Si aici.
Bun.
Dragilor, hai sa vedem in primul rand.
Inainte sa incep, o sa va spun niste chestii.
Ma vedeti bine, da?
Ma asigur ca se vede bine?
Da, da.
Vreau sa-mi spuneti voi cu ce plecati la Duga.
Adica ce asteptare aveti voi vis-a-vid partea asta cu cum iti cresti increderea in tine.
Adica sunt foarte curios sa-mi spuneti fiecare dintre voi
si o sa va numesc eu pe rand
Ce ai vrea tu sa primesti din chestii asta?
Din seara asta.
Si ma sa incep...
Da, stai asa un pic.
Cred ca mai bine dau un pic si 3 station-ul asta mai incet
ca sa auda alertele mai incet.
Gata, ca vreau sa auda foarte incet alertele.
Bun, la mine in lista apare Adrian.
Zintu Adrian, ce astepti tu la workshop-ul din seara asta?
Ce ai vrea sa...
Si o sa-mi note si eu niste chestii.
Pai nu prea am venit cu astepteri
ca nu stiu la ce sa ma astept, fiind prima data cand facem asta
sau cand eu particip la un astfel de webinar pe zona de emotii.
Si totusi ce ai vrea, daca ar fi sa vrei?
Adica ce ai vrea sa ating ca parte, de exemplu?
Pai as vrea sa fiu mai incredator in abilitatile mele
pentru ca vad ca am ezit sa ma apuc
pe bune cu bani reali sa fac ceva
si am presia ca doar ma folosesc de scuza ca nu am bani
ca sa ma apuc de treaba.
Cred ca mai de treaba este o teama
iamand pana cand o sa consider eu ca sunt regatit
in sfarsita risc cu bani reali
doar ca nu prea as vrea sa mai iamand.
Adica vreau sa intru in paina.
Intram in paina, o sa ating chestia asta, super, merci.
Didi?
Da, eu, ce sa zic?
Nu, eu n-am probleme cu increderea.
Stii destul de bine?
Ai pofta, asa?
Multumesc.
Da, niciunul nu am asteptari, ca nu e primata cand facem...
Ce ai vrea?
O singura chestie pe care ai vrea sa uit de aici, de exemplu?
Inainte sa intri un subiect.
Ce as vrea?
Nu stiu, nu stiu.
Poate...
Las-o-ma mai gandesc si o sa revin.
Ok.
O sa revin. Nu stiu ce as vrea.
Ok, bun.
Daca esti, stii ce mei zice?
Daca stii ce ti-as zis.
Stai ca asta e grea.
Exact.
Da.
Nu ti-as zice nimic.
Nu ti-as zice nimic.
Deocamdata tu ne zici noua.
Ok, bine.
Hai, vedem pe parcurs.
Mai departe...
Voi va tot mutati la mine, va schimbați.
Cristi.
Mai devreme era o video, dar acum apare Cristi.
Hai sa vedem.
Nu.
Deci, o sa mi-e ving teama
de...
ca nu am atins toate puncturi de analiza.
Teama ca...
acum intru si...
eu am intrat invers
sa...
graficul respectiv.
Deci...
sa ajungi...
sa...
ai curajul...
am facut totul.
Si mai departe, ok.
E piata care...
raspunde...
la intrarea ta.
E aceasta reticenta
ca...
daca nu este ok.
Si...
ajungi la increderea
pe care o ai pentru tine
ca nu...
nu este ce trebuie.
Nu este ce trebuie? Ce anume?
Ce nu e? La ce te referi cand zici?
Care e subiectul?
Nu este ce trebuie...
in analiza ta, desi ai atins toate punctele,
ai trecut de doua ori
prin toate punctele din checklist
ca sa faci ceva, totusi n-ai incredere,
n-am incredere ca am facut ce trebuie.
De cat timp esti tu mentora la mine?
O luna.
O luna asa, am inteles.
Si tu vrei sa iei asa tot un tron,
am mai discutat noi, ok?
Ca vreau sa iau intr-o luna,
si cu experienta din spate, totusi.
De multe ori am mai vazut
trecand momentul respectiv,
si avand decizia
ca nu intru,
ca nu sunt sigur,
nu sunt crezator
in mine,
totusi s-a dus in directia care trebuie,
ar fi fost castigatoare transactea respectiva.
Ok, gata, am prins.
Totusi, punctul asta de trigger-ul final
toata este invers.
De multe ori am intrat si imediat
a luat-o invers.
Am intrat v-ai sudus el, s-a intrat.
E ciudat.
Asta oricum noi o sa stiti ca fiecare dintre voi aveti
niste sedinte 1 la 1 cu mine
si acolo o sa dezvoltam mai mult in zona asta,
dar o sa atingem un punct si din ce ai zis tu aici.
Merci. Ovidiu.
Eu
as vrea sa mai lucrez
pe partea asta cu emotiile.
Simt ca se mai poate
face ceva
in bunatati
pe partea cu vinovatia.
Aici inca nu ma simt
confortabil, desi sunt
mult mai bine decat
care am inainte
si cu celelalte
emotii bineinteles, dar asta cu
vinovatia este la mine
mai pregnanta si de multe ori
dar observ ca
nu ma simt confortabil
cu emotia asta.
Si asa
aplicat la ceea ce
facem noi aici
si
in general vinovatia
ca nu am facut ce trebuie,
ca am gresit,
ca educa.
Ok. Bun.
Mersi.
Hai sa vedem mai departe,
Lucian si
nelu.
Vreau din chestia asta sa fiu
mai incredator,
ca stiu
pur si simplu ce trebuie,
ce trebuie sa fac atunci,
cand fac o analiza, cand intru
in piata.
Ok. O sa va distrati
chestia asta, o sa va placa ce o sa facem
in seara asta, in regula.
Hai sa
vedem mai departe,
Lucian si cred ca nelu,
Daca nu luat pe toți, mai ai Lucian și Nelu, din ce vad. Daca am sări pe cine, mă trageți de Mâneca.
De Cămașe.
De Cămașe, da.
A, cred că mai ai Bogdan, nu? Ia zi, Lucian.
Da, un pic mai mult sânge rece în instalație și să gândezi de două ori să fac odată.
Ok. Adică mai degrabă are o chestie, ne ducem un pic în zona de răbdare?
Puțin?
Da, exact.
Puțin. Ok, super. Mersi. Nelu și Bogdan, după aia.
Deci, la mine, în primul rând, nu aș avea ce să cer prea multe.
Eu prima dată aș vrea ca să am timp ca să reiau.
La mine e o problemă diferită față de celălalt.
Eu trebuie să le iau încă o dată, încă o dată, multe nu le înțeleg.
În schimb, și am făcut până acum încredere, pot să zic că a fost neîncredere.
În luna decembrie, când am scris tot și am salvat, da, eu mă referiam totul la robot.
Și vedeam că am 10 pierdiri.
Pe urmă am înțeles că nu îi le dai toate și astea.
Deci, asta a trecut. Am văzut acum că se poate câștiga.
Eu răbdare am, numai eu trebuie să-mi fac timp.
Ok, dar dacă ar fi să primești ceva în seară asta din workshop-ul ăsta legat de încredere în tine, ar fi ceva la care îți vine minte acum?
Păi, îți dai seama că toată lumea vrea să aibă mai multă încredere în el, clar.
Doar că aș vrea mai multe pe lângă încredere.
Să mai golesc din resturile din creier cei pe acolo nefolositori.
Cu aia oricum suntem. Noi ne-am văzut ne lucră că de 2 ori până acum, nu?
Deci, mai avem multe întâlniri, așa că...
Nu, nu am insistat pentru că, sincer, am pierd de vremea.
Pentru că eu încă am de reluat din spate niște lecții și apoi să ne întâlnim și...
Perfect. Păi atunci așteptă la tine semnul pentru următarea întâlnirea, dacă tot e așa, 1 la 1 și îmi zici tu când ești ready, când ești gata, da?
Da.
Că eu vream pentru să plânăm la viitoare să ne vedem, dar dacă nu, ok. Bun.
Nu că-s prins în prea multe.
Bine. Bogdan.
La mine, încă a rămas fantoma gânditorului de la Hamancia, dacă îți mai duce minte.
Dacă tu tini spre 5 stele la o tranzacție, eu aștept 7, 8, 9 și de regulă să cam pierde.
Și cum să zice, am prins 3 noda să deschid în tăgara, știi?
Eu mi-aduc aminte de pe unde am trecut noi împreună prin formări și prin terapii,
pe unde am așa, că nu erai tu ala cu comitetul în creier.
Dar ai și tu un comitet, că mi-aduc aminte.
Nu. E un consiliu întreg.
E un consiliu întreg, ok.
Bun, păi o să atinge mare parte din subiectele din ce mi-ați zis voi în seara asta.
Hai să intrăm în pâine, dragilor.
Hai să-ți zic și eu.
Ha, ți-a venit?
Da, mi-a venit, da. Păi am mai ascultat și lalți și mi-au dat idei.
Ia zi.
Ia zi.
Da, eu la mine problema care eu am, problema care cred că-ncoam,
eu încă consider că nu-s banii mei.
Eu am prea multă încredere și tu acum știi destul de bine că eu am prins-o cu Baidojii ăsta.
De cele mai multuri, eu intr-un ele nu mai stau să verific 5 stele, 7 stele, 400 de stele.
Eu la mine am prins Baidojii, am văzut Baidojii.
Mă uit să văd ce Baidojii-uri sunt.
Eu nu știu, 3-4 traduri pe săptămână, nu foarte multe.
Deci la asta m-am cam rezolvat singur.
Nu mai dau în ele ca la păcânele.
Dar câteodată, parcă cred că ar trebui să o mai uit un pic și pe weekly.
Ok, și care, ce ai vrea astăzi să...
Păi cred că tot așa, cu un pic de, nu știu, mai multă răbdare, mai multă perseverență, să zic.
Voi, din ce în ziceți voi, cred că o să facem o chestie și pe răbdare în perioada următoare.
Dar oricum multe dintre chestiile pe care mi le-am zis o să-l atingem.
Hai să începem, gata?
Deci rugăminte la voi, ca și regul pe parcursul acestei, să zicem, presentări, workshop, cum vreți voi să-i spuneți.
Vreau microfoanele toate pe mut și când fac eu o pauză și vă zic, bă, aștept întrebări de la voi, îmi puneți întrebări.
E ok așa, da?
Deci cam asta e ideea.
El este structurat așa. O să vă dau o parte de informație.
O să facem niște exerciții.
Unul, două, trei, nu știu, vedem câte exerciții.
Și, în principiu, la final o să fac o transă hipnotică cu voi.
O transă care este foarte profundă.
O să vă spun mai multe înainte să intrăm atunci în transă.
Dar să știți de pe acolo că o parte dintre noi s-ar putea să adormiți în timpul transei.
M-aș bucura să nu se întâmple chestia asta, pentru că în momentul în care intri în transă și adormi, înseamnă că este o protecție în subconștient,
care nu vrea să fie conștient de ce s-a întâmplat acolo.
Așa că mare atenție să știți chestia asta.
De obicei, când e o transă foarte profundă, subconștientul pune capac ca să te protejeze.
Oricum il ia informații și sugestile, dar tu te trezi și nu-ți aduci aminte ce s-a întâmplat.
Ok. Bun. Păi hai să începem, dragilor.
Pentru că partea asta de încredere din punctul meu de vedere,
Voi știți că noi avem un trecut nu foarte fericit și mă refer ca nație,
pentru că am trecut până în comunism atât timp și când treci până în comunism atât timp.
Și gândiți-vă, eu sunt în 81 născut.
Deci am 40 și fac 44 de ani anul ăsta aproximativ.
Am prins o parte din sistemul de învățământ care și părinții noștri spuneau că e bun cu ghilimele de rigoare.
Ok, a fost bun că am făcut cartea, am învățat pe de altă parte.
Voi va duceți aminte, probabil cei care sunteți de seamă cu mine sau poate mai mari decât mine,
cred că știți mai multe decât mine, că sistemul respectiv avea o problemă când învățai.
Te puneau profesorii pe coși de nuci și rigle peste palmă, chestii de genul ăsta, corecturi peste corecturi.
Și din cauza sistemului ăsta de învățământ, noi avem multe reminișcențe în zona asta de lipsă de încredere în noi.
Adică cumva am fost învățați cu biciul, una peste alta, ca să vedeți de unde vine un pic transgenerațional în spate,
pentru că noi ca nații avem problema asta, mai sunt și alte nații care au trecut până regimuri similare,
dar ăștia care n-au avut regimuri ca ale noastre sunt mai libertini.
Uitați-vă la american, uitați-vă la alte nații, că de asta spun, ei nu au avut trecutul care l-am avut noi.
Și trebuie să mai știți un lucru legat de asta, chiar dacă tu nu ai prins o vremea respectivă,
dacă ești mai tână, uite cum e Daniel, n-ai prins vremea respectivă sau ai prins o parte din...
Nu uita că ai un părinte care a trecut pe acolo, da?
Un bunic care a fost pe acolo și se transmite transgenerațional.
Cei care sunteți mai vechi cu mine poate vă aduceți aminte de o chestie pe care o implementasem acum vreo 2 ani
și le spuneam oamenilor, dacă aveți o problemă în a face short, de exemplu, pe bursă,
puneți-vă întrebarea mai ales dacă sunteți de seamă cu mine, sunteți mai mari decât mine,
dacă mine a străcut prin acea perioadă, cel puțin nu mi-au caminte din general,
mai ales la matematică, când ne umpleau caetu de culoarea roșu.
Adică corecturile se făceau cu culoarea roșu.
Acum, pentru că acea culoare roșu are o connotație, o semnificație în subconștientul nostru,
s-ar putea ca o parte dintre noi, dintre voi, să nu vedeți foarte bine,
sau să aveți o repulție pentru culoarea roșu și să nu vă dați seama de ce.
Pentru că dacă ți s-a dat peste mână, dacă ți s-a corectat caetu cu roșu,
s-ar putea să vină de acolo o riminiscență.
E foarte important lucrul ăsta și ca și soluție foarte simplă este să schimbi culoarea din roșu,
nu știu, poate în galben, poate în portocaliu sau poate altceva să nu fie roșu.
Poți să testezi o perioadă asta, de exemplu.
Mai departe, hai să vă spun 2-3 lucruri despre mine,
astea care mă știți mai de mult și din alte contexte,
probabil că o parte dintre chestiile astea o să le știți.
Sau poate o să vă surfind, dar nu știu ce să zic.
Ideea este că, eu când am început să vorbesc în public,
pentru mine vorbitul în public a fost o mare problemă și o mare provocare,
eu am făcut două cursuri de public speaking,
dar cu toate astea, cel puțin și după cursuri și înainte de cursuri,
mă duceam pe scenă să vorbesc, curgeau apele pe mine.
Cred că o video poate să confirme dacă aici.
Cred că m-a văzut în câteva hipostați de diri,
bă, deci curgeau la propriu, bă, mă făceam flashcă pe față.
Da, deci ca să vedeți de unde am plecat și vreau să vă mai spun o chestie.
S-ar putea să vă blochezi, deci o să vă spun acum,
eu sunt un tip foarte introvertit de felul meu.
Sunt total introvertit și am fost un timid incurabil.
Rușinos și timid.
Pentru că așa am fost învățat de părinții mei,
de exemplu, ca să vă faceți o idee,
tata, care este fost militar în MEAPN,
tata, de exemplu, m-am căminte când eram copil
și când m-am dus să dau la facultate în București,
deci tata nu avea curat să oprească un om pe stradă
să îl întrebe câte ceasul.
Păi mine m-a șocat să văd chestia asta.
Și bineînțeles că am preluat și eu niște chestii de genul ăsta,
pentru că îmi aduc aminte că, de exemplu,
la un moment dat, când am venit la facultate,
în București, după ce am intrat la facultate,
să nu mai zic că am învățat ca disperatul,
că nu știu ce, pentru că asta a fost cumva refugiu meu,
să înțelegeți un pic.
Eu în liceu, tot așa, am intrat al șaselea pe liceu,
la un liceu de mate fizică,
dar pentru mine învățat a fost cumva un refugiu,
că de asta vă spun, aveam foarte mult sprieten la bloc,
că nu eram un tip care nu era în stare nici să abordez o fată.
Deci nu eram în stare să vorbesc o fată, nici în liceu.
Nu eram în stare să vorbesc o fată să abordez o femeie.
Deci gândiți-vă cam pe unde am trecut și ce drum am avut.
Și după ce am intrat la liceu, ca să faceți o idee,
am nimerit într-o clasă, că nu mai cuvedete.
Adică erau copii de directorul spitalului,
directorul poliției, directorul nu știu care și numai așa.
Și tată era cu rang ceva în nume aia pe mine,
dar ca și bani.
Vind dintr-o o familie cu puțin bani, nu cu mulți bani.
Și m-am simțit foarte ciudat,
pentru că colegii mei aveau tot felul de Nike,
tot felul de Adidas maker, tot felul de tricour
și eu nu-mi permiteam să-mi iau chestiile astea.
Vă dați seama cum a fost pentru mine,
ca să înțelegeți un pic ce înseamnă zona asta de lipsă de încredere.
Adică cum am plecat eu pe drumul ăsta.
Poate vă este cunoscut sindromul impostorului,
sunt tare curios și puteți să vă deschideți microfoanele
dacă știeți ce înseamnă sindromul impostorului.
De la Marc?
E și de la Marc odată,
dar mulți în psihologie se vorbește despre sindromul impostorului.
Nu meriți ceva ce-l primești, ce-l ai.
Și partea mai parcă, acolo unde nu faci atât de multe lucruri
și te simți că poate nu sunt dea locul ei acolo.
Deși tu, prin valoarea ta, ai un input foarte mare,
dar cu un efort mic,
și parca ceea ce opții nu este altău.
Nu te simți nu remunerat, grapulat.
Ok, super, merci.
Dragilor, sindromul impostorului este în felul următor.
Și eu am trecut pe acolo și încă mai am reminiștențe de genul ăsta.
Și probabil toți v-a simțit.
Sindromul impostorului înseamnă așa, ai făcut o formare,
ești bun într-o chestie, ești bun într-o chestie,
dar faci în continuare formări pentru că nu ai cura să ieși și în lume.
Și mai faci încă o formare în coaching,
mai faci un curs de trading,
mai faci o de aia, o de aia, sperând că devii din ce în ce mai bun.
Când tu de fapt ai de a oferi lumii o groază de chestii,
că ești important cu ce ești,
că Dumnezeu te-a trimis și Divinitatea ești pe pământ,
te-a trimis ca să ai o misiune.
Când aia mulți dintre oameni nu deschid gura,
nu-și fac voce auzită.
Asta înseamnă sindromul impostorului.
Și o-am trecut pe acolo și încă mă am reminișcențe.
Adică gândiți-vă că eu am făcut-o la specializări,
specializare în coaching, în himnoterapie, public speaking, NLP, da?
Nu mai zic mentor cu care am lucrat în zona de trading.
Deci, o groază de lucruri pe care le-am făcut.
De ce? Pentru că mă simțeam incompetent.
Asta este, deși știi foarte multe lucruri,
de fapt nu te simți în stare să faci lucruri.
Asta înseamnă sindromul impostorului.
Ai senzația că sunt alții mai buni decât tine
și poate ni s-a întâmplat vreodată în contexte în care
mie mi s-a întâmplat de foarte multe ori,
cel puțin că n-am salariat, la modul că
intram în ședințe și mulți care să te salariați,
probabil că vă duceți în ședințe,
mai ales dacă sunt în zona de vânzări sau așa,
în care, mă rog, să expun puncte de vedere.
Eu eram omul care nu vorbea, nu-și expunea punctul de vedere
de teamă să nu râdă aia de el.
Deci ca să înțelegeți de unde vin și ce am făcut.
Și o să vă dau o groază de soluții mai încolo
apropo de chestia asta, dar să vedeți de unde vin.
Să nu mai zic că eu în primele poziții în bancă
am fost pus să fac vânzări.
Voi știți ce greu mi-a fost și cerul și nou și asta,
că mă trimitau aia pe teren și eu mă duceam în altă parte
și spuneam că n-ar rui să fac vânzări,
pentru că nu aveam curat să mă duc la oameni,
să vorbesc cu oamenii.
Și acum am avut exerciții în care mi s-au dat taskuri
să mă duc pe stradă, să abordez oameni necunoscuți
și cred că ați auzit chestia asta,
să abordez oameni necunoscuți și să intră un vorbă cu ei
și acum nu mai am nicio problemă.
Dar aveam fobie socială, efectiv fobie socială,
stau de vorbă cu oameni.
Deci de acolo vin eu dintr-un introvertiv maxim
și pentru că nu mi-a plăcut chestia asta
și am fost foarte timid,
nu mai suportam chestia asta și în momentul în care
începi să te nervezi pe chestia asta,
începi să faci progrese.
Vreau să spunem că am intrat la facultate
și mă duceam de la facultate, de la AC,
stăteam în regie,
într-un cămin din regie,
că ori mă duceam cu metrou, ori mă duceam cu autobuzul,
aveam senzatia că lumea să uită dubios la mine,
tot așa, cugeau apele pe mine la autobuz, frate,
aveam senzatia că bă sunt ochii pe mine,
uite-l și pe dubios ăsta și pe... da?
Nu știu dacă ați trecut vreunul dintre voi
pe drumul ăsta și dacă vă regăsiți în chestia asta,
dar eu de acolo vin.
Bun, dragilor.
Sunt curios, apropo, să-mi spuneți și mie
dacă e vreunul dintre voi care
a trecut pe acolo, dacă vrei să-mi spuneți
sau dacă vrei să recunoașteți.
Am ridicat mâna mea înainte, da,
pe lângă cele care au zis că
tot în sindromul postului ce am citit,
ce am spus înainte, dar ceea ce ai spus tu acum,
da, sunt acum și de când sunt în muncă.
Nu am puterea să deschid gura
și aud după aia din ședința respectivă
cumva aceeași ideea spusă de altcineva
care îl știu că este mai puțin pregătit
și își dă cu părerea.
Dar eu trebuie să argumentez,
eu trebuie să susțin ceva foarte concret
pe ideea respectivă și nu o spun
dacă sunt... am ceva dubii.
E cumva de teama aia de care a spus la început
o oșură când e întrebat că am ce vrea să facem.
În aceeași direcție este la mine.
Și de multe ori nu intervin să spun.
O să facem aceste exerciți și sunt curios să îmi spui
dacă o să vezi o schimbare, da?
Pentru că o să vă dau și o temă de făcut,
o să vedeți acasă.
Deci, mă bucur și încă o chestie, dragi,
o vă încurajez să vorbiți,
când vă întreb chestii de genul ăsta,
pentru că trebuie să știți un secret.
În momentul în care te vulnerabilizezi,
că asta este noi, avem senzația că
dacă ne punem o mască peste,
o protecție, cum să numeștem, țihologie,
suntem, mama ceșmecheri suntem,
dar noi, de fapt, ne căcăm pe noi de frică în spatele la masca aia
și suntem vai de capul nostru, da?
Deci asta spun, când ai masca la o parte
și te vulnerabilizezi, momentul ăla,
o groază de rahaturi care sunt în spatele măștii,
alea încep să plece părânt.
Asta este una din chestii.
Numai că trebuie să făcută într-un cadru safe
și asta este într-un cadru safe.
Adică mizez pe voi că nu vorbește vreunul
despre ce facem noi aia sau despre povestea
vreunui coleg că va runc.
Da, va alerg, dau după voi.
Deci cu ceva, niciun caz.
Deci tot ce discutăm aici rămâne între noi.
Cam asta e ideea.
Și acum, gândiți-vă că eu la un moment dat
vă spuneam de partea asta de învățat foarte pe scurt,
că m-am refugiat în învățat și am devenit foarte bun,
nu știu, nu cred că am spus niciodată povestea asta,
cred că e prima dată când o auziți de la mine,
faptul că eu în generală,
pentru că eram foarte bun la matematică,
în școala generală, adică 5-8,
ajusem să meditesc colegi de clasă,
adică îi ajutăm cu exerciții și primeam cartofi prăjiți cu ketchup.
Da, și vorbim după Revoluția, anii 90, nu mai știu,
94, 90 pe acolo.
Ca și perioadă, ca să vă dați seama.
Da, și eu m-am refugiat în asta,
dar încă o să vă spun mai devreme,
dacă era să stau de vorbă cu o fată în perioada respectivă,
tu te bădaie, ziceai că mă mănânc, adică nu.
Eu n-am fost învățat, pentru că părinții noștri
ar putea să ne vețe să abordăm o fată ca băieți
sau să stăm de vorbă cu un băia ca fată.
Asta face parte din educația pe care o primești de la părinți,
dacă sunt și ei mai extrovertizi,
dar dacă nu ai părinți de genul ăsta cum am avut eu,
e foarte greu.
Nu știți că mama mea, de exemplu, este cu gura lumii.
Ce zice lumea?
Când mă duc pe la e-mail de exemplu acasă și acum,
mama zice, ai mei stau la casă,
dar casa în spatea sunt niște blocuri.
Și trage jaluzeaua să nu ne vadă băia de la bloc.
Deci ca să înțelegeți ce puternică este gura lumii.
Și dacă pui întrebarea ce a zis lumea,
nu știe nimeni să-ți răspundă la întrebarea asta
și ce a zis lumea, da?
Pentru că pe lume nu interesează despre tine, apropo.
Eu am avut, de exemplu, în clasa 1 și a 2-a un vățătoare
pe alt timp par cu o chema, dacă ne aduc aminte,
care efectiv mă umilea, nu mă aprecia, mă criticam continuu
și la un moment dat s-a dus mama să acerta cu ea.
E, după care, clasa 3 și a 4, am avut o super învățătoare.
Am și acum o înregistrare de atunci, o înregistrare video color,
pentru că tata s-a animerit că la unitate să aibă un cameraman
care m-a filmat, am avut o înregistrare, dacă vreți să vă arăt
niște cadre când spun o poezie, în 90, pe clasa 4, în 92 cred,
sau ceva de genul ăsta, o înregistrare video pe casetă video este.
Da? De atunci.
E, să vedeți cum mă arătam eu pe clasa 4, la 11 ani.
Ce slăbănog eram și ce... da?
Da, vreau să spun că pentru mine a fost un șoc clasa 1 și clasa 2
și de ce vă spun de chestia asta?
Pentru că e foarte importantă educația ea pe care noi o primim în cei 7 ani de casă
și când zic educație, mă refer la educație emoțională, nu la altceva.
Adică cum am fost tratați, de părinți, de îngrijitorii primari
și când spun îngrijitor primari, mă refer la învățători,
la aia de la grădiniță sau cămin, că pe vremea mea să numeam cămina,
nu să numeam grădiniță, și mai departe de profesori.
Și inclusiv cum am interacționat cu colegii noștri, prietenii noștri,
dar în special ăștia care pentru noi erau autorități.
Hai să vă spun să intram un pic că ați aflat câteva chestii despre povestea mea.
Am făcut chestia asta de ce?
Ca să înțelegeți că nu m-am născut să am încredere peste noapte,
vin dintr-o zonă foarte dubioasă și puteam să renunș să nu fac nimic
și să fiu un frustrat toată viața.
Voi trebuie să știți așa că încrederea în sine,
ca să ne răzumăm un pic,
nu vine din neant, niciodată nu se vină din neant.
Trebuie să știți că se antrenează, este ceva care îl poți antrena,
dar nu te nași cu încredere.
Unii zic da, că dacă vin dintr-o familie în care ai fost încurajat,
ai fost așa da, poate moștenește o chestie,
dar nu prea te nași cu chestia asta, ai nevoie să o antrenezi,
ca și în trading.
Și hai să dărăm o mito asta, frate,
că ea se cledește în timp.
Adică dacă voi aveți sensația că eu în seara asta o să vă dau niște tone de încredere,
vă înșelați a maning.
În schimb, ce o să fac, o să vă ghidez în diverse exerciții
și o să simțiți voi pe piela voastră încrederea.
Adică vreau să dărăm mito asta,
că probabil mulți dintre voi aveți sensația că încrederea
e ceva care îl aștept și vine așa peste noapte.
Nu, niciun cas.
Încă o dată, ea se cledește în timp și se antrenează.
Și hai să vă dau o definiție foarte, foarte scurtă a încrederii.
Nu știu dacă să-ți dea cor cu ea, vedeți.
Încrederea este părerea ta despre tine.
Mai degrabă, ce spui tu despre tine?
Dacă ați fost curioși, v-am pus pe grup zilele trecute
în filmul Mark Assetta, în care Mark este îmbrăcat în costumăla de deținut
și vorbește despre niște chestii.
O să vă rog să revedeți încă o dată după ce faceți orșoposta cu mine,
pentru că Mark spune niște piese de înțelepciuni acolo.
Mulți dintre noi vorbim cu noi în ultimul hal.
Adică este părerea noastră despre noi.
Și întrebați-vă de câte ori v-ați surprins în diverse contexte din viața voastră
când voi, pe voi vă bălăcăriți, spuneți chestii de nașpa despre voi.
Ce înseamnă că spuneți chestii, bă ce prost încă am făcut aia, bă da de ce n-am văzut aia,
bă da ce idios sunt, bă da nu știu ce.
Asta este părerea ta despre tine.
Și atunci să n-ai vreo așteptare ca cineva din jurul tău, din anturajul tău,
să te respecte dacă tu nu te respecti pe tine.
Deci ăsta e primul pas. Mare atenție la limbajul pe care tu-l folosești cu tine.
Dacă îți dă de gândi chestii asta, da pentru că, cum spune și Mark, Mark zice așa,
cred că dacă te-ai ascultat sau îi pune un reportofon să te asculti, nu 24 de ore,
dar cât ești trează, că când dorm poate vorbe și în somn.
Unii vorbe și în somn, dar ideea este că atunci când ești trează,
dacă îți pui un recorder să te înregistrezi și te asculti ce zici,
crede-mă că nu îți vine să crezi ce vorbești despre tine.
Și la fel cum zicea Mark, nu cred că îi permite cuiva să vorbească așa despre tine.
Știți că mulți dintre noi să rindă fund în sus că ne jingnește cineva,
dar voi v-ați pus întrebarea cum vă jigniți voi pe voi?
Că voi singuri, mulți dintre voi, vă jigniți și spuneți chestii nașpa despre voi.
Deci mare atenție la cuvinte.
Nu uitați și o să mă auziți de mai multe ori repet în chestia asta.
În Biblie se spune așa, la început a fost cuvântul,
deci atenție la cuvintele pe care le folosiți despre voi.
Partea nașpa a lipsei de încredere este că afectează ca orice emoție,
voi trebuie să știți că orice emoție afectează biochimia corpului.
Fiecare emoție în partea aia are o anumită compoziție chimică, punct.
Deci există o compoziție chimică la fiecare emoție.
Și când ești în zona asta de lipsă, de încredere,
tu de fapt ești în zona de stres, în zona de frică și ești plin de cortizol în sânge.
De acolo încep să vină și probleme de sănătate.
Acum mai e și adrenalină, că nu e doar și cortizol.
Adrenalina e când ești mai speriat.
De exemplu adrenalină e foarte bună când ai stebat cu un urs că ne-ai scăpat de un pericol.
Dar altfel adrenalina și cortizolul, pe termen lung pompate în sânge,
pentru că se pompează în sânge, ca organismul să știe să interpreteze că tu ești în starea aia de stres,
se pompează asta în sânge.
E, pe termen lung îți distruge sistemul imunitar.
De asta vă spuneam mare atenție la cei care vreți să vă duceți să faceți o carieră din day trading.
Că sunteți tineri, la început o să fie simplu, dar la un moment dat o să vă plictiți și nu o să mai vreți să faceți day trading,
pentru că day tradingul special presupune foarte multă concentrare și mai o chestie legată la day trading.
Stăți foarte mult în adrenalina și cortizol.
Și pe termen lung organismul vostru slăbește.
De asta e nevoie și dacă nu faci day trading și faci trading normal,
este ca o dată la o anumită perioadă să te deconectezi total.
Adică dacă te uiți într-o vacanță, uită de laptop, uită de calculator și ocupă-te de tine, frate.
Dacă nu îngrași porcul în ajun.
O săptămână nu moare piața fără tine.
Și dacă ratezi o oportunitate, o să găsești, îți garantez că vei găsi alte oportunități.
Bun, acum, hai să mergem mai departe, să avanțăm un pic cu ce vă spun în seara asta.
Deci, voi trebuie să știți un lucru, că noi, când ne naștem ca și copii,
nu cred că să naștem nimeni și nu cred că există cineva după naștere să aibă o părere proastă despre el.
Deci noi ne naștem cu părere bună despre noi.
Da?
Nu cred că ne naștem și după ce venim din burta mă mici și zicem,
bă, ce bău sunt, ce bătut în cap sunt și ce prost sunt sau nu știu ce.
Da?
De ce spun chestia asta?
Pentru că atunci, dacă ajung să zic, bă, ce prost sunt că n-am văzut aia, ce am făcut aia sau că nu sunt în stare de aia sau nu știu ce,
înseamnă că undeva în trecutul tău cineva te-a apelat așa și ți-a spus asta, că e mamă, că e tată, că e bunică, bunică,
că e cineva de la grădii, e cineva de la școală.
Tu ai învățat de undeva chestia aia, că nu te-ai născut cu ea în burtică.
Da?
Și acum este un moment foarte important la care vă încurajez să fiți atenți.
Ideea e în felul următor, că aici, de unde apare problema de altfel?
Pentru că e clar că părinții noștri nu aveau de unde să știe de conceptul ăsta pe care urmează să vi-l spun și probabil că mulți m-ați mai auzit vorbind despre conceptul ăsta,
dar poate dintre educatorii noștri că normal educatorii noștri trebuie să aibă o școală de pedagogie și să știe niște chestii,
dar ori fac abstractie de aia, ori nu învață cum trebuie chestia aia.
Voi trebuie să știți un lucru din paradigma de NLP și o să enunț acum o chestie importantă și vreau să fiți foarte atenți la asta.
Noi nu suntem comportamentul nostru.
O mai spun încă o dată, noi nu suntem comportamentul nostru.
Ce vreau să spun cu asta? Pentru cei care ați văzut Grupul Gratuit, o parte din training-uri cu siguranță, ați văzut că la un moment dat deseneam un cerc,
care avea gând, emoții, comportament, rezultat. Era un cerc pe care-l deseneam la un moment dat, nu mai stau acum să-l desenez,
dar puteți să vizualizați un cerc care în partea de sus, în nordul cercului, e un G, imediat în partea asta este un E de la emoție,
Gând e emoție când partea de jos comportament și în partea asta, la o busolă, adică nord, sud, est, vest, are R, care înseamnă rezultat.
Problema este că în momentul în care părinții noștri sau educatorii noștri ar fi putut și nu aveau de om să știe chestia asta,
că de asta nu e bine să-i blamezi pentru că nu aveau de om să știe, ei n-au crescut cu ce știau și ei la momentul ăla și ce au învățat de la părinților.
În momentul în care reușeți să se pari comportamentul, da? Încă o dată, noi suntem în comportamentul, lucrurile începe să se rezolve.
Adică concret, hai să dau un exemplu concret, tu ca și copil să spunem că erai mic și te erai curios să te jucai pe-n casă și nu știu,
te-ai împiedicat de vaza scumpă a lui mamii sau lui tati și ai spart-o frate, ai făcut-o praf și e vaza scumpă sau nu știu ce
și ți s-a spus, bă, nu ești în stare de nimic, ești un împiedicat, ești un bău, ești și așa mai departe.
Cum trebuia să porședezi în situația aia și pentru cei care aveți copii, căscați ochii că e important.
Ce era de spus în situația aia era de spus, bă, înțeleg că, sau o chestie de genul ăsta, nu-mi place comportamentul tău,
te-ai comportat urî și ai spart aia, nu că ești bău, da? Pentru că asta, aici se face, noi de exemplu, încă o dată, și în școală,
în școală, de exemplu, o parte dintre noi, dacă nu toți, eram buni la o chestie, la o singură chestie, știți că noi am făcut multe materii
și eram buni la o singură materie, sau poate la două materii, dar nu puteam să fim buni la toate.
De altfel, dacă vă uitați și la materii, sunt profesori diferenți, da, profesori de mate, profesori de română, nu le știu pe toate.
Și atunci, dacă eu, mie nu-mi place matematica și sunt bun la limba română, să spunem, și mă scoate proful de mate la tabl
și proful de mate mă pune acolo să facă exercițiu și nu-mi iese, frate, și ala mă face în toate feluri, mă umilește, prost, dobitoc și nu știu ce.
El ce ar fi putut să-mi spună, ca să nu mă jignească, ar fi putut să spună, ceea ce nu se întâmpla pe vremea mea, nu știu cum e acum,
bă, înțeleg, nu ești bun la asta, frate, ai, nu ești bun la asta, învață-și tu, dă un 5 ca să treci.
Da, nu te descurci la asta, nu că ești prost, bă, nu ești bun la asta, probabil ești bun la altceva, dar nu ești bun la asta.
Vedeți diferența? Pentru că și noi, de exemplu, dacă aveam de a face cu cineva în trafic sau, da, care mi-a tăiat fața, poate e o femeie care nu conduce foarte bine,
sau poate e un bărbat care le-a început, sau nu are abilitate de a conduce și zice, bă, ce prost e, ala nu știe să conducă.
Pă, da, poate ala e bun la vorbit în public, sau poate e bun la nu știu ce.
Vedeți cum jignim pentru că noi am învățat asta de la părinții noștri, de la educatorii noștri primari, da?
Dacă te-ai duce în zona de acceptare, te-ai duce să-i zice, da, mă, ok, omul e slab la condus, dar nu că e prost.
Da, nu e bun la condus, asta e, o știe el să facă bine ceva.
Deci, mare atenție, separarea între să dai comportamentul, da?
Pentru că noi ne identificăm, sau oamenii ne identifică pe noi cu comportamentul nostru.
Dacă eu am făcut o chestie care nu-i place unui om, o să zică, au, ce prost e, ala, dar poate eu nu mă pricep la chestia aia.
Da, și cel mai corect, psicologic, ar fi trebuit să spună despre ei, da, mă, ei ne pricepulă aia.
Și asta poate să reprezintă un feedback pentru tine și în momentul în care nu eram mici,
dacă ni s-ar fi spus, da, ok, nu ești pricepul la aia, da, ești pricepul la aia, l-altă, se schimba cu totul.
Acum hai să vă întreb, câți dintre, și vreau să-mi răspund, deci cine vrea să-mi răspundă,
câți dintre voi ați avut în copilăria voastră, când v-ați aduce aminte, de la 3 în sus,
de la 3, 4, 5 ani încolo, câți dintre voi ați avut oameni, pe lângă voi, apropiați,
părinți, bunici, nu știu ce, care v-au lăudat pentru o chestie pe care o făceați ușor și cu bucurie.
Aveți așa ceva? Aveți cazuri? Dacă aveți, deschideți microfonul și spuneți-mi.
Da, da, da. Avem.
Perfect. Dar ai și cazdii din care ai fost criticat și făcut în toate felurile pentru o chestie?
Cum? Eu?
Da.
Eu să n-am.
Exact, da? Deci asta spun.
Asta este o greșeală foarte mare, dragilor, pentru că în LPE conceptul se numește în modelul Milton Erickson,
se numește generalizare. Ați auzit de chestiile astea?
Toți bărbații, când zic femeile uneori, toți bărbații sunt niște nenorocis, toate femeile să nu știu cum,
toți nu știu cum să nu știu cum. Bă, dar chiar toți, dacă pui întrebarea chiar toți.
Deci asta se numește generalizare și când se fac generalizări, lucrurile sunt în felul următor.
Că părintele sau cine ți-a spus de fapt a făcut o generalizare.
El a văzut că nu te descurci bine la o chestie și a concluzionat că în general tu nu ești în stare de nimic.
De aici vine problema, ca să înțelegeți un pic.
Am început un pic cu problema, cu cauza, ca să înțelegeți un pic de unde rădăcina asta,
cultura noastră și odată partea asta, de unde vine partea asta de lipsă de încredere.
Apropo, cum vi se pare până acum subiectul?
Ți-i plă.
Da? Super.
Atinge exact ce depus încoperte.
Ce am fost și suntem și acum. Mă regăsesc acolo.
Perfect. Bun.
Hai să vă mai zic un pic despre cei șapte ani de acasă.
Părinții, când mă veți auzi în orice context vorbind despre cei șapte ani de acasă, mă refer la educație emoțională a ta.
Nu mă refer la altceva.
Educație emoțională. Ce înseamnă educație emoțională? Cum ai fost tratat?
Bătut, jignit, vorbe urâte despre tine sau ai fost încurajat, ai avut părinți care te-au încurajat să faci chestii, care și așa mai departe.
La asta mă refer când vorbesc de cei șapte ani de acasă.
Cum ai fost tratat de părinții de acasă, cum ai fost tratat de învățătoarea de la 1-4 sau 5-8 și așa mai departe.
La asta mă refer.
Voi trebuie să mai știți un lucru.
Noi în primii șapte ani de copilărie, pentru noi părinții și educatorii, când ne ducem la grădi, reprezintă Universul și Dumnezeul nostru.
Există literă de adevăr.
Voi trebuie să înțelegeți un lucru.
La vârsta de șapte, să spunem aproximativ 12 ani, unii în psihologie vorbesc de până la 12 ani, dar în general până la șapte ani noi nu avem ceea ce se numește în psihologie factor critic.
Sau gândire critică.
Factorul critic vreau să vă imaginați că noi avem o minte conștientă și o minte subconștientă.
Între cele două, după vârsta de șapte încolo spre 12 ani, se formează un capac.
Vreau vreo să vizualizați ca un capac.
Să spunem că partea conștientă e de la gât în sus și subconștientul e corpul în jos.
Între aici la gât se formează un capac între partea conștientă și partea subconștientă.
Există și subconștient și subconștient.
Și există și supraconștient, care este legătura cu Divinitatea, cu Universie, cu toată altă poveste.
Nu intrăm acolo că e mult mai complexă treaba.
Dar trebuie să vă gândiți că noi, până în vârsta de șapte ani, nu avem acel capac.
Este deschis, absolut deschis.
Adică între conștient și subconștient, nu există graniță.
E același lucru.
Și atunci părinții noștri reprezentând autoritate pentru noi, Dumnezeu pentru noi.
Că ăla e Universul nostru, când stai în mijlu, știm, da?
E, orice ne spun părinții este cu literă de adevăr.
Dacă părintele spune, ești un prost, un dobiteu cașa, bineînțeles că tu crezi 100% chestia aici.
Și ți-a spus că nu ai factor critic să o contești.
Asta spun, lipsa factorului critic.
Deci ăla, capacul ăla se dă la o parte și tot ce îți vine pe parte conștientă, adică,
auzi, vezi ce spune, vezi cum se uite la tine, urât.
Îți spune niște cuvinte urâte, intre direct în subconștientul tău și se plantează ca o sămânță.
Acolo și ghici ce?
Mai târziu, când ești adult, o să-ți zici despre tine, dar ce prost sunt, nu sunt în stare de nimic?
Încă o dată, nu te-ai născut cu nu sunt în stare de nimic.
L-ai învățat între 1 și 7 ani sau până la 12 ani.
Cineva ți-a spus chestia și cea mai greu este că a făcut-o, voi trebuie să înțelegeți,
că nu e suficient să-ți o spună odată, dar dacă ți-o spune, de mai multe ori,
ceea ce noi numim repetiția este mama învățăturii,
se formează în subconștient ca și convingere limitativă.
Pentru că dacă ți se repetă undeva la aproximativ 2-3 săptămâni,
știți că se vorbește de un obicez, se formează în 21 de zile de repetiție.
Între 2 și 3 săptămâni, dacă îți repetă,
mai ales când ești mic, să formează și mai repede, pentru că n-ai factor critic,
se duce direct acolo.
Și bineînțeles că mai târziu voi trebuie să știți un lucru, poate unii nu o să fiți de acord cu ce să vă spun acum.
Ceea ce se întâmplă în primii 7, 10, 12 ani, îți conduce toată viața până închiz ochii și îți pune cruce.
În general.
Chiar dacă vrei să accept sau nu chestia asta.
Și de asta e bine să înțelegi că atunci când vii pe pământ
și dacă accepti paradigma că există viață de după sau viața anterioară,
misiunea ta pe pământ din punctul meu de vedere, o să divaghez un pic de la subiect,
este să afli ce contract ai semnat înainte să vii aici,
ce este menirea ta și de ce ai venit aici să te descoperi pe tine.
Să afli care e motivul și contractul tău de sus înainte să vin corpul ăsta.
În principiu cam asta e ideea.
Acum, hai să vă dau o metodă prin care poți să antrenezi de încredere în tine
ca să trecem mai departe să vă arăt cum a antrenat încrederea.
Deja v-ați prins că în momentul în care vorbești în așpa despre tine
și vorbești asta în continuu, o repeti, e ca o placă stricată, ca un districat de pick-up,
bineînțeles că tu îți antrenezi în neîncrederea.
Nu faci altceva decât să-ți antrenezi în neîncrederea, pentru că, ghiște,
ați mai văzut pe Facebook chestii de astea la mișto scrise
în care unul stă și zice despre bă ce nașpa ai viață, ce viață dă rahat am, ce aia,
și pe omorul stâng stă un îngeraș cu un carnet și notează.
Bang, ce zice ala, notează, ia ce mai zice.
Bă, ce de raha sunt, bă, ce nevastă nașpa, bă, dar nu știu ce.
Și după aia, zice la sfârșit, bă, să-i mai dau dacă mai vrea de asta.
Deci, mare atenție, este legea atracției.
Ceea ce voi auzis sub forma de legea atracției este ceea ce voi spuneți despre voi.
Și asta veți atrage, da, în viața voastră la un moment dat.
Eu de asta vă spun unora și vă e greu să înțelegeți că vă văd pe o parte între voi
că stați în energie negativă.
Când îți pui focusul, ghiți pe ce îți pui focusul acolo să duce energia ta.
Ghiți ce știu să înțeleagă subconștientul tău, bă, lui ăsta îi place să stea în rahat.
Cunoați-o în rahat, hai să-i mai dau niște rahaturi.
De acolo, vorba românească, un lecan nu vine niciodată singur.
Da, sau ai grijde ce-ți dorești că ți se întâmplă și de ce ți-e frică nu scapi.
Cine a inventat proverbele și zicătorii ăstea, zicale, ce sunt ele, probabil era nelepist.
Sau știa cum funcționează subconștientul.
Nu știu ce să zic că sunt de mult timp, dar cineva avea noțini de psihologie,
poate la nivel intuitiv sau le-a luat efectiv în experiența de zi cu zi.
Dar așa funcționează subconștientul, ca să înțelegeți.
Și hai să vă mai spun o chestie, o să vorbim într-unul din materiale.
Una dintre legile minții sau ale subconștientului,
și este premiză în programarea neolunivistică, este
Mintea și corpul se influențează reciproc.
Vă aduceți aminte de cercul de care vorbeam?
Dacă eu gândesc într-un fel despre mine, ce o să influențez?
Gândul, vorbind despre ale în gând, cuvântul e tot un gând.
O să-mi influențez emoția. Emoția ce este?
Este o compoziție chimică în organizm, adică îmi influențez corpul.
Mintea influențează corpul. Am spus, mintea și corpul se influențează reciproc.
Dacă eu zic ceva în așpa despre mine, îmi schimb emoția.
Emoția va fi în așpa. De vinovăție, de rușine că mă întreabă mai devreme.
De frică și ghici ce comportament o să am.
Pentru că dacă eu am emoție de frică, comportamentul meu ce o să fie?
Să fug? Sau să lupt? Cei 3F, nu intr-unii, da?
Fight, flight, free, plea, da? Fug, lupt sau mă blochez?
De aceea e comportamentul și mai departe o să am un rezultat.
Bă, m-am blocat de exemplu, sunt pe bursă, mă uit.
Am intrat, n-am modificat stop-lossul, s-a dus dracu' și mai mult.
M-am dus în loc să mă duc 20%, m-am dus 40% pierdere.
Și în momentul ăla sunt în friz și mă uit ca fraierul cum piața mea a banit în cont.
Da? Ăla este comportament.
Și la un moment dat mă prind, cum zice Mar Douglas, bă, când durerea e prea mare,
închid, dar două dracu' o închid, în sfârșit nu mai bine o închideam, ok, închid poziția.
Dar, ăla este rezultatul.
Și în momentul ăla, știi ce se va întâmpla, o să zici, bă, ce derahat, știa meu că să mi se întâmple așa, ce faci?
Te duci și-ți renforsezi gândul.
Tu ai plecat de la un gând nașpa, ți-a dat o emoție nașpa, da?
Ai avut un comportament nașpa pentru că n-ai respectat regulile
și din comportamentul ăla te duci din nou la gând și renforsezi cum te-ai comportat.
Și uite așa, e într-un cer vicios și undeva trebuie să spargi.
Și vă spun de pe acum, spargerea unui cer vicios se face în general nu la nivel de gând.
Există și o variantă la nivel de gând și poate o să vă învăț o, da?
E greu. De fapt, nu la nivel de gând se întâmplă că, înainte de gând,
mai este o chestie care se numește NLP, reprezentare mentală.
Și o să vorbim despre asta astăzi un pic.
Dar cel mai ușor se schimbă la nivel de emoție
sau la nivel de, ce mai putem să schimbăm, de comportament.
Dar la nivel de comportament este iarăși foarte greu.
Cel mai simplu este să umbli la emoție sau la reprezentarea mentală a evenimentului.
Și o să vorbim despre asta, pentru că o să înțelegeți un pic,
că dacă voi reușiți să vă schimbați reprezentarea mentală a unui eveniment,
se schimbă totul, cercola să schimbă cu totul.
Pentru că Marc Assetta, și-l citez pe el,
pentru că citatul ăsta l-am auzit prima dată la el, nu știu dacă e a lui,
de-aia le spune așa, viața nu este despre ce ți se întâmplă.
Viața este despre cum reacționez tu la ce ți se întâmplă.
Deci, mare, mare atenție.
Și atenție, reacționez.
Reacția înseamnă un comportament care, de fapt, înainte are o emoție.
Deci, tu nu ai cum să ai un comportament fără să ai o emoție.
Deci, cine zice că are comportament fără emoție? Manca Rahat.
Deci, comportamentul este triggeruit de o emoție întotdeauna.
Înainte, primul rând apare gând, apare emoție și după aia vine comportamentul.
Că poate să apare în fracțiune de secundă, da,
dar ca ordine, gând, emoție, comportament.
Te comporti într-un fel și ai un rezultat.
Stii, dai un cap în gurăl unu, ăla e rezultatul.
Te ia poliția.
Acum, ce o să zice mintea ta?
Bă, știam eu că o fac de o aie.
Și ea răunforsești și uite așa te duce.
În același mod, dacă faci chestii faine și ai un rezultat bun,
bineînțeles că îți răunforsezi din rezultat bun.
Uite, asta e o variantă de ieșire să te duci în zona de încredere.
Dar acum, hai să mergem un pic mai departe.
O să mă opresc un pic, cât bea o gură de apă.
Dacă ai întrebări sau nelămuriri, e momentul să le puneți acum întrebările.
Cum putem să combatem chestia asta?
Că ai tot zis părinții noștri că ne-au făcut, că ne-au dresc, că ne-au...
Într-adevăr, așa au fost timpările.
Cum poști tu să combati chestia asta?
Tu ca ce? Tu ca om care știi despre chestia asta?
Da, tu ca om.
Eu pentru mine, ca să fie eu mai bun cu mine.
Foarte bună întrebăra.
Păi, în primul rând, în general, e foarte greu să faci singur.
Doar dacă ai formări în diverse zone, NLP sau coaching sau chestii de genul ăsta.
Dar nu recomand să o faci singur, pentru că este foarte greu să fii propriu tău observator.
În general, alții văd la tine comporta.
Tu nu prea ai cum să te observă pe tine.
De obicei, când faci o chestie, intri și în negație.
A, eu, ca eu, uite, bă!
Și după care, că de-aia e mișto când stăm în grup, știi?
Că zici om, a, eu n-am zis asta.
Și, păi, între pe ea, din grup ea zi, mă, ce-au zis?
A, da, așa a făcut.
Deci, e nevoie de un terapeut bun pentru chestia asta.
Depinde cât de deep e.
Se poate lucra la nivel de coaching, se poate lucra în nivel de hipnoterapie.
În general, în trance se rezoluie cele mai multe chestii.
Asta și eu cu voi lucrez trance, o să vedeți că facem niște chestii.
Pentru că e mai simplu.
Și eu sunt comod, îmi place să fiu comod, nu place să stau foarte mult.
De obicei, când fac, oricum cu voi, fac coaching toată ziua.
Ați văzut că, până întrebări, asta este zone de coaching.
Și ce facem în seara asta? Este o parte de coaching.
Dar, până prima fază și dacă te uiști la un terapeut, o să-ți pună niște întrebări.
Și după care, o să vină să-ți dea niște soluții.
Că sunt la nivel de trance hipnotică, că-ți face o regrese în copilărie.
Că te pune să faci un exercițiu acasă.
Deci așa să.
Și o să vă dau și niște exerciții de făcut.
O să le facem împreună, o să vă ghideți, o să facem niște chestii în seara asta.
Și, din golul de asta...
Deci, altfel nu ai cum să le rezolvi.
Decât dacă sap tu, poți să-ți mai faci un jurnal și să sapi în copilăria ta.
Și să faci niște chestii.
Ancă o dată, dacă nu ai niște instrumente clasice și nu ai o formare niciunul din domeniul ăsta,
nu-ți recomand.
E greu, că e exact cum zici tu.
Poate nici nu le observi.
Da, da.
N-ai cum.
Că de asta, când te duci la cineva, ăla te observă.
E observator.
Noi nelepeam învățat că există 3 metapoziții.
Există poziție sau 4, nu mai știu câte sunt.
Există poziția eu, există poziția celălalt, există poziția în care te uiți la ambi într-o discuție,
există poziția universului, adică poziția lui Dumnezeu și te uiți din perspectiva lui Dumnezeu.
Dar tu, ca să te uiți la tine, știi ce ar trebui să faci, de exemplu, dacă ești într-o discuție cu un om.
Tu știi ce ar trebui să faci în timp ce ești în discuție cu omul,
pentru o fracțiune de secundă să faci pauză în mintea ta, să ești din corpul tău,
asta în gândul tău în imaginația ta și să te pui în picioarele ăla de-n față să întreba,
mai des dacă ești într-o negociere.
Dacă eu aș fi în locul lui, ce aș face?
Dar e greu să faci asta, asta e bine să ai un observator.
Noi, de exemplu, când lucram în școala de coaching, unul era clientul, unul era coach-ul
și a treia persoană era observator.
Stătea și nu scotea niciun cuvânt și nota să uita la ce întreabă coach-ul, ce răspunde clientul.
Este poziția observatorului.
Și coach-ul e și observator, că nu e doar coach.
Adică spune întrebările și apoi este foarte atent, te ascultă și observă comportamentele tale.
Ok, bun.
V-am zis să pregătiți niște nume de oameni.
Sper că ați pregătit niște mentori, niște oameni în care aveți încredere.
Acum, ca să spun înainte să ajungem, o să facem un exercițiu pe treaba asta în seara asta
și o să mai dăm la o parte niște chestii și o să vă întreb pe parcurs
dacă s-a mai rezolvat ceva sau dacă e ceva mai bine ca înainte.
Acum o variantă ca să îți crești încrederea,
pentru că am vorbit de o variantă în care îți distrugi încrederea.
Am zis mai devreme, dai să vedem cum poți să îți crești încrederea.
De ce credeți că v-am pus să faceți o listă cu trei, pe care să știți voi, oameni
în care aveți încredere?
Păi, ce să aminte ce v-am spus la începutul întâlnirii?
Că pentru noi, în copilăria mică cel puțin,
părinții noștri sunt lege, sunt Dumnezeu, sunt autoritate pentru noi.
Ca să poți să recresc procesul de atunci din copilărie,
ai nevoie de cineva în care ai încredere totală.
Și în momentul când cineva ai încredere totală,
gândiți-vă logic și o să vă întreb să răspundeți dacă vreți fiecare.
Dacă ai încredere în cineva, foarte mare încredere,
și dacă persoana aia spune ceva, pui la îndoială chestia pe care o să spună persoana respectivă,
sau crezi, mai ales dacă îți face un compliment persoana respectivă.
Ce spuneți de chestia asta?
Nimeni, numai nimeni vați arunca microfoanele?
Nu zice nimeni nimic?
Mai poți, te rog, o dată să repeți ideea că nu știu de ce nu am procesat-o bine?
Deci, ziceam de o modalitate prin care poți să-ți crești încrederea în tine.
Și întrebam așa, dacă aveți în lista aia la care v-ați gândit voi o persoană în care aveți încredere maximă,
dacă persoana respectivă vă laudă sau vă spune ceva bine despre voi,
dați credibilitatea acelui compliment?
Asta e la întrebare.
Da, normal.
Da, dăm, da.
Da, da.
Ok.
Deci, v-am dat o soluție și o să facem și un exercițiu pe treaba asta.
Hai să vă mai spun o chestie care...
Mar Douglas, că de asta v-am încurajat și o să vă rog după orișopul de asta să vă uitați la...
chiar dacă nu știți limba engleză, aia dintre voi care nu știți limba engleză,
vedeți că în YouTube puteți să vă dați autotranslate în limba română,
nu o să traducă el perfect de bine,
dar o să înțelegeți cei acolo, oricum în mare parte din...
mai ales că numărul verbalul Mark e foarte mișto.
Dar ca idee, trebuie să știu un lucru.
Dragă meu, dragă mea, că vor fi și doamne care să uită la...
în seara asta cred că nu e nicio doamnă cu noi,
dar ideea este așa, faptul că nu crezi în tine
este doar o credință despre tine.
Și vreau să mai știu un lucru, nu înseamnă că are și funcție de adevăr.
Sau ți-aminte ce spuneam mai devreme?
La început, acum jumătate de oră, când spuneam că...
sau poate acum 15 minute, când spuneam că părinții noștri,
dacă ne spun o chestie în așpa despre noi,
și noi suntem miși și nu avem factor critic, noi credem,
deci are valoare de adevăr.
Dar dacă nu are valoare de adevăr?
Deci, de fapt, faptul că nu ai încredere în tine
este doar o credință despre tine,
care nu înseamnă că are și valoare de adevăr.
Dacă v-am bulversat un pic cu afirmația asta, da?
Non-pay implică non-queue, cine a făcut logică și chestii de genul ăsta, să zicem.
O aberație de asta am zis.
Bun, ideea este că problema cu care ne confrontăm noi
este că noi nu avem încredere...
noi spunem că nu avem încredere în noi.
Vrei să spun o chestie, vă mințiți violent.
Vă spun că greșești 100%, oricare dintre voi
care îmi spuneți că nu aveți încredere în voi,
vă demonstrez că greșeți 100%.
Ce ziceți despre asta?
Și o să vă demonstrez chestia asta mai încolo.
Acum, eu folosesc foarte multe tehnici de NLP,
pentru că am formare NLP și nu doar din mai multe formări pe care le-am făcut,
dar ca idee, ați auzit de poate de Milton Erickson,
care este unul din fondatorii NLP,
dacă nu mă înșel, Milton Erickson a fost și un hipnoterapeu foarte bun,
în hipnoză.
El spunea o chestie și vreau să țineți cont de asta că facem pasul mai departe.
Și m-am spus că dacă cineva îmi spune,
asta m-am știțit la la început,
dacă cineva îmi spune că nu are încredere în el,
înseamnă că minte 100% și o să înțelegeți mai târziu de ce.
Milton Erickson spune așa,
și el este unul din tăticii care a inventat chestia asta.
Nimic nu se poate construi noi dacă nu ar fi deja acolo.
Vreau să reflex un pic la ce am spus.
Deci nimic nu se poate construi noi dacă nu ar fi deja acolo.
Și o să vă spun cu mâna pe inimă că toți aveți încredere.
Nu ai cum să nu ai încredere.
Dar o să vezi de fapt unde e problema și unde e paradigma,
când oamenii spun că n-au încredere.
Problema este în primul rând că fiecare dintre voi aveți încredere în voi,
dar nu credeți asta.
Și le întoarcem la credințe, că de asta sunt credințe limitative.
Acum, în realitate, tu ai încredere,
dar cineva, cândva, undeva, te-a convins de fapt că nu ai încredere în tine.
Și mă întor la ce am spus mai devreme.
Un părinte, un bunic, un învățător,
ți-a spus despre tine niște chestii și te-a convins că tu nu ai încredere în tine.
Când de fapt...
