DHRT cumpără breakout-ul dintr-un Head & Shoulders răsturnat, cu trigger-ul luat din umărul drept: un buy doji, un buy hammer, un buy momentum sau direct candela de breakout din consolidarea care formează umărul. Setup-ul se filtrează cerând ca capul sau umărul drept (ideal amândouă) să cadă pe un suport, pe un pivot sau pe PPA. Stopul stă în treimea de jos a înălțimii dintre cap și nivelul umărului drept. Prima țintă e la distanța stopului (1R), a doua e proiecția clasică a HS-ului măsurată de la linia gâtului, iar restul poziției merge pe trail după swing low-uri. E doar long. Merge pe orice timeframe — autorul o descrie ca „all inclusive": scalping, day trading, swing, position trading.
Numele: „este discreționară, oriind de Head & Shoulders răsturnat" [sic — „or venind de la"], iar despre T autorul spune direct „T-ul ăla vine de la nici mai știu de la ce am zis. Poate să fie Trinity, poate să fie Trend".
Avertismentul care deschide și închide lecția: asta nu e o strategie mecanică și nu e pentru începători. „Nu vă recomand să faceți asta la început, eu vă dau strategia asta să o aveți pentru viitor." Definiția lui pentru discreționar e verificabilă: „dacă eu dau strategia către 10 oameni și am 10 răspunsuri diferite, cum transacționează cu ea, înseamnă că […] nu mai este mecanic. Asta e diferența." Recomandarea lui explicită e să o rulezi pe cont virtual cât timp înveți.
Capitolul ăsta nu reexplică patternul, doar strategia construită peste el. Anatomia HS-ului răsturnat (umăr stâng, cap, umăr drept, linia gâtului, de ce funcționează mecanic) e în Patternuri complexe, partea 2. Wedge-urile, care pot înlocui patternul, sunt în partea 4; triple bottom și cup with handle în partea 3. Pivoții și PPA sunt în Pivoți și proiecții, cadranele de relative strength în Indicatorul de performanță.
Fiecare termen de aici apare mai jos cu diagrama lui; definițiile sunt scurte ca să poți citi pașii fără să te oprești.
Tot trade-ul pe un singur desen, pe exemplul construit pe care îl folosesc și la pașii 3 și 4 — același cap, aceiași umeri, aceleași niveluri, ca să nu se schimbe cifrele de la o secțiune la alta.
Fraza de decizie, într-o propoziție: cumperi când o candelă de trigger închide peste consolidarea din umărul drept și peste linia gâtului, cu volum în breakout; stopul stă în treimea de jos dintre cap și nivelul umărului; prima țintă e la distanța stopului.
De ce cifrele din desen: capul la 52.00, umerii la 58.50, deci H = 6.50. Treimea de jos începe la 52.00 + 6.50/3 = 54.17 — asta e cea mai sus la care ai voie să pui stopul, adică riscul cel mai mic permis, nu stopul „cel mai strâns" în vreun alt sens (derivare a mea pe exemplul meu, nu un preț rostit în lecție). Intrarea la close-ul candelei de breakout, 65.00, pune R la 10.83, adică 16,7% din preț. Atenție de unde vine procentul: din candela de breakout pe care am desenat-o eu, un marubozu de 6.30 care împinge close-ul la 65.00. Cu un trigger buy doji mic, cum e exemplul din lecție, intrarea ar cădea aproape de vârful consolidării și R-ul ar fi în jur de 5.8, nu 10.83. Stopurile ies oricum mari la strategia asta — de aceea secțiunea de position sizing contează mai mult decât la celelalte — dar cifra de 16,7% e a desenului, nu a strategiei.
Deschizi graficul și cauți un v-bottom cu trei minime: umăr stâng, un cap mai jos, un umăr drept înapoi la nivelul primului. Apoi — și aici e tot filtrul — verifici pe ce nivel s-a oprit capul și pe ce nivel s-a oprit umărul drept.
Cerința autorului, textual: „Pe setup vă recomand ca acest HS să fie cu capul în suport sau în pivot sau în PPA […] sau umărul drept, sau ambele, că pot să fie de exemplu cu capul în suportul lunii august și cu umărul drept în pivotul lunii septembrie." Timeframe-ul nivelului nu e precizat intenționat, pentru că strategia e „all inclusive" — de la scalping la position trading. Regula practică e să folosești nivelul de pe un timeframe mai mare decât cel pe care tranzacționezi.
A doua cerință, care e analiza lui tehnică și nu un filtru numeric: „ar trebui ca umărul drept să fie aproximativ la fel de lung ca umărul stâng, adică să fie o simetrie la ele". Imediat după adaugă corecția onestă: „Nu e asta din dreapta un pic mai lungă decât asta din stânga, dar depinde cum măsori. Încă o dată, e un pattern care nu e perfect."
Patternul se poate înlocui. Asta e partea pe care e ușor să o ratezi: tot restul strategiei (trigger, stop, ținte, trail) rămâne identic dacă schimbi patternul de bază. „În loc de HS răsturnat folosești double bottom-ul." Lista lui: „în principiu este ori un wedge, ori este un inverted head and shoulders, ori un double bottom sau triple bottom". În exemple apar și rounding bottom și cup with handle, iar de câteva ori spune direct că un double bottom cu al doilea picior mai jos și un HS răsturnat sunt același lucru citit altfel.
Treci mai departe doar dacă: ai trei minime cu capul cel mai jos, și capul sau umărul drept se sprijină pe un suport, pivot sau PPA.
Un pattern care arată la fel de bine la prima vedere, dar pe care cursul îl descalifică explicit: triple bottom-ul la al treilea sau al patrulea test.
Motivul e citat din literatura tehnică, nu din backtest-ul lui — spune asta direct: „N-am reușit să testez asta niciodată, dar în schimb în cărțile de analiză am văzut […] se spune că la triple bottom sunt foarte mari șanse […] dacă a făcut al treilea picior sunt mai [multe] șanse […] să facă breakdown de fapt." Concluzia lui: „double bottom-ul e mult mai [bun] decât un triple bottom. Adică cu cât mai multe retestări, șansele sunt să cadă la un moment dat."
Excepția, tot a lui: „Asta dacă se deteriorează volumul, că dacă nu se deteriorează volumul…" — adică volumul e cel care decide. În desenul de mai jos volumul scade la fiecare picior, deci exact cazul în care nu intri.
Nu intri pe pattern. Aștepți ca în umărul drept să apară o candelă de trigger care închide peste consolidarea din care s-a format umărul.
Lista completă de trigger-e, textual: „Pentru trigger o să aveți nevoie de un by-momentum, un by-hammer, un by-doji sau o candelă de breakout din umărul drept" [sic — „by" = „buy" în toată transcrierea]. Întrebat de un participant dacă trigger-ul trebuie să fie pe umărul drept, răspunde: „Da, acolo trebuie să fie."
Secvența pe care o cere patternul înainte de trigger, în cuvintele lui: „un H[S] am nevoie ca să formeze tot ansamblul: umărul stâng, după care downtrend-ul, după care uptrend-ul, consolidarea după umărul drept aproximativ și apoi breakout-ul."
Atenție la o distincție care contează: buy doji-ul e folosit aici ca trigger, nu ca strategie. „Folosesc trigger-ul de Baidoji nu ca strategie de Baidoji. […] Nu mai aplic strategia Baidoji în care spun «vin după nu știu 8-10 [candele] de downtrend». Aici vorbim de Baidojii din consolidare, de fapt e breakout." Adică nu îi ceri condițiile din MICIS — îi ceri doar să închidă peste doji-ul de dedesubt.
Treci mai departe doar dacă: candela de trigger s-a închis peste vârful consolidării din umărul drept și peste linia gâtului, cu volumul peste swing high-ul anterior de volum.
Ordinea de importanță e dată explicit: „dacă mă întrebați pe mine de o importanță a indicatorului, primul este volumul, oricare dintre ele." Volumul e filtrul minim; relative strength și power sunt bonus.
Când se citesc: „În momentul trigger-ului, stau înainte de trigger" [sic]. Citirea mea: „sau înainte de trigger". În niciun caz după.
Pe volum sunt acceptate ambele instrumente, în orice combinație: „nu contează care volumul folosiți, poate să fie ambele volume, adică on balance volume și volumul nostru, custom, sau oricare dintre ele, deci funcționează oricum". Ce anume cauți pe fiecare diferă, și merită reținut: pe on balance volume acumularea nu se vede ca bare mari, ci ca structură — „pe on balance volume e greu să vezi acumulare. Pe on balance volume, eventual vezi higher highs, higher lows, adică vezi uptrend pe volum și breakout peste vârful anterior."
Realismul cu care încheie filtrele e important pentru cineva care altfel ar aștepta alinierea perfectă: „nu poți să le ai chiar pe toate la pachet". În exemplul lui de pe Google, relative strength-ul nu arăta nimic exact în trigger — „bă, nu era vreo [șmecherie] relative strength în punctul ăsta. El a fost înainte aici" — și trade-ul a funcționat oricum, pe volum.
Asta e singura confirmare pe care o numește „secret", și e cea mai ușoară de verificat cu ochiul: „Urmăriți, când aveți HS răsturnat pe preț, urmăriți HS răsturnat pe volum. Oricare volum, în special dacă e volumul nostru."
Ce vrea exact de la forma de pe volum e la fel de precis ca pe preț: „Capul, umărul stâng, umărul drept și exact cum vreau eu HS-ul, [cu] umărul drept mai sus" — adică umărul drept de pe volum mai sus decât cel stâng.
Completare proprie: mecanismul din spate, pentru că lecția nu îl dă. Volumul cumulat crește doar când barele verzi sunt mai mari decât cele roșii; un umăr drept mai sus pe volum înseamnă că la același nivel de preț au intrat mai multe acțiuni pe partea de cumpărare decât la umărul stâng. Nu e un indicator care confirmă alt indicator — e aceeași cerere, numărată în acțiuni în loc de preț. Se leagă direct de volum.
Varianta înșelătoare arată identic pe preț. Diferența e în panoul de jos, și e singurul „nu intra" pe care autorul îl formulează ca regulă mecanică:
„Problema mare este când histograma asta cade sub swing low-ul de aici sau un [on] balance volume cade sub swing low-ul de aici, pentru că în general, dacă se întâmplă asta, volumul va face prima dată asta și după asta aștept la breakdown, așa se shortează. Când vezi volumul în breakdown sub un swing low major […] iar prețul încă nu e acolo, dar e pe drum încet […] să te ții să facă new low."
Cu alte cuvinte: volumul rupe înaintea prețului. Dacă volumul face minime tot mai joase în timp ce prețul încă ține consolidarea, ai un candidat de short, nu de long — oricât de frumos arată patternul.
Regula se citește pe o histogramă cu semn (on balance volume sau o histogramă de volum instituțional), nu pe barele brute de volum: „sub swing low-ul de aici" presupune o linie de zero și minime care se pot compara între ele. De aceea panoul de jos al diagramei următoare e desenat altfel decât cel de la trigger-ul valid — acolo barele brute ajung, aici nu.
Măsori două lucruri și împarți la trei. Întâi, înălțimea H: de la low-ul capului până la nivelul umărului drept — „dacă ăsta considerăm că este umărul drept […] ar trebui să iau înălțimea asta […] ăsta e capul și aici este nivelul umărului aproximativ. Încă o dată, e din ochiul omului." Apoi iei treimea de jos din H: acolo stă stopul.
Formularea lui, în două locuri din lecție, ca să se vadă că e aceeași regulă: „Stop loss-ul ar trebui să fie 1x3, adică iau de aici de sus până aici 2x3, sau 1x3 este bucata asta. Și voi stop loss-ul ar trebui să-l puneți în bucata asta." Și: „ar trebui să fiți acoperiți la distanța asta […] la o treime. Când zic o treime, de la bază la vârf o treime […] 1x3 din înălțimea cap–umăr drept."
Două consecințe practice, amândouă spuse de el:
Pe exemplul construit: H = 58.50 − 52.00 = 6.50, marginea de sus a treimii = 52.00 + 6.50/3 = 54.17, intrarea la 65.00, deci R = 10.83. Treci mai departe doar dacă riscul în bani la stopul ăsta încape în pasul 6; dacă nu încape, trade-ul nu există pentru tine, nu stopul se mută.
Planul de ieșire e dat într-o singură propoziție pe slide, pe care o citește ca atare: „TP1 egal cu stop loss-ul, TP2 conform TP HS răsturnat, și după aia trail-ul bazat pe bull trail sau pe swing low."
TP1 = distanța stopului. Adică 1R: aceeași distanță în sus de la intrare cât e stopul în jos.
TP2 = proiecția clasică a HS-ului, măsurată de la linia gâtului în sus cu înălțimea patternului. Aici intervine singura precizare de măsurare din toată lecția, și e importantă: nu măsori de la extremele patternului, ci din interiorul gâtului. „Nu e bine să măsor de la low-ul de aici, că măsori distanța de stop loss și target de profit; măsoară din interiorul gâtului pe aici, iau un average." Pe diagrama de mai jos linia gâtului e trasată din interiorul gâtului, la 63.00 — adică sub cele mai de sus vârfuri ale zonei, care ating 63.30. Nu e media vârfurilor, și nu există o formulă rostită care să o reproducă: „un average" din interiorul gâtului e tot ce spune lecția. Când reconstruiești tu patternul, nivelul ăsta e o alegere a ta de câteva zecimi, iar TP2 se mișcă exact cu ea.
Ordinea celor două ținte nu e fixă, și asta nu e o eroare a materialului. Autorul o spune de trei ori, cu exemple: „În unele situații s-ar putea ca, de fapt, TP2, conform HS răsturnat cum am zis eu aici, să fie un pic mai sus decât TP1 […] sau să fie mai jos. Noi măsurând așa, o să constatați că de fapt TP1 e mai mare decât TP2." Și uneori coincid: „o să cădeți pe TP1 egal cu [stopul], ar putea să fie exact TP2." („Ar putea" e al lui — e o posibilitate, nu o frecvență.) De ce depinde: „de mărimea HS-ului, de time frame și așa mai departe."
Pe exemplul construit, TP2 iese la 74.00 și TP1 la 75.83 — TP1 peste TP2, cu mai puțin de 2 unități între ele. Practic înseamnă: nu alegi între ele, le folosești ca pe o bandă. Ieși cu prima tranșă la cea de jos, cu a doua la cea de sus, iar restul merge pe trail.
Treci mai departe doar dacă ai scris amândouă nivelurile înainte de intrare. Calculate după intrare, ele devin exact ce reclamă el la strategiile discreționare: „le pun din burtă".
Partea de poziție care rămâne după ținte merge pe trail după swing low-uri: muți stopul sub fiecare swing low nou, mai sus decât precedentul, și niciodată în jos. Alternativa pe care o numește e „bull trail-ul", indicatorul din curs. Un detaliu pe care îl corectează în timp real în lecție: „facem trail cu bull și bear trail-ul, pe swing low și pe swing high — de fapt pe swing low, nu pe swing high, pentru că este doar de long."
Intrarea în tranșe e recomandată, cu două argumente diferite. Pe mecanică: „dacă intrați în bucăți o să aveți un average mai bun de preț […] unele din tranzacții o să vi le dea [la] 1 pe 2 acolo, 1 pe 2 acolo." Pe psihologie, la finalul lecției, vorbind despre cei care așteaptă retestul: „eu vă încurajez să intrați cu unul pe doi, unul pe doi, pentru că mai bine să fii cu unul pe doi în ceva decât să stai ca [fraierul] și să te uiți cum pleacă fără tine. E mai puțin dureros."
Completare proprie: „unul pe doi" aici nu e un raport risc/recompensă, e jumătate de poziție — o citire ușor de greșit. Jumătate la trigger, jumătate în retest, dacă vine. Dacă nu vine, rămâi cu jumătate într-un trade care merge, ceea ce e exact rezultatul pe care îl apără în citatul de mai sus.
Aici regula e scurtă și nu e discreționară:
Avertismentul care urmează imediat e despre exact această strategie: „poți califici contul foarte repede […] sau poți să-l [arzi] în două tranzacții, dacă intri cu poziții mari."
Completare proprie, legată de pasul 3: cu R la 16,7% din preț (cazul din exemplul construit, unde candela de breakout e mare — vezi rezerva de la pasul 3), 1% risc pe un cont de 10.000 înseamnă 100 de dolari risc, deci o poziție de circa 600 de dolari — mai puțin de 10 acțiuni la 65. Nu e o limitare a strategiei, e aritmetica stopurilor mari. Dacă vrei poziții mai mari cu același risc, ai nevoie de patternul pe un timeframe mai mic, unde H e mai mic. Detaliile de calcul sunt în Money management și position sizing.
Dacă ai ratat breakout-ul, strategia are a doua intrare: prețul se întoarce la nivelul din care a plecat. Autorul îl numește consecvent „locul crimei": „Se întoarce și retestează dreptunghiul, că aici era un dreptunghi […] locul crimei, și după care decolează. […] Puteți să intrați aici sau să așteptați un retest."
Regula de adâncime e singura cifră din secțiune, și e dată cu referința ei: „în general, când retestează, e ca la fibonaci. Unul pe doi retestează din consolidare, că asta e locul crimei. Poți să retestezi și până jos, dar deja dacă retestează până jos, e periculos să facă break-down."
Deci: retest până la jumătatea consolidării = normal, intri. Retest care trece sub jumătate și se apropie de bază = semn de avertizare; sub bază, ideea s-a inversat — „să cadă sub consolidare și atunci se shortează".
Un lucru pe care îl spune apăsat și care nu se potrivește cu obiceiul de a aștepta mereu retestul: retestul nu e garantat. „Ce retestare ai mai făcut vreodată în vecii vecilor […]? Poate o să-mi facă la un bear market. Dar […] nu o să mai întoarcă niciodată la nivelul ăla." De aici și recomandarea de tranșe din pasul 5.
Întrebat direct dacă există varianta short, răspunsul e nu — și nu din simetrie, ci din statistică proprie: „Deci asta este doar pentru long, nu există și pentru short. Nu, pentru short ai putea să folosești HS-ul normal, dar la HS-ul normal nu prea are șanse." Și mai explicit: „din experiența mea mi-a arătat că HS-ul normal nu prea are rate de succes ca un HS răsturnat. Adică merge în short, dar nu are probabilitatea de succes a HS-ului răsturnat."
Exemplul de eșec pe care îl arată, pe XLF: un HS normal cu umărul drept mai jos, care în loc să cadă toată distanța a făcut „break out înapoi" — iar el îl reinterpretează după fapt: „de fapt a fost un double top cu al doilea vârf mai sus". Capul era în resistance, deci avea și filtrul de nivel, și tot nu a mers.
Ce pune în loc: ascending wedge (rising wedge) — pe care transcrierea îl scrie „sending wage" [sic], dar îl numește corect mai târziu în lecție: „Din consolidare fiind un ascending wedge, cum v-am spus eu, și a căzut după aia." Mecanica rămâne a DHRT-ului, cu triggerele oglindite: „cu trigger de short, adică nu buy doji — sell doji, sell shooting star, dacă ai shooting star." Ținta: „în natura lui este cam bear[ish]. De obicei ăsta cade cu toată distanța asta." Pe XLF, singurul preț rostit în secțiune: „aici ar trebui să cadă. Aproximativ la 51, adică în zona suportului."
Motivul de fond pentru care preferă long-ul e dat separat și merită reținut pentru orice pattern de reversal: „americanii au o vorbă, că bottom-urile durează mult mai puțin decât top-urile să se formeze. Adică la bottom e violent. A căzut [brusc], HS-ul și s-a dus. Dar la top, o lălăie, tot urcă, mai face un high […] și la un moment dat cade. Dar nu cade din prima." Concluzia lui: „evitați short-urile" cu analiză de preț pură; pentru short folosește strategiile mecanice (MBP, MP²).
Asta e explicația de mecanism a lecției, dată abia la final, și e singura: „capul ăsta care se formează, de fapt, este […] short squeeze. În principiu, majoritatea cazurilor sunt short squeeze-uri aici. Și de asta funcționează asta. […] Dacă [vă] uitați la HS-uri, e foarte violentă partea dreaptă. Extrem de violentă. Pentru că sunt short squeeze-uri de obicei. Toată lumea e short aici. Intră băieții cu bulldozerul, cu tirul de bani, long. Ăștia ies cu buy to cover, adică toată lumea face long."
Completare proprie, pentru că lanțul merită desfăcut un pas mai departe: un short e deschis prin vânzare și se închide prin cumpărare. Când prețul urcă împotriva lui, pierderea crește nelimitat, iar brokerul cere garanții suplimentare; la un moment dat e lichidat. Lichidarea lui este un ordin de cumpărare la piață, care acceptă orice ask găsește. De aici forma: cu cât urcă mai repede, cu atât mai mulți shorți sunt forțați să cumpere, și cu atât urcă mai repede. Gap-urile pe care le arată în exemple (Amazon, Apple, XLE) sunt semnătura asta — nu există preț intermediar la care cineva să fi fost dispus să vândă. Mecanismul de bid/ask e detaliat în Patternuri complexe, partea 2.
Al doilea element de context, util ca filtru de calendar: „De obicei HS-urile răsturnate, țineți cont de la mine, sunt V-bottoms, de tip V, după corecții majore." Exemplele lui: Covid, selloff-ul de tarife din aprilie, bottom-ul din octombrie.
Toate vin din lecție, cu excepția celei marcate:
Nu există. Spus direct: „La implementare la nivel de TS n-ai ce să implementezi."
Există un indicator standard numit Head & Shoulders, în Show Me, și îl deschide în lecție ca să arate de ce nu se poate lucra cu el: „nu vă bazați pe el pentru că face niște aberații". Pe exemplele lui marchează drept H&S formațiuni care au mers în direcția opusă și ratează patternul mare din același grafic. Concluzia: „Dacă vrei să tranzacționezi cu așa ceva, good luck."
Ce rămâne: scanezi trigger-ul, nu patternul. „Singura implementare în radar screen este momentul [buy] doji și, plecând de la triggere, trebuie să identificați patternul. Adică voi trebuie să vă uitați la ele." Adică pui în radar screen un scan de buy doji / buy momentum (vezi Radar screen 5 stele), iar când clipește deschizi graficul și verifici cu ochiul dacă e un umăr drept.
De ce nu se programează: „Tu știi ce înseamnă să programezi, să vadă toate situațiile astea? […] Trebuie să-ți fac 100 de scenarii. Pentru fiecare [pattern] un scenariu."
Lecția e, în proporție de peste două treimi, derulare de grafice: „am aici notat în caietul meu, cred că sunt vreo 40 de exemple". Nu au niveluri citite — sunt arătate pe ecran și comentate verbal — deci nu pot deveni diagrame cu cifre. Ce se poate reține din ele:
Cele patru care fac diferența la strategia asta, nu o listă de bune practici.
Al cursului, rostit în lecție: - Numele și decompunerea lui (D-iscreționar, H-S R-ăsturnat, T incert). - Doar long; HS normal pentru short are rată de succes mică; ascending wedge ca alternativă de short, cu ținta de 51 pe XLF. - Filtrele de setup: capul și/sau umărul drept pe suport, pivot sau PPA; orice timeframe; simetria aproximativă a umerilor. - Lista de trigger-e (buy momentum, buy hammer, buy doji, candelă de breakout din umărul drept) și cerința ca trigger-ul să fie în umărul drept. - Filtrele de trigger: volum în acumulare sau breakout, relative strength și power în cadran long, Trinity ca bonus; volumul e primul în ordinea de importanță; se citesc la momentul trigger-ului sau înainte. - HS răsturnat și pe volum, cu umărul drept mai sus decât cel stâng. - Stopul la o treime din H (cap → nivelul umărului drept), măsurat ca distanță de la intrare; se poate coborî, nu se poate ridica. - TP1 = distanța stopului; TP2 = proiecția HS-ului măsurată din interiorul gâtului; ordinea lor nu e fixă; apoi trail pe bull trail sau swing low. - Position sizing: 1-2% cont propriu, max 1% la prop, recomandat 0,15%. - Retestul „locului crimei", cu adâncimea de referință la jumătatea consolidării; retestul nu e garantat. - Volumul care rupe sub swing low-ul lui = aștepți breakdown, nu long. - Triple bottom la al treilea/al patrulea test = șanse de breakdown (citat din literatură, netestat de el). - Substituirea patternului: double bottom, triple bottom, wedge, rounding bottom, cup with handle. - Short squeeze-ul din cap ca explicație pentru violența părții drepte. - V-bottom după corecții majore; bottom-urile se formează mai repede decât top-urile. - Implementarea: indicatorul standard de Head & Shoulders nu e fiabil; se scanează trigger-ul, patternul se citește cu ochiul. - Cifrele rostite: 415 → „500 și ceva" pe S&P, 3 → 16 pe Riot, 51 pe XLF, 1-2%, 1%, 0,15%.
Completarea mea, marcată și în text: - Toate prețurile din diagrame, în afară de 51 pe XLF. Lecția nu dă niveluri de intrare, stop sau țintă pentru niciun exemplu — graficele sunt arătate pe ecran, nu dictate. Exemplul cu cap 52.00, umeri 58.50, intrare 65.00, SL 54.17, TP1 75.83, TP2 74.00 e construit de mine, la scară, pe geometria lui. - Mecanismul de bid/ask din spatele short squeeze-ului, și de ce apar gap-uri. - Mecanismul din spatele HS-ului răsturnat pe volum (de ce un umăr drept mai sus pe volumul cumulat înseamnă mai multă cerere la același preț). - Aritmetica de position sizing cu un R de 16,7% și ce înseamnă pentru mărimea poziției. - Citirea lui „unul pe doi" ca jumătate de poziție, nu ca raport risc/recompensă. - Lectura cifrelor garbled de pe Nike (97 / 73), marcată ca lectură. - Punctul 5 din „când NU iei trade-ul" și punctul 4 din „gotchas". - Recomandarea de a lua nivelul de filtru de pe un timeframe mai mare decât cel pe care tranzacționezi — lecția spune doar că timeframe-ul nu e specificat.