Sesiune lungă (~2h), cea mai tehnică de până acum. Începe cu o dispută reală: un cursant intra cu o singură poziție și credea că îi iese mai bine. Discuția scoate la iveală de ce regulile strategiei nu sunt opționale — și de ce motivul lui (comisioane) era o problemă reală, dar rezolvată greșit.
Situația: cursantul intra cu o poziție, nu lua TP1, mergea direct pe trail, și susținea că suma finală iese mai mare decât dacă ar fi ieșit jumătate la TP1 și restul pe trail.
Lanțul regulii, așa cum e construită strategia:
Regula de bază pe MBAP, citată: "după ce ai trecut de 50%, te protejezi la 50%." Adică muți stop-loss-ul la breakeven după ce prețul a parcurs jumătate din drumul spre țintă.
Mecanismul care face regula să conteze (completarea mea, dar e implicit în ce spune): un retest al nivelului de 50% e comportamentul așteptat, nu excepția — el îl leagă de retracement-ul Fibonacci de 50%. Cu două poziții, retestul te scoate din una și rămâi cu cealaltă când prețul repornește. Cu una singură, același retest te scoate complet dintr-un trade care avea să funcționeze. Regula nu-ți crește câștigul mediu, îți schimbă ce se întâmplă în cazul cel mai frecvent.
Răspunsul lui la argumentul "iese mai mare": "Ai făcut tu backtesting pe 100 de tranzacții și știi că e așa, sau pe două ai văzut chestia asta?" Și apoi, direct: rata de reușită de ~70% pe MBAP e calculată cu regulile respectate. Schimbi regulile, nu mai ai parametrii aceia.
Partea practică pe platforme: doar TradeStation te lasă să intri cu 100 și să ieși în bucăți. Pe Trading 212, Capital și altele trebuie să intri în bucăți ca să poți ieși în bucăți.
Motivul pentru care cursantul intra cu o poziție era legitim: pe prop-ul lui, comisioanele pe IWM / US2000 erau uriașe — intrare, ieșire, de patru ori dacă intri cu două poziții.
Distincția pe care a insistat Bogdan: prop ≠ broker. Sunt lucruri diferite, cu structuri de cost diferite; nu le amesteca în aceeași discuție.
Ce e spread-ul dinamic — termen important, pentru că explică costuri care apar din senin:
Citatul lui: "dacă te uiți și citești ce e spread dinamic în politica lor, e mușchiul lor." Un participant a raportat chiar comisioane diferite pe același indice în aceeași zi.
Alternativa menționată: Trading Nation se promovează cu spread fix, indiferent de volatilitate. E broker, nu prop. Bogdan n-a apucat să-l testeze — a prezentat-o ca informație, nu ca recomandare.
Ce nu e soluția: să schimbi regulile strategiei ca să eviți comisionul. Dacă structura de cost face strategia neviabilă pe instrumentul ăla, schimbi instrumentul sau brokerul — nu strategia.
Partea cea mai utilă a sesiunii. Contextul: piața era într-un posibil Inverted Head & Shoulders, cu umărul drept în formare, deci urma o consolidare.
Analogia lui, care e mai bună decât definiția: un sprinter care face două-trei sprinturi nu se oprește — aleargă ușor între ele. Consolidarea e alergarea ușoară. După ea vine un nou sprint, care poate fi în direcția trendului sau invers.
Definiția de uptrend pe care a repetat-o ("scărița"): high-ul de azi mai sus decât high-ul de ieri și low-ul de azi mai sus decât low-ul de ieri. Ambele, nu doar unul.
Se trasează high-ul și low-ul candelei daily de ieri ca două linii, apoi se lucrează între ele pe un time frame mic (1-5 minute).
Dar nu naiv. Aici e partea care contează:
Mecanismul, care e cel din lecția despre short squeeze: sub low-ul zilei stau stop-loss-urile celor care au cumpărat. Prețul e împins acolo tocmai ca să le declanșeze; ordinele lor de ieșire sunt vânzări la piață, care duc prețul și mai jos pentru o clipă. Când s-au epuizat, nu mai e nimeni care să vândă — și prețul revine violent. De-asta divergența pe volum e condiția: dacă prețul face un minim nou dar volumul e mai mic decât la minimul anterior, coborârea nu e susținută de vânzare reală.
Ce cauți ca trigger după breakdown: buy doji sau buy momentum, nu doar revenirea peste linie.
Limitarea MBAP pe care a spus-o explicit: MBAP prinde bine range-urile, dar are nevoie de volatilitate. Într-o consolidare strânsă prețul nu mai ajunge la benzile Bollinger, deci nu se declanșează. Nu e defect — e domeniul de aplicare.
Avertismentul cel mai practic din sesiune: consolidarea te plictisește afară din trade exact înainte de breakout.
Exemplul dat, LEG: 7-10 luni fără să facă nimic.
Ideea care justifică indicatorul lor de volum: pe On Balance Volume acumularea asta aproape nu se vedea — abia în ultima bucată. Pe indicatorul lor se vedea de la început. Asta e argumentul lui pentru de ce se uită la volum pe weekly și monthly, nu doar pe daily: acumularea instituțională se întinde pe luni, nu pe zile.
Pe weekly a arătat tiparul complet: 5 săptămâni de acumulare negativă → trecere în pozitiv → breakout după încă două săptămâni.
Partea cea mai concretă a sesiunii. Indicatorul se numește
#MP_patrat_scan (ATM).
Parametrul when — depinde de când rulezi scanarea, nu de ce cauți:
| Valoare | Când o folosești |
|---|---|
| 1 | final de zi, după închiderea de luni-joi (după ora 23) |
| 2 | final de vineri sau în weekend — pentru MP²-1 |
| 4, 5, 6 | aceeași logică, dar pentru MP²-2 |
Recomandarea lui: te interesează practic doar 1 și 2 pentru MP²-1, și 4 și 5 pentru MP²-2. Restul acoperă cazuri de margine (o lună care începe la mijlocul săptămânii).
Regula de folosire: înainte să pui parametrul, întreabă-te unde sunt —
e final de zi? de săptămână? de lună? Dacă s-a deschis deja săptămâna, 2 nu
mai e valabil.
Parametrul de direcție și tip:
| Valoare | Ce găsește |
|---|---|
| 2 | crossing LONG — pivotul mic trece deasupra celui mare |
| 1 | continuare de trend long (era deja deasupra) |
| -2 | crossing SHORT — pivotul mic trece sub cel mare |
| -1 | continuare de trend short |
Recomandarea lui e fermă: folosește doar ±2, crossing-urile. Continuările (±1) doar "dacă ești disperat și vrei să faci backtesting pe un singur simbol".
Ce e exact un crossing, cu diferența față de continuare:
Exemplul concret dat pe LEG: pivotul daily era sub cel weekly; se deschide
săptămâna, trece deasupra; erai deja în uptrend; prima candelă verde e
trigger-ul; stop-loss sub low-ul de acolo. Dacă rulai scanarea cu
parametrul 2, LEG apărea în listă chiar în ziua aia.
Pe short, simetric: pivotul daily era deasupra, se deschide săptămâna următoare și trece sub. Stop-loss-ul: cel mai înalt high din ultimele patru candele — aceeași regulă de 4 candele din sesiunile anterioare.
Filtre suplimentare recomandate: close > 10 (ca să nu îți scoată
acțiuni de sub 10 $ de pe alte exchange-uri), plus Trinity sau volum în
acumulare pozitivă dacă lista e prea lungă. Scanarea se rulează pe 60 de
minute.
Detaliu de întreținere: în tab-ul Results al scanerului, limitează istoricul la 10 scanări. Altfel folderul TradeStation ajunge la zeci de GB — el s-a trezit cu 30 GB pe C.
Problema: pe TradeStation, un cont sub 5.000 $ (ideal sub 10.000) e greu de crescut — te mănâncă comisioanele. Iar dacă tranzacționezi cu levier și rămâi peste noapte, plătești swap (costul overnight).
Soluția lui: ETF-uri cu levier 3x, care au levierul deja în preț.
| Indice | ETF simplu | ETF 3x | Preț |
|---|---|---|---|
| Nasdaq | QQQ (~600 $) | TQQQ | ~55 $ |
| S&P 500 | SPY (~681 $) | SPXL | ~220 $ |
| Russell | IWM | TNA | — |
| Dow Jones | DIA | UDOW | — |
Există variante cu levier 2x sau 3x și pentru fiecare dintre "cei șapte magnifici", în ambele direcții.
Dublul avantaj, cum l-a explicat:
Costul, pe care l-a spus onest: toate ETF-urile au un comision inclus în ele. Dar, în cuvintele lui, "niciun caz ca la un overnight să vă rupă".
Perioada de blackout: înainte de fiecare ședință de politică monetară, membrilor Fed le e interzis prin lege să facă declarații despre politică monetară, inflație sau piața muncii. Există un calendar public pe site-ul Fed. Dacă auzi un discurs în blackout, e pe altă temă — sau merită verificat de două ori.
Camera închisă de la publicarea datelor: înainte de NFP, CPI, PPI, reporterii economici acreditați sunt închiși într-o cameră securizată, fără telefoane, cu ~30 de minute înainte de ora oficială, ca să studieze raportul. La ora publicării li se dau telefoanele înapoi și sună la redacții.
De ce contează pentru tine: explică de ce reacția pieței la un raport e instantanee și coordonată — nu pentru că cineva a citit mai repede, ci pentru că analiza era deja făcută. Și explică de ce Bogdan insistă să înveți să citești rapoartele: avantajul nu e viteza, e interpretarea (ce sector e favorizat de cifra respectivă).
Întrebare din sală. Răspunsul scurt: seamănă cu ce face Buffett, care investește și în companii private.
Limitarea pe care a subliniat-o: la o companie nelistată nu ai grafic, deci nu poți construi un target de preț tehnic. Decizia e exclusiv fundamentală — discounted cash flow sau altă metodă de evaluare, pe baza situațiilor financiare din oferta companiei.
A adăugat că el consideră DCF-ul "cam perimat" ca metodă unică ("funcționa acum mulți ani în urmă") și că preferă Piotroski score, pe care intenționează să-l predea.
14 secvențe: TradeStation care a crăpat de două ori în timpul sesiunii, discuția despre RAM și laptopuri, software-ul de comprimat înregistrările video, cine are acces la ce grup de WhatsApp, statusul conturilor de funding ale participanților, întreruperi de conexiune. Niciun conținut tehnic eliminat.
Menționat, nu detaliat: statistica de "bias zilnic" (dacă se întâmplă ceva în prima parte a zilei, 60-80% șanse ca ziua să evolueze într-un anumit fel) — promisă pentru modulul de opțiuni; material despre creșterea unui cont mic; Piotroski score.
Cifrele 678.74 / 682.99 (low și high daily), prețurile ETF-urilor (TQQQ ~55, QQQ ~600, SPXL ~220, SPY ~681) și durata consolidării LEG (7-10 luni) sunt ale lui, citite live. Restul nivelurilor din diagrame sunt structurale.