, grenade de mână, raţii reduse de hrana, muniţie
pentru mai multe zile, staţii radio portabile, precum si aparate radio ( care le permit
sa fie la curent cu reacţiile opiniei publice sau sa recepţioneze coduri prestabilite de
la staţiile proprii). Înainte de acţiune teroriştii încearcă sa se amestece în populaţia
din zonă, pentru a evita riscul identific ării. După acţiune, se pierd în popula ţia
locala, în încercarea de a scăpa urmăririi.
Echipele includ elemente de asalt şi de siguran ţă. Liderii sunt cei care
negociază cu autorit ăţile. Pe timpul lu ării de ostatici, r ăpirii sau deturn ărilor,
elementele de asalt si securitate se transforma în elemente de siguranţă. Ei păzesc
victimele, supraveghează căile de acces şi acţiunile forţelor contra-teroriste.
De regul ă, ostaticii sunt speria ţi pentru a preveni comunicarea sau
planificarea evadării. Adesea comunică în faţa victimelor în coduri sau limbi străine,
folosesc caşti şi dispozitive radio ,,hands free” .
37

--- PAGE 38 ---
1.SECVENŢELE ACŢIUNILOR :
De regulă operaţiunile teroriste includ cinci faze de exerciţii:
- faza anterioar ă incidentului;
- faza de ini ţiere;
- faza negocierilor;
- faza culminant ă;
- faza post - incident ă.
Acţiunile şi comportamentul asociat cu aceste faze sunt următoarele:
a. Faza anterioară incidentului:
Activităţile proporţionale ale grupărilor teroriste sunt meticulos planificate.
Ele includ misiuni de cercetare, perioade de antrenament şi repetiţii. Planurile sunt
concepute şi pregătite de elementele de comandă. Cercetarea ţintei şi a zonei
înconjurătoare este realizată de unităţi speciale, mici.
Adesea cei care planifică acţiunea, cercetaşii şi echipele de asalt nu se
întâlnesc. Informaţia este transmisă prin intermediari, grupe de legătură sau cutii
poştale secrete. Echipele de asalt, chiar şefii acestora nu cunosc care este ţinta lor,
până la începerea acţiunii în cele mai dese cazuri. Dacă ţinta principală nu este
disponibila, o alta tinta este aleasa. Planificarea mai poate include cererile de
negociere si caile de retragere.
b. Faza de iniţiere:
În aceasta fază teroriştii se deplasează spre ţintă. Deplasarea se execută
în secret. Asaltatorii se deplasează spre ţintă individual sau în perechi, pe rute
diferite. Când este necesar, folosesc acte sau paşapoarte false. Armamentul şi
materialele sunt trimise separat în locuri prestabilite, de unde vor fi ridicate de
terorişti. Ţările simpatizante ale cauzei teroriştilor permit transportul armelor şi
materialelor destinate acestora în bagaje diplomatice.
c. Faza de negociere.
Când teroriştii consideră că luarea de ostatici sau baricadarea sunt
folositoare, pot utiliza faza de negociere pentru atragerea publicităţii. Negocierile
pot cuprinde anumite cereri specifice, care necesită negocieri oficiale inter-
guvernamentale. De asemenea pot exista cereri de schimb de prizonieri.
d. Faza culminantă.
38

--- PAGE 39 ---
Faza de negociere poate lipsi în totalitate, în acest caz faza culminant ă
urmează imediat dup ă faza de ini ţiere. Faza culminant ă anun ţă sfâr şitul
incidentului.
e. Faza post-incident
Pe timpul acestei faze, membrii gr upărilor teroriste se regrupeaz ă şi
analizează operaţiunea. Este o faza foarte important ă. Teroriştii învaţă din greşeli
sau succesele operaţiunii si fac schimb de informa ţii atât între ei, cât şi de la o
grupare la alta, îmbunătăţindu-şi tehnicile de operare.
TACTICILE TERORISTE
1. FOLOSIREA BOMBELOR
Cea mai comuna tactic ă a grup ărilor teroriste o constituie folosirea şi
plasarea bombelor şi explozivilor capcan ă. 67% dintre incidentele teroriste
înregistrate în ultimii 10 ani s-au executat prin plasarea bombelor. Bomba este o
arma răspândită, fiind de produs, u şor de realizat, adaptabil ă la o varietate de
acţiuni şi greu de detectat şi localizat. Dispozitivele explozive improvizate ( DEI) pot
fi clasificate dup ă modul de plasare, dup ă modul de activare s au după scopul
folosit.
2. INCENDIEREA
Deşi nu este o tactic ă des întâlnit ă, a fost utilizat ă pentru întreruperea
activităţii sau distrugerea unor ţinte precum: fabrici hoteluri sedii de guvern,
magazine. Cea mai populară metodă este prin plasarea unei încărcaturi incendiare
cu întârzietor. Ca şi bombele, aceste dispozitive sunt ieftine, uşor de produs şi greu
de detectat.
3. DETURNAREA.
Deturnarea aeriană sau terestr ă este cea mai popular ă metodă teroristă
începând cu anii 1960. De regul ă vehiculele oficiale deturnate ofer ă teroriştilor
posibilitatea de apropiere de obiectivele militare. Deturnarea aeronavelor de
pasageri garantează publicitatea teroriştilor.
39

--- PAGE 40 ---
4. ASASINATE
Asasinatele sunt cele mai vechi metode folosite de terori şti şi rămân de
strictă actualitate. Ţintele sunt persoane previzibile şi întotdeauna terori ştii vor
revendica atentatul. În ultimii 10 ani au fost înregistrate în întreaga lume, exceptând
Irlanda de Nord, 246 de asasinate teroriste.
5. AMBUSCADA
Ambuscadele teroriste planificate în detaliu e şuează foarte rar. Acestea
sunt de regul ă bine gândite, îndelung repetate şi precis executate. Diversiuni şi
echipe de hărţuire si întârziere sunt adesea incluse în planificarea ambuscadelor.
Trebuie ţinut seama de faptul c ă teroriştii au timpul de partea lor şi vor pregăti o
asemenea acţiune săptămâni, chiar luni de zile. Au de asemenea avantajul ca pot
alege timpul şi locul în care se desfăşoară acţiunea.
6. RĂPIRI
Nu toate ambuscadele sunt destinate să ucidă victimele, cum a fost cazul
ambuscadelor şi răpirilor lui Schleyer şi Morro. Ambele au fost îndeplinite cu o
precizie extraordinară de grupări teroriste diferite. Incidentele teroriste cu r ăpiri şi
cereri de recompensă au atins un procent de 7,9% din totalul incidentelor teroriste
in ultimii zece ani.
7.LUAREA DE OSTATICI
Diferenţa între luarea de ostatici şi răpire este foarte mic ă în lumea
terorismului, uneori aceşti termeni sunt sinonimi. Totuşi, răpitorul este cel care ţine
victima ascunsă într-un loc secret şi cere răscumpărări materiale ( bani, armament
), în timp ce terori ştii care iau ostatici se confrunt ă cu autorităţile cărora le solicită
răscumpărări, ţinând victimele în locuri publice. Cererile acestora din urm ă de
regulă depăşesc cererile materiale. Sunt de regul ă concesii politice. Importan ţa
acestor acţiuni este deosebit de mare, în primul rând atr ăgând publicitatea, în al
doilea rând presiunea asupra autorităţilor fiind mult mai puternică datorită periclitării
vieţii ostaticilor.
8. JAFURI / EXPROPRIERI
Operaţiunile teroriste sunt costisitoare. Pentru finan ţarea acestora teroriştii
jefuiesc bănci sau vehicule blindate ce transport ă valori. Jafurile la b ănci sunt
utilizate şi ca antrenament în vederea operaţiunilor viitoare. Sunt folosite de regulă
arme automate şi mijloace de deghizare. Asaltul băncilor este privit de terorişti nu
ca un jaf ci ca o expropriere de fonduri. Ei se considera revoluţionari, nu criminali.
40

--- PAGE 41 ---
ARMAMENTUL ŞI TEHNICA FOLOSITĂ DE TERORIŞTI
Pe timpul opera ţiunilor, teroriştii folosesc armament u şor şi explozibil şi
orice fel de armament simplu sau sofisticat. Acestea includ: pistoale, puşti, pistoale
mitralieră arme automate u şoare, grenade de mân ă obi şnuite şi dispo zitive
explozive improvizate. Sunt utilizate uneori şi sisteme avansate de armamente pe
care teroriştii încearcă permanent sa- l obţină. Raţiunea pentru aceasta este c ă
folosirea armamentului avansat provoacă distrugere în masă, atrăgând o atitudine
nefavorabilă din partea opiniei publice. Totodat ă, utilizarea armamentului avansat
atrage atenţia presei şi mass - media. Uneori publicitatea este primul scop al
teroriştilor.
Armamentul convenţional
Pistoalele fac parte din categoria armelor de ap ărare individuală, din cele mai
simple, cu caracteristici tactice mici şi medii, până la cele cu o putere de pătrundere
şi o precizie foarte mare, cel mai des utilizate fiind de calibrul 7,62 mm, 9 mm, 12,7
mm. Acestea sunt u şor de procurat şi relativ ieftine, cuprinse între 200 – 3.500
dolari, produse de firme ca: Magnum, Colt, Korth, Korriphila, Ruger, Beretta,
Browning etc.
¤ Pistolul M 9 Beretta, este semiautomat, calibru 9 mm, u şor şi sigur în
manevrare, cu un efect omorâtor mare, este fabricat de concernul
Beretta, are un sistem de siguran ţa automat şi o capacitate de 15
cartuşe.
¤ Revolvere de diferite calibre.
¤ Pistol mitraliera M4 - este o arma u şoara ce func ţionează pe baza
împrumutului de gaze, cu înc ărcător tip sector, putându-se executa foc
ochit dar şi de la sold - datorită patului rabatabil se întrebuin ţează cu
eficienţă maximă în spaţii mici, restrânse.
¤ Carabina M14 - este o pu şcă de calibrul 5,45 mm r ăcita cu aer care
operează pe principiul împrumutului de gaze, cu înc ărcător sector,
fabricată de concernul Colt.
¤ Pistol Mitraliera - AK 47 cu o putere mare de p ătrundere, uşor de
procurat în special din ţările fostei Uniuni Sovietice, probabil cea mai
răspândita armă din lume, folosind muniţie de calibrul 7, 62 mm.
¤ Mitralierele u şoare - funcţionează pe principiul împrumutului de gaze şi
pot folosi atât înc ărcător cât şi band ă de plastic. Capacitatea
încărcătorului este de 30 cartu şe iar banda are o capacitate de 200
cartuşe.
¤ Mitralierele grele - pot fi folosite şi împotriva mijloacelor blindate sau
aviaţiei şi folosesc muniţie explozivă sau perforant ă. Sunt comandate
electric şi folosesc bandă din zale metalice.
¤ Arunc ătoare uşoare - M224 aruncător uşor calibrul 61 mm, cu ţeava lisă,
cu încărcare pe la gura ţevii, se compune din ţeavă, placa debaz ă,
mecanism de percuţie.
41

--- PAGE 42 ---
¤ Lansatoare de grenade - Lansatorul M 79 folose şte grenade de 40 mm
cu o viteza iniţială de 75 m / s.
¤ Lansatorul M 203 folose şte muniţie calibru 40 mm şi se poate monta pe
puşcă sau carabină, efect omorâtor - 130 m.
¤ Lansatorul MK 19 - este un arunc ător automat de grenade şi foloseşte
muniţie de calibru 40 mm cu înc ărcare automat ă şi răcire cu aer,
foloseşte pentru alimentare o band ă metalic ă cu zale deta şabila.
Grenadele au un efect omorâtor de 5 m, o raza de ac ţiune de 15 m şi o
putere de pătrundere printr-un blindaj gros de 2,5 cm.
¤ Lansatorul de rachete SMAW (Shoulder lanched multipurpose assault
weapon ) de calibru 83 mm este compus din lansatorul MK 153 şi
racheta capsulă MK3 sau MK 6. Lansatorul este din fibr ă de sticl ă şi
poate fi utilizat împotriva bunc ărelor, zidurilor de beton şi blindajelor
uşoare.
¤ Armele albe de orice tip, de la cele mai simple cu ţite ( inclusiv cutter-e )
până la baionete, săbii, sau arbalete.
Bombele
Cea mai comuna tactic ă a grup ărilor teroriste o constituie folosirea şi plasarea
bombelor şi explozivilor capcan ă. 67% dintre incidentele teroriste înregistrate în
ultimi 10 anii s-au executat prin plasarea bombelor. Bomba este o arma răspândită
fiind ieftin de produs, u şor de realizat în varianta improvizat ă, adaptabilă la o
varietate de ac ţiuni şi greu de detectat şi localizat, capabil ă de distrugeri
importante; sunt clasificate dup ă modul de plasare, dup ă modul de activare sau
după efectul obţinut.
După modul de plasare a bombei la ţintă:
• Bombe plasate pe vehicule; ma şini capcan ă etc. ( pe lâng ă înc ărcătura
explozivă putând fi plasate inclusiv tuburi cu oxigen).
• Încărcături plasate manual: de tipul gen ţilor sau pachetelor l ăsate la ţintă,
conţin în general o substan ţă explozivă ( T N T, G4, SEMTEX ) iar pentru a
mări aria periculoasă, conţin recipiente cu bile sau cuie.
• Bombe lansate: bombe lansate de man ă ( grenade ) sau bombe lansate de
aruncător.
• Bombe poştale.
După modul de activare mijloacele explozive utilizate frecvent în atentatele
teroriste până în prezent se clasifică astfel:
• Activate la comandă: radio, fir electric, fitil detonant (cu acţiune imediată);
• Activate la atingere: sârm ă, capcană, dispozitiv de activare la presiune,
dispozitiv sensibil la lumină;
• Activate (programate) cu întârziere: ceas, fitil întârzietor, sensibil la
presiunea atmosferică etc.
42

--- PAGE 43 ---
După efectul obţinut:
• Efect tactic: dispozitive folosite împotriva indivizilor, mine cu efect limitat.
• Efect operativ-strategic: dispozitive folosite pentru a atrage aten ţia ( bombe
plasate în locuri a glomerate, avioane de pasageri, g ări şi aerogări, staţii de
metrou etc. )
PREVENIREA DISTRUGERILOR ŞI PIERDERILOR PROVOCATE DE
CAPCANE (BOMBE IMPROVIZATE, MINE CAPCANĂ), PE TIMPUL
ACŢIUNILOR DE CERCETARE - NEUTRALIZARE A ELEMENTELOR
TERORISTE
La cercetarea / folosirea unui autovehicul:
- verificaţi cu atenţie roţile şi şasiul autovehicolului; ţeava de eşapament;
- nu deschideţi portierele înainte de a privi atent în interiorul maşinii şi de a
observa lucrurile suspecte;
- verificaţi cu atenţie sub canapele, înainte de a vă aşeza;
- deschideţi cu mişcări lente capota motorului sau portbagajul, privind
consecutiv în interior;
- nu comutaţi contactul maşinii înainte de a verifica instalaţia electrică; verificaţi
cu atenţie radioul, aparatura electrică, torpedoul;
- verificaţi instalaţia electrică, ventilatorul si cureaua acestuia; priviţi atent toate
unghiurile ascunse ce pot adăposti o încărcătură explozivă.
Posibile locuri de dispunere favorabile înc ărcăturilor explozive, la
autovehicul:
- roţi, şasiu: bombe acţionate la tracţiune;
- eşapament: bombe cu acţionare la presiune;
- portiere, capotă, portbagaj: bombe cu acţionare la tracţiune;
- canapele: bombe cu acţionare la apăsare;
- ventilator, curea de transmisie: bombe cu acţionare la tracţiune;
- contactul, toţi comutatorii, butoanele de bord: bombe acţionate electric.
La cercetarea unei încăperi:
- deschideţi uşa din lateral, folosind patul armei sau unelte genistice (topor,
târnăcop, baros);
- verificaţi atent podelele, în special cele pardosite cu material lemnos;
- nu aprindeţi lumina din încăpere; folosiţi lanterna proprie;
- nu deschideţi brusc dulapurile, sertarele, frigiderul, fără să vă asiguraţi că nu
sunt minate;
- nu folosiţi aparatura electro-casnică fără să o verificaţi (se recomandă să nu o
utilizaţi);
- nu ridicati/mutati obiecte din încăpere fără a vă asigura că nu sunt legate la un
dispozitiv exploziv;
- nu vă aşezaţi pe canapele, paturi, fotolii, fără să le verificat cu atenţie;
43

--- PAGE 44 ---
- nu deschideţi ferestrele, obloanele, jaluzelele, fără a vă asigura ca nu sunt
minate.
Posibile amplasamente ale minelor (bombelor) capcan ă în interiorul unei
cladiri sau încaperi:
- scările din lemn (scândura): bombe cu acţionare la apăsare;
- uşile (broaşte, yale, zăvoare, praguri): bombe cu acţionare la tracţiune;
- întrerupătoare de electricitate, lămpi, becuri, veioze: bombe acţionate electric;
- dulapuri, sertare, frigider: bombe acţionate la tractiune;
- aparatura electrocasnica: bombe actionate electric;
- canapele, paturi, fotolii: bombe cu acţionare la apăsare;
- ferestre, jaluzele, obloane: bombe cu acţionare la tracţiune;
- diferite obiecte mobile din încăpere: bombe cu acţionare la tracţiune sau cu
acţionare la descărcare.
INDICII DE RECUNOASTERE A BOMBELOR POSTALE
Greutate
• greutate inegal distribuită.
• mai grea decât de obicei pentru dimensiunea sa.
• mai grea decât de obicei pentru categoria sa.
Grosime
• pentru plicuri de dimensiuni medii, grosimea unei cărţi mici.
• neuniformă sau cu asperităţi.
• pentru plicuri mari, o grosime de 3 cm sau mai mult.
IV. Adresa
• nu există adresa expeditorului.
• adresa scrisă de mână sau prost tipărită.
• tipărită la maşina de scris.
• greşeli de ortografie.
• adresată unei persoane cu grad înalt sau cu funcţie mare.
Rigiditate
• mai mare decât normală, mai ales de-a lungul părţii centrale.
Timbre
• mai multe decât sunt necesare.
Stampila de expediere
• străină.
44

--- PAGE 45 ---
• dintr-un oraş sau localitate necunoscută.
Scrisul
• tip străin de scris ( ortografie ).
• cuvinte greşite.
• marcate “ POSTA AERIANA “ înregistrate ca “ livrare specială “
• marcate “ confidenţial” “privat “.
Plicul
• miros ciudat.
• sigilat inclusiv pe interior.
• material excesiv de sigilat.
• urme de substanţă uleioasă.
• fire, sau arcuri ataşate sau care ies din plic.
• urme de cerneală.
ARMELE DE DISTRUGERE ÎN MASA
Armele biologice prin intermediul c ărora se pot transmite boli patologice
(antrax, smalpox, virusul Ebola, toxina butulinică) sunt microorganisme vii care pot
cauza moartea sau îmbolnăvirea omului, animalelor, sau plantelor au o capacitate
mare de a se autoreplica, ceea ce provoac ă un număr sporit de victime mai mare
decât al armelor chimice.
Deşi fac parte din armele de nimicire în mas ă nu este necesar s ă fie
folosite pe scară largă pentru a obţine un număr foarte mare de victime. Folosirea
acestor agen ţi biologici împotriva unor obiective importante poate genera
îmbolnăvirea unor mase mari de oameni care la o anumit ă scară genereaz ă
colapsul societăţii respective.
Cuprind două categorii: toxine şi agenţi patogeni.
Se cunosc aproximativ 160 de agenţi patogeni care produc boli ce pot afecta omul.
Dintre armele biologice teroriştii pot utiliza o gamă largă de substanţe, viruşi şi
bacterii care pot provoca:
• Moartea neagră - ciuma.
• Ciuma bubonică.
• Varicela, febra deşertului, veninul şerpilor, ricinul, smalpox, salmonella, hepatita
infecţioasă, febra galbenă.
SMALPOX- este o boala foarte contagioasă provocată de un virus care este fatal în
proporţie de 20 pân ă la 60% dintre cazuri l ăsând supravieţuitorii desfiguraţi. Nu
există un tratament pentru Smalpox prin care noile medicamente s ă aibă efect.
Vaccinările în toate cazurile creează imunitate doar pentru persoanele între 15 - 20
de ani acea ce determină să credem că toată populaţia României este posibil de a
se îmbolnăvi.
45

--- PAGE 46 ---
CIUMA BUBONICĂ - moartea neagr ă a Europei Medievale este transmis ă prin
înţepăturile ţânţarilor. Sunt aproape 40 de cazuri pe an, diagnosticate în S.U.A.
Boala pl ămânilor se instaleaz ă atunci când bacilul ciumei bubonice infecteaz ă
plămânii dup ă inhalarea acesteia pulverizat, prin atingerea sau prin str ănutul
persoanei bolnave. Boala este fatal ă între 50 - 90% din cazurile netratate.
Majoritatea antibioticelor comune dau rezultate bune în tratamentul bolii.
VIRUSUL EBOLA - produce dezintegrarea organelor interne, victima începând s ă
sângereze pe gur ă, nas, ochi şi urechi. Datorit ă faptului că virusul ucide foarte
repede şi transmiterea necesită contact direct, se creează panică în eventualitatea
unei epidemii.
ANTRAXUL - este un virus potenţial letal când este inhalat si netratat, dar nu este
contagios; poate fi găsit pe toata faţa pământului, dar mai frecvent în jurul formelor
animale. Forma uscata de ANTRAX trimis în biroul senatorului Dascle în 15
octombrie 2001 indica faptul ca nu a fost prelucrat în grani ţele Afganistanului.
Probabil a fost achiziţionat din Irak, ţara care a făcut studii şi experimente cu arme
biologice, din Coreea de Nord sau din statele fostei Uniuni Sovietice. Până în 1991
Uniunea Sovietica a susţinut un program de dezvoltare a armelor biologice excesiv
şi mai mult de 66 de persoane au murit dup ă un accident survenit în urma scăpării
virusului dintr-un laborator militar în 1979. (ANTRAX acţionează timp de 3 zile până
când distruge membranele plămânilor si intestinele.)
ANTRAXUL cel mai mediatizat produs are următoarele caracteristici:
• Deosebit de periculos.
• Este de 100.000 de ori cel mai ucigător decât cel mai periculos agent de luptă
chimic.
• Este relativ uşor de produs - cost scăzut care nu necesită tehnologie de vârf
realizat în cantităţi mari.
• Este uşor de realizat ca armă de lupta.
Caracteristicile acestuia:
• capacitate de infectare virulentă foarte mare ( o doză foarte mică poate provoca
moartea )
• posibilităţi mari de reproducere.
• stabilitate ( capacitate de a rezista la acţiunea factorilor de mediu, aer,
temperatura ).
TOXINA BUTULINICĂ- este mult mai puternica decât agentul chimic neuroparalitic
SARIN. Un gram de toxină este mai nociv de 15.000 ori decât un gram de VX si de
100.000 de ori decât un gram de SARIN. Toxina butulinic ă este deosebit de ieftin
de produs ( echipamentul de producţie =3000$: 1 kg de toxina costa 500$ ).
Posibilităţi de utilizare al agenţilor patogeni de către elementele teroriste.
46

--- PAGE 47 ---
• Introducerea acestora în rezervoare sau sisteme de distribuirea apei potabile,
în săli de conferinţă, staţii de metrou, gări şi aeroporturi, reţeaua de difuzare a
poştei.
• Folosirea vectorilor contaminaţi - purici, insecte, ţânţari, păduchi, rozătoare.
SUPRAVIETUIREA CA OSTATIC
Când eşti luat ca ostatic următoarele sugestii vor minimiza efectele situaţiei:
• Rămâi calm si păstrează-ti încrederea; menţineţi demnitatea şi respectul de
sine. Nu încerca acte de bravadă sau laşitate.
• Fiţi în alerta în cazul apariţiei posibilităţii de scăpare.
• Asigură-te ca toate şansele de succes îţi aparţin, iar dacă nu este aşa nu
încerca.
• Stabileşte o relaţie cu răpitorii; încearcă să te împrieteneşti cu ei.
• Nu critica sau antagoniza pe terorişti.
• Fi pregătit să fi acuzat că eşti membru al serviciilor de spionaj.
• Înregistrează tot ce se petrece: sunete, descriere, ora, numere de telefon, etc.
• Lasă dovezi în toate locurile unde eşti dus pentru a sprijini poliţia în căutare .
• Anticipează izolarea sau alte metode menite să te doboare psihic sau să te
dezorienteze.
• Încearcă să te dispui cât mai departe de terori şti pentru ca, în cazul unui asalt
al forţei de reacţie, să fi în afara sectorului de foc.
• Stabileşte-ti un program de activitate mentală şi păstrează-ţi psihicul activ.
• Îndeplineşte toate instrucţiunile care-ţi sunt date, pe cât posibil.
• Nu te teme să soliciţi (sa nu ceri imperativ) orice îţi este necesar (cărţi, hârtie,
îngrijiri medicale etc.)
• Mănâncă orice ţi se va da şi nu refuza orice favoare.
• Fereşte-te de vreo posibila apropiere emoţională inconştientă de terorişti
(sindromul Stokholm)
Sfaturi pentru familiile ostaticilor:
Nu vă implicaţi în incident; anunţaţi imediat politia;
Nu dezvăluiţi date despre incident decât politiei;
Fiţi pregătiţi să susţineţi poliţia cu informaţii despre ostatici (descriere,
fotografii).
NOTĂ: Nu uitaţi, cu cât sunteţi ţinut mai mult timp ostatic, cu atât cresc
şansele să supravieţuiţi!
47

--- PAGE 48 ---
CAPITOLUL 4
PRIMUL AJUTOR
Primul ajutor (autoajutorul) constă în totalitatea masurilor cu caracter de
urgenţă care se iau la locul producerii unui accident (răniri), în absenţa personalului
medical.
Cunoscând şi aplicând corect procedeele de prim ajutor (autoajutor) î- ţi
poţi salva viaţa ta şi pe a camarazilor tăi şi poţi evita apariţia unor complicaţii grave
sau instalarea unor infirmităţi.
REGULI GENERALE:
1. Priveşte in jur si observa daca mai exista un alt pericol pentru victima
sau pentru tine.
2. Înainte de luarea oric ărei masuri de prim ajutor, stabileşte cu certitudine
situaţia victimei; stabileşte situaţia acesteia prin dialog sau printr-o inspecţie atenta
a ei.
3. Actioneaza după principiul:
- “In primul rând sa nu dăunam si apoi sa ajutam”.
-“Nu intra in panica si actioneaza cu calm”.
4. Îndepărtează cauzele care au provocat accidentul (curent electric,
incendii, fum, gaze, apa).
5. Degajeaz ă victima din situa ţiile speciale (de sub d ărâmaturi, din
automobile grav avariate, de sub focul incendiului) prin manevre blânde si nu
forţate.
6. Abordează leziunile in func ţie de gravitatea acestora; func ţiile vitale
(circulaţie, respiraţie) vor fi primele recuperate.
7. Alege cel mai bun mod pentru transportul pacientului.
8. Caut ă ajutor calificat cat mai repede posibil.
RECUPERAREA FUNCŢIILOR VITALE (respiraţie-circulaţie)
a) Respiraţie artificială
- verifica daca victima este con ştienta si daca nu, verifica daca respira.
- daca respira, pune victima intr-o pozi ţie de recuperare.
- daca nu respira elibereaz ă-i caile respiratorii; trage de maxilarul de
jos si ridica-i capul pana ce bărbia este mai sus decât nasul, apoi trage-i limba spre
afară.
- daca victima tot nu respira începe respira ţia artificială (fig. nr. 49).
- acoper ă-i narile.
- trage mult aer in piept.
- pune-ti gura pe cea a victimei si sufla odat ă la cinci secunde.
48

--- PAGE 49 ---
- verifica pulsul victimei (vezi determinarea pulsului).
b) Masajul cardiac extern
- stopul cardiac este de cele mai multe ori înso ţit sau precedat de
stopul respirator. Pentru resuscitarea inimii, ia următoarele masuri:
- aşeza-te lateral (stânga sau dreapta) de pieptul toracele victimei;
- aşează o palma pe treimea inferioara a sternului, iar cealalt ă
palma pune-o deasupra ei (fig. nr. 50);
- apoi exercita ap ăsarea la acest nivel, ajutandu0te si de propria
greutate astfel ca sternul victimei sa fie coborât (apăsat) cu 2 - 4 cm.;
- opreşte după o ap ăsare, lăsând sternul si coastele sa revin ă in
poziţia iniţiala;
- repeta ap ăsarea intr-un ritm de 60 - 80 pe minut;
- nu depăşi acest ritm, fiindcă inima nu va avea timp sa se reumple
cu sânge;
- nu face ap ăsările la partea de jos a sternului, existând pericolul de
a-l fractura;
- verifica respiraţia si pulsul victimei (la nivelul carotidei arterei
femurale), după 1 -2 minute de masaj cardiac neîntrerupt;
Daca stopul respirator a avut loc in acela şi timp sau a fost precedat de
stopul cardiac, ia următoarele masuri:
- efectuează trei insuflări după tehnica respiraţiei “gura la gura” dup ă
care exercita 12 apăsări pe piept pentru masajul cardiac;
- repeta aceste trei insufl ări si apoi 12 apăsări timp de 2 - 3 minute;
- verifica dup ă acest interval de timp apari ţia pulsului, timp de 5
secunde.
Determinarea pulsului (fig. nr. 51)
- pune-ti 2- 3 degere pe M ărul lui Adam;
- plimba degetele pe scobitura dintre M ărul lui Adam şi muşchii din
partea dinspre tine;
- păstrează înclinar ea capului cu cealalt ă mana şi încearc ă să
determini pulsul la carotidă.
PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE RĂNIRE
Oprirea sângerării:
• Aproape orice sângerare poate fi oprita prin aplicarea unui bandaj
subţire făcut din cea mai curata ţesătura aflata la îndemâna.
Pentru aceasta ia următoarele masuri:
- ridica îmbr ăcămintea de pe locul sângerând si apasă cu putere;
49

--- PAGE 50 ---
- pozi ţia victimei trebuie să fie astfel încât rana s ă fie mai sus decât
nivelul inimii; în cazul rănilor de la cap sau gat, ridica-i capul si braţele;
- daca sângereaz ă continuu, apas ă artera pe os, deasupra locului
rănit.
• În caz de rănire la braţ:
- apas ă artera pe os, la jumătatea distantei dintre subsuoara si cot (fig.
nr. 52).
• În caz de rănire la picior:
- apas ă artera pe os, la îndoitura dintre torace şi coapsă, dacă nu chiar
pe piciorul respectiv.
ATENŢIE! GAROURILE SUNT PRIMEJDIOASE! FOLOSE ŞTE-LE DOAR CA O
ULTIMĂ SOLUŢIE.
- confec ţionează un garou folosind o fâ şie de ţesătură de cel pu ţin 5
cm. lăţime (nu folosi frânghie, nailon sau sârmă) (fig. nr. 53);
- plaseaz ă garoul pe o parte neaccidentat ă a membrului chiar
deasupra rănii astfel încât sa nu alunece când este strâns;
- încol ăceşte de dou ă ori fâ şia de ţesătura în jurul membrului, şi
încrucişează cele două capete trecând unul pe sub celălalt ;
- ia un b ăţ scurt si rezistent sau ceva asem ănător şi aşează-l de-a
lungul jum ătăţii nodului fâ şiei de ţesătura. Acum leag ă cele dou ă capete ale
ţesăturii deasupra băţului ;
- învârte b ăţul astfel încât s ă strâng ă garoul, pân ă sângerarea
încetează ;
- leag ă cu a doua fâşie de ţesătură capătul băţului de membru, pentru
ca garoul să rămână bine fixat ;
• În cazul rănilor făcute în piept prin penetrare:
Dacă un proiectil (schijă) a penetrat pieptul, un sunet şuierător poate fi auzit
când aerul este absorbit înăuntru şi apoi împins în afara cavitaţii toracice. Pentru a
evita decesul, gaura trebuie astupată. Ia următoarele masuri:
- astup ă gaura cu mâna, cu o pung ă de plastic, cu o bucat ă de
ţesătura curată sau cu o bandă;
- aşează victima cu partea r ănită in jos, intr-o pozi ţie de recuperare
chiar dacă este conştientă sau nu (fig. nr. 54).
• În cazul rănilor abdominale:
- acoper ă rana cu o bucată de ţesătura curata;
- daca intestinele sau alte organe interne sunt împinse în afara, nu
încerca sa I le aşezi la loc in abdomen;
- aşează pacientul într-o poziţie cât mai confortabilă, cu o pătură rulată
sub genunchii s ăi îndoi ţi astfel încât s ă reduci presiunea de pe peretele
abdomenului;
- nu da victimei nimic sa bea (chiar daca afirma ca-i este foarte sete),
să mănânce sau sa fumeze.
50