Citește asta înainte de restul capitolului. ATMI nu e trading, e investiție. O verifici vreo zece minute o dată la trei luni, nu stai în fața ecranului, iar o poziție se ține luni, până spre un an. Nu are stop-loss — ordinul care te scoate automat în pierdere — și asta nu e o omisiune, e regula ei. Pe un cont de prop (cont finanțat de o firmă) nu are ce căuta: firma calculează limita zilnică de pierdere și pe pozițiile deschise, deci o poziție rămasă luni în pierdere flotantă poate atinge limita fără ca tu să fi vândut nimic. În material e relatat cazul unui participant căruia i s-au închis tranzacții aflate în profit, pentru că pierderea flotantă de pe altă poziție atinsese limita. Detaliile, la nivelul 3.
Etichete: long (doar long, nu se shortează — adică nu pariezi pe scădere) · investiție / position,
luni până la ~1 an · indici US ETF de indice · dificultate 1/5 (judecata
mea) · merge pe prop: nu · merge pe BVB: nu ca ATMI, cel mult degradat
Cum citești capitolul: textul e explicația mea a materialului de curs și nu
adaugă reguli peste el; acolo unde materialul nu spune, completez, iar bucata
aceea începe cu Completare proprie. Diagramele sunt exemple construite: din
curs vin regulile (corecție de minim 4 %, zona trimestrială, BIM înainte de
candela verde, ținta +10 %, fără stop) și cifrele exemplului SPY 2005
(117.43 → 129.17); valorile pivoților (PPQ 95.80, SQ 90.80) sunt
completare proprie — calculate de mine, pentru că materialul spune explicit
că nu le dă.
Trimiterile la lecțiile din care vine fiecare pas stau separat, în
fise/05_atmi_surse.md.
Notă de nume. Acronimul „ATMI" nu e extins nicăieri în material — nu știm ce înseamnă literele. În tot capitolul îl folosesc ca nume propriu.
ATMI cumpără frica de pe un indice larg, nu de pe o companie. Un indice larg e un coș din sute de firme — S&P 500, NASDAQ, Dow — iar tu îl cumperi printr-un ETF de indice, un fond listat la bursă care urmărește coșul și se tranzacționează ca o acțiune (SPY urmărește S&P 500). Falimentul unei singure firme nu mișcă un asemenea coș cu 4 %; deci, când indicele cade atât, cauza e panică pe toată piața, nu o problemă a unui emitent. Premisa cursului e că economia crește pe termen lung, indicii au fost în urcare pe orizonturi de 50-100 de ani, și fiecare panică de până acum s-a corectat. Cumperi exact în frică — „lacom când ceilalți sunt îngroziți" — în loc să încerci să prinzi o firmă care poate să nu-și mai revină niciodată.
Mecanic: aștepți ca indicele să scadă cu cel puțin 4 % de la maximul lui recent, să ajungă într-un nivel calculat pe trimestru, să apară acolo semnalul indicatorului BIM și apoi prima candelă verde zilnică. Cumperi la închiderea ei, nu pui stop, și vinzi toată poziția când ai +10 %. Banii stau în cash până la următoarea ocazie, unde intră înapoi integral, plus o contribuție nouă.
Tot trade-ul, pe structura exemplului din curs:
De la stânga la dreapta: prețul urcă până la un maxim de 100.00, cade 4,0 % până la 96.00 și intră astfel în zona pivotului trimestrial PPQ 95.80; acolo apare BIM, iar prima candelă verde de după el închide la 96.00 — acolo cumperi. Ținta e 105.60, adică +10 %. Sub intrare nu e desenată nicio linie de stop, pentru că nu există.
Frecvență: 1-2 tranzacții pe trimestru, verificate la începutul fiecărui trimestru calendaristic (ianuarie, aprilie, iulie, octombrie).
Cumpăr un indice larg (SPY, QQQ, DIA, IWM) după o corecție de minim 4 %, când prețul a ajuns în zona PPQ sau, mai jos, SQ, și a apărut primul BIM urmat de o candelă verde pe grafic zilnic; nu pun stop; ies cu toată poziția la +10 %, stau în cash până la următorul semnal valid și atunci reinvestesc tot, plus o contribuție nouă.
Nu există variantă de short. Strategia pariază pe revenirea indicelui, iar revenirea are o singură direcție; oglinda pe scădere ar fi un pariu pe prăbușirea permanentă a economiei, exact opusul premisei.
PP = (H + L + C) / 3. PPQ e
pivotul calculat pe trimestrul precedent („quarterly"), SQ e primul
suport de sub el (S1 = 2 x PP − H). În exemplul capitolului: PPQ 95.80,
SQ 90.80.jbv2: două medii mobile plus săgeți de semnal (cyan pentru cumpărare,
crimson pentru vânzare) care marchează momentul în care trendul se schimbă.
Nu e un indicator public; vine cu platforma autorului. Lecția de ATMI îl
folosește ca referință, fără să-l definească acolo.1. Pivoții trimestrului · 2. Corecția de 4 % · 3. Zona · 4. Trigger-ul · 5. Fără stop, cât pui · 6. Ieșirea și reinvestirea · apoi rafinările și checklist-ul.
Aici nu alegi nimic. Pașii se fac în ordine, pe graficul zilnic al unui ETF de indice larg, la începutul fiecărui trimestru. Dacă un pas nu trece, nu e trade — și e perfect normal să nu fie: strategia dă 1-2 semnale pe trimestru.
Alegi un ETF de indice larg și, la începutul trimestrului, calculezi PPQ și SQ din maximul, minimul și închiderea trimestrului care tocmai s-a terminat.
Instrumentul: SPY e cel pe care e testată strategia; merg la fel NASDAQ, Dow și Russell prin ETF-urile lor. Acțiuni individuale, niciodată. Materialul nu dă un prag de volum sau de preț pentru ATMI; singura grijă de lichiditate apare mai târziu, la ETF-urile cu levier.
Nivelurile se calculează o dată la trei luni și rămân fixe pe tot trimestrul.
Din trimestrul precedent iei maximul 100.80, minimul 90.40 și
închiderea 96.20. Pivotul e media lor: (100.80 + 90.40 + 96.20) / 3 =
95.80 — ăsta e PPQ. Primul suport de sub el e 2 × 95.80 − 100.80 =
90.80 — ăsta e SQ. Le tragi ca două linii orizontale peste trimestrul nou;
acolo lucrezi.
Completare proprie: cifrele PPQ și SQ din tot capitolul sunt calculate de mine cu formula standard. Materialul spune explicit că nu dă valorile pivoților pentru exemplele lui, dar confirmă în altă parte că pivoții clasici se potrivesc „1 la 1". În TradeStation nivelurile vin precalculate; în alte platforme le pui în Excel, dintr-o formulă de trei linii.
Treci mai departe doar dacă ai un ETF de indice larg pe ecran și două linii orizontale desenate, PPQ și SQ, calculate din trimestrul încheiat.
Găsești swing high-ul recent, măsori scăderea de la el până la minimul de acum și verifici că e cel puțin 4 %. Cu calculatorul, nu din ochi.
Ăsta e filtrul care separă „o cădere care arată mare pe ecran" de o cădere care chiar e mare. Pragul e al cursului și e dur: în material există cazul unei corecții de 3,93 % (graficul lecției scrie 3,9 %) care nu se marchează, oricât de abruptă pare linia.
Ambele trasee pornesc din același swing high, 100.00. Calea desenată cu
candele coboară la 96.00: (100.00 − 96.00) / 100.00 = 4,0 %, deci trece
pragul, intră în zona PPQ și primește BIM plus candelă verde — acolo se intră,
cu ținta la 105.60. Calea punctată se oprește la 96.10, adică 3,9 %: e cu
zece cenți mai sus, arată la fel de dramatic, dar nu e setup. Nu aștepți niciun
trigger pe ea.
Zece cenți pe un desen nu se văd. De aceea regula se aplică pe procentul calculat, nu pe impresia de pe ecran — iar asta e și antrenamentul cel mai util al strategiei: refuzul de a marca ceva ce e „aproape".
Treci mai departe doar dacă ai scris undeva swing high-ul, minimul de acum și procentul dintre ele, iar procentul e ≥ 4 %.
Verifici că scăderea a ajuns efectiv în zona PPQ (sau mai jos, în SQ) și cobori pe graficul zilnic ca să vezi unde s-a oprit.
Corecția se măsoară pe graficul mare — acolo se vede de unde a plecat mișcarea și unde e nivelul. Dar pe graficul mare nu poți vedea ziua în care vânzarea s-a oprit: o singură candelă înghite o săptămână întreagă. De asta pasul ăsta are două panouri.
În stânga, săptămânalul: swing high-ul 100.00, scăderea de 4,0 % și cele două niveluri, PPQ 95.80 și SQ 90.80. Caseta punctată marchează ultimele trei candele săptămânale. În dreapta, exact acele trei candele, desfăcute în cele cincisprezece zile care le compun — aceleași deschideri, aceleași închideri, același maxim și același minim. Nivelul PPQ apare pe ambele panouri cu același număr, legat printr-un conector; cade la înălțimi diferite pentru că e o lupă, nu o eroare de desen.
Ce se vede doar în dreapta: fundul căderii e la 0,26 % sub PPQ, iar după el apare BIM. Pe stânga, aceeași informație e o singură candelă cu fitil lung.
PPQ e zona obișnuită, cea în care ajungi după o corecție normală. SQ e mai jos și se atinge doar când panica merge mai departe. Sub SQ intri foarte rar, în crize adevărate.
Treci mai departe doar dacă minimul corecției a atins zona PPQ sau SQ și ai graficul zilnic deschis pe zona aia.
Aștepți săgeata BIM în zonă și cumperi la închiderea primei candele verzi de după ea. Ordinea contează: verde înainte de BIM nu înseamnă nimic.
Corecția și zona spun doar că prețul e ieftin față de unde era. Nu spun că vânzarea s-a terminat. BIM e ce adaugă informația care lipsește — momentul în care presiunea de vânzare se oprește — iar candela verde de după el e dovada că cineva chiar cumpără.
Ambele panouri pornesc din exact aceleași patru bare de corecție. Sus, cazul bun: prețul intră în zona PPQ, apare săgeata lui BIM pe bara care mai coboară o dată sub pivot, iar candela următoare închide în creștere, la 96.00 — acolo intri. Închide și peste pivot, ceea ce e situația ideală: cumpărătorii au ținut nivelul, nu doar l-au atins. Jos, capcana: candela de creștere vine înainte de orice BIM, nimic nu confirmă că vânzarea s-a oprit, iar prețul continuă să cadă încă 4 % de la ea. Asta e imaginea din curs pentru intrarea fără confirmare: prinzi cu mâna goală un cuțit care cade de la etaj.
Dacă intrarea închide sub pivot în loc să închidă peste el, trade-ul rămâne valid, dar e mai riscant.
Treci mai departe doar dacă ai văzut BIM întâi și candela verde după el, iar candela verde s-a închis (nu te uiți la ea în timp ce se formează).
Nu pui stop-loss. În schimb, dimensionezi poziția din start ca și cum ai putea să nu vezi banii ăia câteva luni — iar pe ETF cu levier, ca și cum i-ai putea pierde de tot.
Absența stopului e o regulă, nu o scăpare. Logica: nu există un preț care să invalideze ideea, pentru că ideea nu e despre un nivel, e despre revenirea indicelui. Un stop ar transforma o teză de un an într-o ieșire pe zgomot de două săptămâni.
Prețul îl plătești în drum:
Același trade: intrare 96.00, țintă 105.60. Între ele, poziția coboară până la 76.80, adică −20 % pe poziție, și stă 24 de bare sub prețul de intrare fără ca nimic să te scoată; abia după ele ești din nou pe zero. Cifra de 20-30 % pe poziție fără levier e a cursului, măsurată pe episoade reale — COVID 2020, 2018 — rare, cam trei momente în douăzeci de ani; drumul dintre bare e completare proprie — construit de mine, ca să se vadă cât durează.
Coloana din dreapta arată ce face levierul din aceeași cădere de 20 % a indicelui: ETF simplu −20 %, ETF 2x −40 %, ETF 3x (SPXL) −60 %. Pe o cădere ca cea din COVID, de 34 % pe indice, un ETF 3x depășește −100 % pe poziție, adică bani trași din restul contului. Singura protecție discutată în material e un stop la −100 % pe poziția respectivă: accepți să pierzi tot ce ai pus acolo, dar nu mai mult. Și verifică volumul ETF-ului cu levier înainte să-l cumperi — multe au volum mic, iar diferența dintre prețul de cumpărare și cel de vânzare te costă mai mult decât aduce levierul.
Mărimea poziției nu se calculează din risc, pentru că nu există stop. Se calculează dintr-un plan de contribuție: o unitate SPY la fiecare trimestru, care la prețul din curs înseamnă vreo 600 $, ajustabilă în jos la 0,2-0,5 unități după buget. Materialul nu dă o mărime minimă de cont și nu dă un procent de risc per tranzacție.
Treci mai departe doar dacă suma pe care o pui e o sumă la care te poți uita pe minus 30 % fără să vinzi, iar dacă instrumentul are levier, o sumă pe care ai putea s-o pierzi integral.
Vinzi toată poziția la +10 %, ții banii în cash până la următorul semnal valid, și atunci îi pui înapoi pe toți, plus contribuția nouă.
„Toată poziția" e literal: capital și profit. Nu există tranșe (intrări sau ieșiri parțiale, în bucăți), nu există stop mutat după preț, nu există ieșire anticipată — materialul nu descrie niciuna și nu e cazul să inventezi una și să-i spui ATMI. Singura complicație permisă e că poți avea mai multe poziții deschise în paralel, intrate la date diferite, care ajung la +10 % cam în aceeași perioadă. Autorul le compară cu mai multe depozite cu scadențe diferite.
Partea care produce rezultatul nu e ținta, e ce faci cu banii după:
Trei cicluri, cu aceeași contribuție de 600 $ la fiecare semnal valid. Cu reinvestire integrală: intri cu 600, ieși cu 660; intri cu 660 + 600 = 1.260, ieși cu 1.386; intri cu 1.386 + 600 = 1.986, ieși cu 2.184,60. Dacă lași profitul deoparte și reinvestești doar contribuțiile, aceiași 1.800 $ puși produc 1.980 — cu 204,60 $ mai puțin, după numai trei cicluri. Diferența crește cu fiecare ciclu; asta e tot mecanismul. Completare proprie: cifrele din diagramă sunt calculul meu pe trei cicluri, nu backtestul cursului.
Treci la ciclul următor doar după ce poziția a ieșit întreagă la +10 %, iar banii sunt în cash și marcați pentru următorul semnal, nu cheltuiți.
Astea se citesc după ce ai marcat zece corecții mecanic, nu înainte.
| Criteriu | De ce contează | Cât e confirmat |
|---|---|---|
| Cumperi frica pe un indice larg, nu pe o firmă | o cădere de 4 % pe un coș de sute de firme e panică sistemică, care istoric s-a corectat; pe un emitent poate fi definitivă | 1 sursă directă, plus 2 loturi de triaj |
| Nivelul trimestrial (PPQ / SQ) ca punct de intrare | concentrează cumpărarea acolo unde istoric apar cumpărători, nu „undeva în cădere" | 4 surse distincte |
| BIM înainte de candela verde | fără confirmare, o candelă verde izolată poate fi urmată de o cădere mai mare | 1 sursă pentru ATMI; BIM e definit într-o altă lecție |
| Corecția de minim 4 %, pe procent | separă setup-ul de o cădere care doar pare mare; cazul de 3,93 % e refuzat explicit | 1 sursă, cu exemplu |
| Absența stopului plus revenirea indicelui | elimină ieșirile pe zgomot; costul e pierderea flotantă, pe care o vezi la pasul 5 | 1 sursă |
| Reinvestirea integrală | profitul lucrează în ciclul următor; fără el, randamentul compus dispare | 2 surse distincte |
„Cât e confirmat" numără surse distincte din fișa capitolului; unde apare un
număr de loturi de triaj, acela sunt loturile independente de sesiuni
(perioade diferite, agenți care nu s-au văzut) care au găsit aceeași regulă —
vezi 00_harta.md.
| Criteriu | A+ | Mediocru sau NU |
|---|---|---|
| Instrumentul | ETF de indice larg | acțiune individuală: premisa cade |
| Corecția | ≥ 4 %, calculată | „pare o cădere mare"; 3,9 % nu se marchează |
| Zona | minimul atinge PPQ, sau SQ în panică | nivel atins din ochi, fără pivoți calculați |
| Ordinea | BIM, apoi prima candelă verde | verde înainte de BIM, sau nicio confirmare |
| Închiderea de intrare | peste pivot: cumpărătorii au ținut zona | sub pivot: valid, dar mai riscant |
Singurul trade cu cifre din curs: intrare pe 27 ianuarie 2005 la 117.43, țintă +10 % = 129.17, atinsă „aproximativ un an mai târziu".
Graficul e lunar, ca să încapă tot orizontul poziției: o candelă e o lună. Trigger-ul fin — BIM plus candela verde zilnică — se petrece în interiorul lunii de intrare, deci nu se vede aici; el e la pasul 4. Corecția de context, de la swing high-ul de ~123.00 până la 117.43, e de 4,5 %, peste prag. Nu există linie de stop. Materialul spune că ținta a fost atinsă „aproximativ un an" după intrare; ziua exactă nu se poate citi din transcriere. În diagrama de mai sus — construită de mine — intrarea și TP-ul cad la 13 candele lunare distanță: 13 e o cifră a desenului, nu a materialului. După TP, capitalul și profitul au stat în cash până la următorul semnal valid.
Completare proprie: swing high-ul de ~123.00 e construit de mine ca să conțină corecția; intrarea și ținta sunt cifrele materialului.
Cifrele de backtest, pentru scară: contribuții totale de ~16.300 $ pe douăzeci de ani duc la ~52-53.000 $ finali, fără comisioane și fără taxe. Aceeași cifră apare într-o sesiune de întrebări ca „~16.000 → 53.000 după prima reinvestire", cu estimarea autorului că a doua reinvestire ar putea duce spre 100.000. În Excel e modelată o singură reinvestire completă, deci cifra de 100.000 e o estimare, nu un rezultat măsurat.
1. Orizontul de ținere — contradicția centrală. Lecția principală descrie ATMI ca investiție pe luni-ani, cu ținta atinsă după circa un an. O sesiune de întrebări descrie aceeași strategie ca swing de două săptămâni, ca mijloc de a te califica pe un cont de prop.
Cele două descrieri, pe aceeași axă de timp. Nu le rezolv aici: varianta de două săptămâni cere implicit un stop și o țintă mai mică, deci nu mai e ATMI; varianta de luni-ani e strategia din lecția principală, dar nu trece de limita zilnică a unui cont de prop, calculată și pe pozițiile deschise. Care dintre ele poartă numele „ATMI" rămâne de clarificat cu autorul.
2. Aritmetica contribuției. Lecția recomandă o unitate SPY pe trimestru, adică vreo 600 $, și spune în același loc „~1.200 $ pe an" — dar patru trimestre a 600 $ fac 2.400 $. Iar backtestul, cu 16.300 $ în douăzeci de ani, iese la ~815 $ pe an. Practic: folosește suma pe care o poți susține efectiv și nu aștepta ca randamentul din backtest să scaleze liniar cu ea.
3. Formula PPQ/SQ nu e dată cifric. Materialul explică ce sunt pivoții, dar spune explicit că nu dă valorile pentru exemplul din lecție. Practic: îi calculezi singur, cu formula standard, acceptând că nu reproduci exact nivelul autorului.
4. Trailing, tranșe, ieșire anticipată — neacoperite. Nicio ieșire înainte de +10 % nu e descrisă. Practic: nu improviza o regulă de trail (un stop mutat după preț, ca să prinzi mai mult) și să-i spui ATMI.
5. Data exactă a atingerii țintei în 2005 nu se poate stabili din transcriere. Reține structura, nu ziua.
6. Ce înseamnă acronimul „ATMI" nu apare nicăieri în material.
Contradicțiile din tot materialul, la un loc:
A2_contradictii.md.
| Regula de prop | Ce strică | Ajustarea |
|---|---|---|
| limită zilnică de pierdere, calculată și pe pozițiile deschise | fără stop, o poziție ținută luni atinge limita din pierdere flotantă; în material, unui participant i s-au închis tranzacții aflate în profit din cauza asta | niciuna care să păstreze strategia: ori pui stop și nu mai e ATMI, ori sizezi atât de mic încât nu produce nimic |
| drawdown total | poziția poate continua să cadă 20-30 % fără levier, peste 100 % cu levier | nu se poate limita fără stop |
| interdicție de overnight (de a ține poziția peste noapte) sau de weekend | ATMI ține poziția luni, prin construcție | dacă firma o interzice, strategia nu poate fi rulată deloc |
| blocaj pe știri | poate cădea exact pe ziua candelei verzi | ratezi semnalul; nu-l forța înainte sau după fereastră |
Completare proprie: sizing calculat înapoi din limită (cifrele sunt ale mele; materialul nu dă niciun risc per tranzacție). Cont de 100.000 $, limită zilnică 5 % = 5.000 $, cu o zi proastă planificată la cel mult jumătate din ea. Dacă o zi de panică ia 10 % din poziție, ies maximum 25.000 $ de poziție — un sfert din cont într-un singur instrument; cu levier 3x, 8.333 $. Ambele sunt incompatibile cu ritmul strategiei, care pune ~600 $ pe trimestru: fie ai un singur pariu mare, care nu mai e ATMI, fie ai contribuția firească pe un cont care se evaluează în câteva luni.
Verdict: nu merge. Trei motive independente, fiecare suficient: pierderea flotantă atinge limita zilnică; pozițiile trec peste ciclul de evaluare al firmei; iar sizing-ul care ar respecta limita transformă strategia în altceva. Sfatul de „swing, două săptămâni" din sesiunea de întrebări e o strategie diferită, nu ATMI — vezi contradicția 1.
| Ce cere strategia | Există la BVB | Înlocuitorul |
|---|---|---|
| indice larg lichid (SPY, QQQ, IWM, DIA) | nu | BET există ca indice, dar nu se tranzacționează direct; cel mai apropiat e un ETF pe BET, cu lichiditatea de verificat la zi |
BIM (jbv2) |
nu | niciunul — trigger-ul cade, iar orice candelă verde din zonă devine „semnal", exact cuțitul în cădere |
| pivoți trimestriali (PPQ / SQ) | da | se calculează în Excel din maximul, minimul și închiderea trimestrului; autorul confirmă că pivoții clasici sunt „1 la 1" |
| ETF cu levier 3x pe indice | nu | nu există pe BET; rămâne doar varianta fără levier |
| short | nu e nevoie, strategia e long-only | — |
Pivoții se calculează cu aceeași formulă ca la pasul 1, din trimestrul precedent. Ce se rupe, concret:
Pragurile de lichiditate din material sunt americane și nu se traduc; pe BVB reperul util e valoarea tranzacționată zilnic, iar estimarea mea e cel puțin 1-2 milioane de lei pe zi.
Verdict: nu merge ca ATMI. Ce supraviețuiește e logica de a cumpăra o scădere de peste 4 % la un nivel trimestrial, cu ținta de +10 % și cu reinvestirea — cam 40 % din strategie, estimarea mea, și fără confirmarea care o face să funcționeze. Dacă înlocuiești ETF-ul cu un coș de acțiuni BET, ai altceva: dip-buying (cumpăratul fiecărei scăderi) pe emitent individual, unde premisa de revenire nu există.
02_mp2.md — autorul recomandă explicit combinarea ATMI cu MP²
la un suport sau pivot important: MP² dă unde, ATMI dă ce și pe ce
orizont. MP² merge pe BVB — parțial, doar long.01_buy_doji.md — tot o cumpărare la un nivel, dar cu stop
și cu orizont de zile, deci opusul regimului de aici.04_selectia.md — selecția simbolului, pentru varianta pe
coș de nume BET.A1_risc.md — risc și execuție.