Ok, dragilor, deci în seara asta o să vorbim despre vindecarea copilului interior și ca idee o să avem o parte destul de vastă așa de informație.
Unii dintre voi s-ar putea să știți o parte din această informație, cu toate acestea vă provoc să fiți foarte atenți pentru că ea a fost creată specific pentru trading.
O să avem o zonă de, efectiv, predare informații ca să vedeți cum arată și care sunt obstacole vis-a-vis de copiii interior, că o să vezi că vorbim, de fapt, despre copiii interior și nu despre copilul interior, pentru că vorbim despre mai mulți copiii interiori.
Și o să aflați asta pe parcurs. O să facem un chestionar, așa cum v-am spus, de valoare emoțională, autoevaloare emoțională și după asta, la final, o să facem o transă care din punctul meu de vedere este destul de puternică, ar trebui să vă ducă, cel puțin, într-o prima etapă de vindecare a copilului interior.
O să facem asta pentru copilăria mică. O să ne ducem spre copilăria mică cu transa, dar vedeți că o să vedeți imediat, sau în cele ce urmează, că atunci când vorbim despre noțiunea de copiii interior, vorbim despre niște etape, copiii care sunt pe diverse etape de vârstă.
Dacă aveți întrebări pe parcurs, o să vă rog să adresați întrebările. O să facă oricum pauze, de așa manier, încât să vă las spațiu să răspundeți la întrebări.
Bun, hai să dăm drumul la treabă atunci, în situația asta, dacă mai între oameni pe parcurs, o să prinde informația pe parcurs.
Bun, deci, dragilor, în primul rând, aduceți-vă aminte de acest cerc despre care am vorbit, nu mai știu, cred că în ultimul workshop am vorbit, sau ceva de genul ăsta, despre cercul gând, emoții, comportament, rezultat.
Și nu uitați că înaintea zonei astea de gânduri, de fapt, mai apare încă o zonă care se numește reprezentare mentală.
Și v-am explicat în orșul cu anterior ce puteți faceți în zona asta de reprezentare mentală.
Și știți că în zona de reprezentare mentală vorbeam despre niște filtre, vizual, chinestezic, auditiv.
De fapt, în acceptiunea NLP vorbind de ceea ce se numește VACOG, dar v-am spus că în zona de chinestezic sunt băgate și restul de simțiuri, și olfactiv și gustativ, da asta este VKA, de fapt este VACOG, în teoria NLP.
Acum o să mergem mai departe și o să despart formula asta, pentru că de fapt cercola care-l știți voi este de fapt formula prin care noi funcționăm, formula noastră de funcționare a organismului nostru, a minții noastre.
Și vreau să fi foarte atenți la următorul lucru, pentru că înainte de fapt de reprezentare mentală este ceea ce se numește stimul extern.
M-ați mai auzit vorbind despre asta și stimul extern este ceea ce se află la 2 microni în afara pieleii noastre, deci tot ce se întâmplă în afara pieleii noastre se numește stimul extern.
Că trage cineva cu pistolul și împușcă pe cineva, că cineva asta e fața în trafic, este un stimul extern, adică vezi ceva să a întâmplat ceva, ala este stimul care e în afara corpului tău.
Apoi se creează această reprezentare mentală care te duce la gând, la emoție, comportament și ai un rezultat.
Acum, vreau să fie atent la faptul că în zona asta de reprezentare mentală, pe lângă filtrele de care am vorbit data trecută, în sensul în care noi filtrăm oricum realitatea,
și niciodată nu vedem realitatea ce este, o percepție asupra realității, mai este influențată de alte filtre, printre care valori, credințe care pot fi limitative uneori,
sau pot fi credințe care să te deducă mai departe să ai rezultate și experiențele noastre care au răni emoționali.
Sunt experiențe faine și experiențe mai puțin bune, să spunem așa, care conțin răni emoționale și o să vorbim foarte mult despre răni emoționale în seara asta.
O să venim cu exemple concrete și gândiți-vă că toate filtrele astea, de fapt, funcționează ca o pereche de ochilari cu niște lentile foarte groase prin care noi ne uităm la realitate.
Deci noi percepe în realitate, este percepția asupra realității.
Și de asta o să vedeți, pentru că experiențele și rănile emoționale care noi le-am avut în copilăria noastră de la naștere,
poate chiar înainte de naștere că moștenim șapte generații în spate, ce au făcut părinții noștri, ce au făcut părinților, străbunicii și așa mai stră stră stră, nu știu, până la șapte generații în spate.
Dar ideea este că noi ducem bagajul ăsta cu totuși, prin intermediul acestui bagaj ne-am format credințele, avem valorile.
Am avut experiențele pe care noi le-am trăit și în cadrul acestor experiențe sunt aceste răni emoționale.
Hai să mergem mai departe.
Bun, am zis că vă dau un chestionar de autoevaluare emoțională și o să vă la 10 minute la dispoziție.
Eu o să-l trimit acum pe WhatsApp, pe grupul de WhatsApp.
În două secunde să văd dacă și pot să-l trimit acum pe WhatsApp.
Deci pe InfoATM o să-l pun acum.
Și o să-l și deschis să-l vedeți și voi și o să vă provoc pentru că aveți cred că vreo 20 de chestii la care trebuie să răspundeți.
În 10 minute ar trebui să răspundeți repede fără să vă gândiți foarte mult pentru că dacă vă gândiți foarte mult,
asta presupune că treceți prea mult prin mental și nu am nevoie să trec prin mental, am nevoie să răspund ce-mi vine efectiv primul răspuns care-mi vine în minte.
O să deschisi o chestionară ca să-l vedeți pe ecran și la mine aici.
Ia să vedem dacă-l fac, ar trebui să-l fac și mai mare dacă reușesc să-l fac mai mare.
Ia să vedem.
Apropo, dacă e prea mic Ctrl plus, uite cum fac eu acum ca să-l vedeți mai mare.
Ia să văd dacă se văd afirmațiile de imaginea mea.
Da, se văd ca să rămân și eu pe ecran.
Deci, dragilor, chestionarea în felul următor e chestionarea de aută e valoarea emoționare.
Și întrebarea așa, ce errori ți influențează cel mai mult trading-ul?
Și te provoc, din momentul ăsta, o să dau drumul la cronometru 10 minute.
Dar, înainte să dau drumul la cronometru, hai să spun un pic despre ce ai de făcut.
Vreau să răspun sincer la întrebările de mai jos folosind da sau nu.
Și vreau să îți notezi.
Bineînțeles, dacă ești la volan, o să poți face asta, o să-l faci ulterior.
Dar dacă ești la calculator, ești la fața telefonului, ești la birou undeva, unde poți să scrii, nu te deranjează nimeni.
Te invit să scrii A pentru că o să ai așa, de la A pân' la E.
Sunt 5 categorii, de la A la E și în fiecare categoria ai 4 întrebări, un set de 4 întrebări.
La care vei răspune cu DA și cu NU.
Ce vreau să scrii pe hârtie este în felul următor.
Să pui A pân' la E și să pui A1, A2, A3, A4 și vei pune DA sau NU la întrebările respective.
Dacă aveți întrebări înainte să dau drumul la cronometru.
Dacă nu aveți, o să dau drumul la cronometru pentru 10 minute.
Gata, i-am dat drumul.
Cred că s-aude și microfon.
Cu un țăcăne cronometru.
Da?
Nu ar trebui să vă ia mai mult de 10 minute chestia asta.
Da?
Vedeți că sunt niște întrebări.
Evit să iau tranzaxii chiar dacă set-up-ul e clar.
Îmi vine greu să mă expun la risc chiar și controlat.
Deci fi sincer cu tine și răspunde cu DA sau NU la fiecare din aceste întrebări.
Este 9 și 16, la și 2 și 6 ar trebui să terminați aproximativ.
Facem număr A sau și B?
Până la E, toate le faceți.
Până la final.
Sunt 20 de întrebări.
Și pe bază acestui chestionar, toate discuțiile ulterioare
care să le aveți cu mine în zona de vindecare emoționară
o să avem ca bază acest chestionar.
Așa că nu vă mințiți pe voi, fiți sincer cu voi.
Dacă mai aveți nevoie de timp, că mai avem vreo 5 minute aproximativ,
vă mai las câteva minute.
Dacă e cineva care n-a terminat până acum,
de fapt tăi să vă las 10 minute cum am zis.
Am zis 10 minute, dar cred că sunt multe 10 minute.
Ce înseamnă mă sabotez inconstient după o serie de câștiguri?
Adică dacă ai senzația că ți se întâmplă chestia asta,
că știiși banii și după aia îi pierzi,
să întâmplă o tranzacție dubioasă și-i pierzi, la asta mă refer.
Adică în situația în care să întâmplă ceva în piață dintr-o dată
și îți dă peste cap toate profiturile într-o singură tranzacție.
În general, chestiile astea nu se întâmplă...
De obicei chestiile astea când se întâmplă
să pierzi banii într-o singură tranzacție,
în general e autosabotajul ăsta.
Nu prea se întâmplă, decât dacă te autosabotezi,
dacă ai ceva probleme în subconștientul tău.
Adică care sunt șansele să atrage acea circunstanță în viața ta?
Perfect. Mai are cineva nevoie de timp?
Da.
Perfect. Mai stăm atunci.
Stăm până la și 25 atunci.
Îți întrebări...
Da, nu, da, nu, că n-au să te notezi.
Păi, ar fi...
Da, bine, îl faci din nou când ai unde să le notezi
ca să ai evidența lor pentru că o să ne ajute când lucrăm 1 la 1.
Asta e ideea.
Și o să conștientizați niște lucruri foarte interesante.
Despre voi.
Gata.
Bun, Didi știu că mai avea.
Adrian, am vrut că intra puțin mai târziu.
Nu știu dacă ai reușit să vezi chestionarul.
Salut, nu, n-am reușit.
Salut, am pus un chestionar pe grup
care are 20 de întrebări, 4 în 5 categorii de la A la E
și la care ai de răspuns cu da sau nu.
Foarte sincer, fără să te gândești,
ai citit întrebarea și-i scrit da sau nu fără să te gândești.
Primul răspuns care îți vine minte.
Eu sunt pozitiv, deci da la toate.
Da, îți gata și eu.
Păi nu-i bine să fie da la toate, să știi?
Dacă pui da la toate, da.
O să fie interesant.
Deci nu forța nota Adrian,
ideea e că noi o să mergem mai departe,
adică la și 25 o să închei
și dacă ai intrat mai târziu și nu reușești,
că nu e nicio problemă important,
este să răspunți sincer, fără presiune la întrebările astea
și să ție 10 minute
și să-ți răspunzi la întrebările respective.
Mai e cineva care mai are nevoie de timp?
Deci înseamnă că nu mai e nimeni.
Așa, hai să lăsăm asta să merg așa încet pe fundal,
că e interesantă.
Bun, dragilor!
Acestea fiind spuse cu chestionarul,
țineți pentru voi răspunsurile,
pentru că o să ne uităm împreună pe ele.
Acum hai să intrăm în
cele 5 răni emoționale.
Probabil vă spuneam la început
că o parte dintre voi știți despre aceste răni,
le-am pus în contextul tradingului
și o să vin cu multe lucruri legate de ele.
Este o tipă Liz Burbo,
care a scris o carte care se numește
cele 5 răni emoționale,
și are mai multe cări cu privire la lucrul ăsta
și sunt foarte mulți terapeuti și psihoterapeuti
care lucrează în relația cu oamenii
bazat pe aceste răni emoționale.
O să-ți aduc acum în lumină
niște chestii interesante.
Prima, spunem că sunt 5,
și nu întâmplător chestionarul pe care
l-ai completat are legătură cu cele 5 răni emoționale,
cu câte 4 întrebări.
După când o să ne întâlnim unul la unul,
o să-ți explic mai mult ce înseamnă lucrul ăla,
în funcție de răspunsurile tale,
adică o să vorbim în particular despre asta,
dar o să știi că cele 5 categorii
reprezintă cele 5 răni emoționale.
Bun, prima rana emoțională
este rana de respingere,
și o să spun acum pe ecran
câteva lucruri ca să înțelegi mai multe despre
această rana de respingere.
În principiu, la întrebarea cum apare,
copilul se simte
sau simte că existența lui nu este dorită.
Poate ați auzit vreodată
de, sper că nu e cazul la voi
sau dacă s-a întâmplat,
să știți că e aici,
de părinți care spun
că mi-aș fi dorit să fie fată în loc de băiat
sau mi-aș fi dorit să fie băiat în loc de fată.
Dar asta este rana de respingere.
În momentul ăla, copilul simte inconstient
că existența lui nu este dorită.
Sau, poate, părinții l-au făcut
nu s-au protejat,
a ieșit copilul ăla,
nu este un copil dorit,
ar fi vrut să-l avorteze
și așa mai departe.
Deci, rana de respingere, ca să înțelegeți,
care este foarte, foarte puternică.
Bineînțeles, ce v-am dat eu ca și context,
acum este foarte abrupt.
Poți să te simți respins
și când te duci la tatăl tău sau la mama ta
să le ceri ceva
și să nu te bagi în seamă.
Tot rana de respingere este asta.
Acum, fiecare rana în parte
are ceea ce se numește
mască sau protecție.
Am ați auzit vorbind despre chestia asta.
Noi ne protejăm
împotriva realității.
Pentru că dacă avem rând de genul ăsta,
filtrăm realitatea prin intermediul lor
și ca mască, protecția este fugarul.
Adică, în general, fugim de responsabilități,
lăsăm lucruri neterminate
și tot felul de chestii de genul ăsta.
De ce? Pentru că fiind respins, normal că nu-ți place.
Gândește-te că dacă ai rana asta de respingere,
ca bărbat și te duci să abordezi o femeie,
este extrem de greu.
De ce? Pentru că tu automat știi
că ai rana asta de respingere,
înconștient,
și ți-e frică să te duci să abordezi,
fugi de situația aia,
tocmai ca să nu fi respins,
să nu suferi din nou.
Da? La fel se întâmplă în piața de capital.
Cunchiderea tranzacțiilor mai devreme,
fugim de chestii, fugim de reguli
și așa mai departe.
Bun.
Efecte în viața adultă.
Frica de a fi judecat.
Ia să închid și cronometru,
că am uitat să închid acum clipul aceea.
Frica de a fi judecat.
Neincredere în sine,
perfecționism,
dificultăți în relațiile apropiat.
Cam așa se manifestă
rana asta de respingere din copilărie
în viața de adult,
ca să știți dacă recunoașteți,
pentru că ce vă arăt eu cu vă listez răniile ăstea,
ca să...
Și e bine să vă notați pentru voi
să înțelegeți unde vă regăsiți.
Vă spun de la început,
că s-ar putea să fiți în mai multe,
sau poate chiar în toate,
dar în general o să fie una sau două
care predomină.
Predominante.
Pentru că, în principiu,
noi am trăit prin comunism,
am avut părinți cum am avut,
am avut bunici și străbuniști,
care au prins războaie și așa mai departe
și cumva s-au dus răniile astea,
s-au perpetuat și din generații în generații.
Acum, ca idee,
vedeți că aici,
mai apare o chestie interesantă,
părinte asociată.
De obicei tatăl, dar poate fi și mama,
dacă ea era cea care refuză
sau respinge copilul conștient sau nu.
Deci, în general în relația cu tatăl
apare această rană de respingere
ca să vă și identificați cu ce părinte
s-a întâmplat chestia asta.
Scopul pentru care vă arăt lucrurile astea,
nu cumva să vă uițiți în zonă de judecată
sau să vinovățiți părinți
că nu ăsta este scopul.
Scopul este să aflați voi niște lucruri
pe care să le vindecați.
Deci nu vorbim despre a blama pe cineva,
și doar a elicita, scoate la suprafață
niște lucruri despre noi.
În funcție de cum a fost trăită
experiența, pentru că fiecare copil
a trăită într-un fel,
poate să dezvolte această mască
care se numește fugarul.
E o mască de protecție,
care va deveni de obicei
cum să zic?
Nu-mi vine acum termenul.
Efectiv te blochează,
pentru că este o protecție.
Adică, faceți aminte când vă spuneam la un moment dat
că de fapt, când două persoane
stau față în față, v-am arătat
ori într-o deshideră, ori într-un Q&A,
ori v-am spus la un moment dat despre informația asta.
Că de obicei când stau două persoane
față în față, și hai să fac
mare așa ca să vedeți,
hai să o luăm așa,
nici nu știu cum să iau.
Deci astea sunt persoanele.
Stilourile astea două sunt persoanele.
Dar în momentul când cele două persoane interacționează,
nu vorbesc ele. Vorbesc ceea ce se numește
masca sau protecția respectivă.
Adică în fața acestei persoane
este această mască,
și în fața celelalte persoane este o altă mască.
Să spunem scoi ca asta. Da?
Deci, în loc să vorbească persoanele,
vorbesc protecțile.
Rănile lor.
Și te întreb uneori de ce oamenii
trebuie?
De ce oamenii să ceartă?
De ce au probleme în diverse contexte?
Pentru că în realitate
este filtrată realitatea prin intermediul
acestor măști.
Sau acestor protecții. Scopul acestor protecții
v-am spus, cred că de-a lungul timpului,
că sunt să te protejeze de a mai suferi.
Ele se activează automat,
pentru că recunosc cumva
că respectivul context seamănă cu ceva familiar
din copilăria ta.
Și trebuie să te protejeze să nu mai suferi cum ai suferit atunci.
Și atunci apare această mască.
Asta este rolul măștii sau protecții de care vorbesc.
Fiecare mască,
protecție, este în funcție de
rana respectivă. Apare o anumită
mască și te încurajez
să te uiți cu atenție la lucrurile astea
pentru că o să te regăsești
în câteva dintre ele. Și o să fie una sau două
predominante.
Bun.
Acum hai să spun mai multe despre partea
asta de fugar la respingere.
Ce face fugarul?
Dacă e fugar, bineînțeles,
evită implicarea,
dispare din situații
emoționali intenți în general.
Adică dacă este în zone
intense de emoție, fuge de acolo,
la propriu, fizic, pleacă de acolo.
Adică nu suportă conflicte, nu bun.
Evită apropierea,
se retrage din relații
și pentru că este fugar, simte că nu apărține nicăieri.
Gândiți-vă în contexte
sociale când ieșiți în lume
cu oameni și vă întâlniți.
Poate deveni perfecționist,
poate fi invisibil,
retras sau foarte intelectual.
Vă aduceți în aminte când vă spuneam
că atunci când te duci foarte mult în zona asta intelectuale
și te gândești foarte mult, este o formă
de fugă, de protecție, de fugă
de realitate.
Unul din cei cu care am făcut terapii,
pentru că și eu la rândul meu am făcut,
numea chestia asta
comitet.
Și sunt câțiva oameni care sunt prieteni
de ai mei care au comitet,
este un comitet în cap,
este un comitet de 50 de persoane
care tot ruminează acolo,
gândiți-vă metaforic.
Asta înseamnă să fii foarte intelectual.
Și problema este cu intelectualul
că pe termen lung
mintea crede că poate să ia roc
cu organelor principale
și
să întâmplă dezastre.
Atacuri
de panică
după care vin din astea
cum să numesc zi,
infarmiocardic,
vene care explodează
până la cap, mare atenție la chestii de genul ăsta.
Bun, hai să mergem mai departe
ca să vede și textul de pe ecran.
V-am spus că ca și părinte asociat
de obicei tatăl, dar poate fi și mama
depinde
iar ca și soluție de vindecare așa pe termen scurt
pentru că noi oricum o să lucrăm
unul la unul, bineînțeles că nu o să putem
întră foarte deep. În sedințele care le veți cu mine
nu o să puteți intră foarte deep.
Intrăm cât îmi permiteți voi și cât se poate numărul ăla de sedințe.
Ce puteți faceți ulterior, puteți să lucrați cu un terapieu
foarte bun, dacă găsim ceva
și să vindecați lucrurile alea
dacă nu e ceva superficial
pe care putem să-l vindecăm.
Ideea este în felul următor.
E nevoie de reconectarea cu propria valoare
în zona asta de aici.
Adică să ajung la afirmația
exist și merit să fiu aici.
Pentru că știu că unii dintre voi mă întrebați
aduceți-vă aminte în orșopul de încredere în sine.
Apropo de încredere în sine
are mare legătură cu răna de respinger.
Și trebuie să mai știți un lucru.
Rănină asta se pot întâmpla în principiul
în copilăria mică, se întâmplă până în 12 ani
să spunem așa, dar dacă se întâmplă
în primii 3 ani, până în vârsta de 3 ani
sunt chestii care sunt inconștiente
memorate în corp, în memoria
celuare a corpului, de care nu vă aduceți aminte
pentru că nu ai cum să ai amintiri înainte de 3 ani
pentru că nu ai neocortexul, partea asta
frontală nu este dezvoltată la copil
și nu ai cum să ai amintiri
foarte puține persoane, au
în general amintirile înainte de 3 ani
sunt stocate în corp, efectiv în memoria
celuare a corpului.
De asta n-am mai pus aici,
dar fiecare persoană care are
o rană de genul ăsta are
o anumită conformație fizică
a corpului.
De exemplu, la respingere fugarul este
un tip foarte, sau o tipă foarte slabă,
extrem de slab. Pentru că
n-are nevoie să aibă pe el grăsime,
că trebuie să fugă, când e de fugit
trebuie să fie ușor. De asta
fugarul, de exemplu, renunță la ban,
renunță la proprietă, renunță la o groază
de chestii, pentru că el trebuie să fugă.
Metaforic vorbind.
În general, fugarul,
dacă o să vă uitați și la zona de
valori, nu prea au bani în primele
5 valori, sau în primele 3 valori, nu au bani
pe primul loc, de exemplu. Pentru că
n-au de ce să strângă proprietăți, că
dacă trebuie să fugă, trebuie să fugă, și
proprietățile încurcă.
Adică sunt
și niște persoane foarte cheltuiitoare,
așa, ca și
profil.
Ok, deci asta este la respingere.
Dacă aveți voi ceva întrebări,
că am intrat abrupt, ați văzut, în subiect.
Ok, hai să mergem mai departe.
Da, ascult.
Ceea în care nu am întrebări,
dar abia aștept să ne vedem să vorbim
de această
respingere. Sunt 80%
Ok, ok.
Bun,
mergem mai departe.
Următoarea rană se numește abandonul.
Da, rana de abandon.
Și vă pun
tot așa câteva informații.
Cum apare? Copilul
simte că este lăsat singur, sau
ignorat emoțional.
Dacă vă ajeceți aminte de momente din
copilăria voastră în care părinți erau,
mai mereu plecați, erau la muncă, erați ignorați,
erați lăsat singuri, trimici la bunici,
trimici la diverși, la
creșe, la așa mai departe.
Și tot știi că am trecut pe acolo.
Pentru că așa a fost, pe vremea lui Ceaușescu,
dacă nu mă înșel,
părinții noștri aveau voie doar 3 luni să stai
acasă, după care să duceau la muncă.
Doar 3 luni. Deci nu exista anul cum e acum
sau chiar 2 ani. Deci doar 3 luni
erau atunci și după aia la muncă.
Așa era
făcut pe vremea lui Ceaușescu.
Rana asta de abandon.
Ca părinte asociat,
cel care îi lipsește fizic sau emoțional
și de obicei mama.
Ca mască, ca protecție
este dependentul, de obicei persoanele
acestea sunt dependente, emoțional.
Au nevoie constantă
de validare
și de prezență a celorlalți.
Ceea ce zice lumea,
părerea lumii. Ce spune lumea
despre eștiți, gura lumii, vorba aia.
Efect în viața adultă.
Teamă de singurătate.
Atanșament anxios. Sunt persoane care stau
în relații foarte toxice și nu pleacă
de-acolo de teamă să nu fie abandonați.
Tendința de a deveni
dependent emoțional, cum spuneam.
Adică dependențe emoționale de diverse
persoane, diverse obiecte, diverse
vicii. Da?
Alcol și alte chestii. Duse la
extrem, droguri și așa mai departe.
Pentru că vă spunem
că în principiu toate vicile astea foarte urate
au legătură cu
persoană, sau persoană respectivă, extrem
de sensibilă și a fost foarte grav
rănită emoțional. Poate să fie
pe abandon.
Bun.
Devine agasant
emoțional. Trage de tine mereu. Are frică
de singurătate. Cere mereu atenție
și confirmare, așa cum spuneam. Poate avea
comportamente dramatice sau de victimă
pentru a trage iubire. Adică
poate să-ți dea bolnav
bolnavă și așa mai departe,
să facă tot felul de scenarii.
Să facă cuvinte, persoanele care
șeful nu poate să merg la muncă că sunt bolnav,
că nu știu ce, tot felul de motive,
inventare de motive și așa mai departe.
Bun.
La efectele în viața adultă v-am spus
despre ele.
Acum,
cu parintele asociate,
vă spuneam că este
de obicei mama poate să fie și tatăl,
depinde cine a avut mai mult grijă de tine,
în special mama, pentru că mai mult
mama stă cu noi. Doar dacă nu e o situație
care mama a lucrat și tatăl
stătea acasă, sunt și situații de genul ăsta.
Și la fel, vă
provoc să vă uitați puțin cu atenție
la lucruri ăstea și să vă
să vă identificați
cadranul în care vă aflați, puteți să fiți
în mai multe lucruri.
Acum hai să vă zic și
un pic mai mult despre asta
cu parintele asociate.
Fetele pot dezvolta rana de abandon
pentru că să vor uita și doamne și fete
la asta, dacă tatăl este absent
de rece sau neimplicat.
Părinții
băieții pot experimenta
rana asta de abandon
dacă mama este instabilă,
emoțional bolnavă sau copleșită.
Voi trei să știți că
în copilăria noastră
și eu am avut caz în care
unul din părinte să fie foarte bolnav
și atunci se inversează rolurile.
Părintele devine copil
și copilul devine părinte care are
grijă de părintele bolnav.
Asta se mai numește în psihologie
furtul copilării.
Dacă aveți cazuri
de genul ăsta
și apropo toate rănile de care vorbim
vor apărea toată viața
până închideți ochii dacă nu le vindecați.
Adică situațiile se vor
repeta de așa multe ori.
De ce? Scopul este să se apără până o vindeci.
În momentul în care o vindeci nu mai
ai problemele astea de aici.
Bun.
Acum în zona de vindecare să vă dau câteva
așa chichițe.
E vor oară de a-ți construi autonomia
și siguranța interioară. Pentru că dacă
ești abandonat ai rană de abandon
simți lipsă de siguranță apropo de nevoile.
Nevoia aia știți că pe scala de
valori este și nevoia de siguranță.
Trebuie lucrat cu
atasamentul. Cu atasamentele
astea angsioase în sensul că
să ajungi la afirmația pot fi bine
și cu mine în sumin. Nu ai nevoie de
atasament de nimeni. Pot să fii bine tu
cu tine. Nu trebuie să fii bine doar dacă
nevasta e cu tine sau copilul e cu tine sau
mai știu eu nu știu cine e cu tine.
Și dacă nu mai e nimeni cu tine
disperi, te urci pe pereți.
Și e vorba de
conectare conștientă fără disperare cu oamenii.
Adică când intri în discuții cu oamenii
fără agasare, fără disperare
asta dar asta trebuie făcută conștient.
Adică trebuie să te auto-observi.
Bun, apropo
gândiți-vă la oamenii din viața voastră care
trag de voi mamă să
vă sugă ca aspiratorul, da?
Persoană respectivă sufere de
rană de abandon. Bă, vă agasează
în continuu, în continuu, în continuu.
Sunt persoane care au rană
asta de abandon. Bun,
next. Dacă aveți întrebări.
Bun, următoarea rană este
rană de umilire și așa cum
îi spune și numele are legătură
cu emoția de rușine.
Dar apare
atunci când copilul este criticat
foarte des,
făcut de rușine sau se simte
jignit în mod repetat.
Și atenție, când spun lucrul
ăsta, vedeți că este valabil și pentru un
grijitor primar. Nu doar părinții
pot fi bunici, pot fi
educatorii de la grădiniță
sau cine a avut grijă de voi
când spun cum apare. Adică să poate
întâmpla și în relația cu un bunic
și în relația cu, nu știu,
grijitoarea poate ați avut bună
sau ceva de genul.
Părintele asocia
de obicei mama,
mai ales în context legate de corp.
Rușine sau control
excesiv. Gândiți-vă la părinții care v-au
controlat excesiv.
Nu fă aia, nu fă aia control excesiv.
Ăsta duce în zonă de umilire
controlul excesiv și de asta
masca se numește masochist.
Pentru că
masochisti își fac grău singuri, cum s-ar spune,
pentru că dacă tot au fost umilii să umilesc
în continuare ei pe ei și intră în tot felul
de contexte dubioase în care
ies umiliți de acolo
sau cu rușine, pentru că
dacă așa au învățat, înconștienti
ei vor să vin de ce era în a respectivă,
dar înconștienti intră în contexte
în care devin masochisti. Ce înseamnă
că devin masochisti? În continuare
sunt umiliți și continuă
să stea în zona respectivă chiar dacă
nu le place, că normal nimănui nu îi place să fie
umili, criticat, dar atrac
situațiile respective. De ce le atrac?
Le atrac tocmai ca să vin de ce
era în a respectivă și când vin
de că nu m-au problema asta de aici.
Bun, se autosabotează.
Aveau și să aminte de întrebări de autosabotare,
să învinovățesc, suportă
mai mult decât este nevoie,
se sacrifică în general pentru alții,
nu se pun pe primul loc, se autosabotează
cum spuneam, refuză
plăcerea și se rușinează pentru
propriile nevoi, mare atenție în zona
de sexualitate.
Și în special pentru femei este,
dar și pentru bărbați. Gândiți-vă și din
perspectiva sexuală, pentru că
nouă ni s-a spus de către părinții noștri
eu mi-aduc aminte și-a cu vorbe
acoperiți rușinea
sau acoperiți, da, și știu de la
alții, mai ales fete, la care părinții le spuneau
acoperiți rușinea.
Da? Pentru că
organele sexuale erau considerate
mizerie sau rușine.
Și atunci, bineînțeles, că te întreb
de ce ești împat cu cineva și
nu ai erecție
ca bărbat, sau
ca femeie, nu știi ce să faci, pentru că
ai o rană
de umilire.
Și ți-e teamă să nu fii umilit sau umilit din nou.
Umilită din nou. Bun.
Acum că ai efecte în viața adultă.
Lipsă de limite sănătoase.
Oamenii ăștia nu știu să pună limite
să urcă alții pe ei, în modul
în care își dedică timpul pentru alții.
N-au timp pentru ei, niciodată n-au timp pentru ei.
Și au o rușine profundă
de sine.
Acum, zona asta de părinte asociat
poate fi mai puternică la fete,
dacă mama este hiper critică
legat de aspectul fizic,
mai ales în zona de greutate
sau conduite sau comportament.
La băieți,
băieții pot experimenta
rana dacă mama îi face de rușine
în fața altora, sau dacă îi face să se
găsește în timp de inferiori.
Deci dacă vine de la mama asta.
Pentru că spuneam că, de obicei,
în relație cu mama se întâmplă această rană.
Ca să vedeți acum, să înțelegeți mai bine
de ce tot vă spun despre rușine
și vinovăție și de ce sunt niște emoții
foarte, sunt devastatoare pentru noi.
Și la nivel de corp, și la nivel de boli,
și la nivel de...
Și așa mai departe.
Ca și câteva
recomandări pentru vindecare.
Lucru cu rușinea și vinovăția toxică.
Cu vinovăția și cu rușinea aici.
Să învețe, oamenii respectiv au nevoie
să-și onoreze propriile nevoi și limite.
Să pună pe primul loc și să pună limite
sănătoase frate.
Avem dăstat nu știu, 2 ore astăzi?
2 ore stăm în discuție, nu stăm 7.
Asta-s limitele.
Terapie de reconectare
cu corpul și cu stima de sine.
Și aveți și deja materiale pentru asta
v-am dat, o să lucrăm și 1 la 1, dar
v-am pregătit, v-am dat transa aia de încredere
adică ați văzut că v-am pregătit pentru
momente de genul ăsta.
Bun, următoarea rană, dacă nu aveți voi
întrebări, asta are legătură
directă cu piața de capital.
Trădarea, mi-ar mi-a tras o piață frate,
iar mi-a dat o piață, iar nu a mers
transacția aia. Asta este rana de
trădare să activez.
Bun, rana de trădare.
Cum apare?
În general, copilul și copilul mic
simte că promisiunele nu sunt respectate
sau că a fost trădat în încrederea lui.
Adică mama, tata îi zice că îi cumpără
nu știu ce mașinuță, ce păpușă la
o fetiță și nu se întâmplă chestia asta
niciodată. Ăstea sunt promisiuni care
nu sunt honorate de către
cei care au avut grijă de noi.
Și atunci, bineînțeles, că se experimentează
rana de trădare. Ca și
mască,
este dominatorul.
Da?
De obicei, persoanele ăstea vor
să controleze excesiv palți.
În general, dacă ați avut vreodată
la muncă șef din ăștia care erau cu capul
disperați după control
și să verifice toate chestia asta,
în general sunt șefi cu rana de trădare.
Pentru că vor să controleze tot.
Și, apropo, ca și
funcții,
o să vedeți că ăștia de obicei sunt
oameni care se duc în zona de control.
Adică să facă auditorii, să facă
o să vedeți
ca și polițiți în altă categorie
și judecători. Că fiecare
o să vedeți la rana
de nedreptate. Pentru că fiecare de obicei
se duce și să
în viață, de exemplu, cei care au
rană, dar o să ajungem acolo cum sunt polițiștii,
majoritatea celor care sunt poliții, judecători
sau de ăștia care vor să aducă
dreptatea, sunt oameni foarte
răniți, emoțional.
Și au o anumită rană.
De asta ei vor să vă aducă adevărul.
Au senzația că dețină adevărul, nu deține nimeni
adevărul, decât Divinitatea.
După cum vedeți,
noi vedem realitatea prin niște
percepții. Și rănile
astea de care vorbesc reprezintă modificarea
percepții. Adică tu vezi lumea
dacă ai rana de trădare prin intermediu
acestei lentile.
Și bineînțeles că nu vezi realitatea, o vezi
da? De asta uneori
când două persoane care au
rând diferite, sau una are
o rană și cealaltă este vindecată,
o vede cu totu alti oichi
situația respectivă.
Bun.
Dominatorul ăsta încearcă să controleze
totul pentru a evita din nou trădarea.
Are nevoie de a controla și nu are
încredere în nimeni.
Bă, dar n-are încredere în nimeni și nimic.
Este foarte greu, apropo, pentru persoanele
astea să transacționeze profitabil pe termenul
dacă nu și rezolv rana de trădare.
De ce? Pentru că nu au încredere nicio strategie
din lumea asta. Întotdeauna
vor fi momente în care piața nu merge
și să simt trădați.
Deci mare atenție la asta.
De obicei persoanele astea sunt
foarte posesive, geloase și
autoritare. De obicei ca părinte
asociat, este părintele
de sex opus. Deci pentru băiezi
mama, pentru fete, tatăl.
Pentru că copilul
îl duce la nivel
de ideal părintele
respectiv de sex opus. Da?
Și i-a înșelat încrederea.
Că i-a promis că ia ceva, că îl duce undeva și nu s-a întâmplat.
Oamenii astea în zona de, de exemplu,
zona profesională au foarte mare
probleme la delega.
Pentru că nu au încredere nimenele
și foarte greu să delege și fac ei totul.
Sau controlează excesiv
atunci când deleagă, controlează excesiv.
Bun, fetele pot simți trădarea
dacă tata promite lucruri și nu se
ține de cuvânt sau da conșeală
pe mama.
Deci mare atenție
în cuplu.
Băieții pot avea această rană dacă mama
este manipulativă, instabilă,
emoțional,
adică trece de la,
e persoana cu două fete, acum e veselă,
peste cinci minute
strage o palmă, asta înseamnă instabilitate.
Sau dacă este o mama excesivă
în control, vrea să te controleze mereu
ca băiat. Deci este rana de
trădare, ca să știți, aici să regăsește
asta. Iar la zona de vindecare,
să vă spun câteva lucruri,
e vorbă despre, și o să vedeți
care este calea. Vă duceți aminte că
eu vă invit și vă spun că
vă pun în situații inconfortabile
și licităm să scoatem la suprafață lucrurile
astea. Dar mai mult decât atât,
este nevoie să deveniți vulnerabili,
să vă deschideți și să vorbiți
despre lucrurile astea. Deci, vindecarea
trece prin etabă de vulnerabilitate,
de fapt la toate rănile. E nevoie să fii
vulnerabili, să vorbești despre ele, să le recunoși
bine, înțeles, nu de față cu
alții, dar sunt programe, uite cum
este la Andreia, pe care l-am făcut și eu, nu doar
la Andreia, am făcut mai mulți programe de grup
în care eram 70, 80, 100 de oameni,
în care vorbeam despre chestii de ale noastre.
Dar era safe cadru cu toată lumea, fie care
vorbeau despre ce aveai acolo.
Deci ca să știți, eu am trecut și prin programe
de genul ăsta.
Eu evit cât posibil
ca lucrul ăsta să rămină între mine, terapeut
și voi și ce este la discuție de
grup doar dacă cineva vrea să vorbească
despre chestii. Ăsta, altfel, nu forțez pentru
că știu că este
inconfortabil. Da? Deci
e vorba oricum să te duci în zona de vulnerabilitate
și dacă ești deschis să pui
pe tavă niște chestii în discuția cu mine, o să fie
mai ușor să începi să faci primii pasuri pe vindecare.
E vorba să accepti incertitudina
pentru că, de ce spuneam, pentru oameni
este foarte greu să tranzacționeze.
Pentru că nu uita că în piața
de capitale existe incertitudine.
Degeaba e tu strategialul
pește cât de jmecărie că o să simți
trădarea asta, că piața te trădează. De ce?
Pentru că are momentele ei.
Și tu vrei să fie
perfectă strategia. Nu există strategie
perfectă. Da?
Trebuie să te predai.
Cum spunea mie unul dintre
cei cu care am lucrat, îmi spunea
renunță la luptă. Asta îmi spunea, renunță la luptă.
Nu te mai lupta. Și acum am mailuri de-acu'
10 ani. Renunță la luptă.
Și nu înțelegeam la ce
să referea. Pentru că eu tot
dădeam, tot mă băgam, tot să fac,
să dreg, renunță la luptă.
Vă povesteam că am avut
apropo de...
Am avut foarte multe procese la un moment dat și cu poliția
și mă juc de cam cu toată lumea și până am înțeles
că trebuie să renunț la asta, că începă să sunt și probleme de sănătate.
Renunță la a mai avea dreptate,
renunță la toate lucrurile astea.
Predăte. Și momentul ăla s-au rezolvat.
Bun.
Asta este rana de trădare, da?
Bun. Următoarea
este nedreptate, a dragilor,
și vă spuneam că la zona asta nedreptate
iarăși are legătură cu piața de capital,
că piața e nedreaptă. Știți?
Ce perversă și rea e piața.
Melodia Luguță. Ce perversă e lumea și rea.
Mare atenție
La melodiile astea v-am spus, cred că
în LLP noi avem un modul
în care se vorbește despre
ni se arată cum suntem
programați cu ajutorul melodiilor
pe care le ascultăm. N-o, ne plac textele,
că seamănă cu contextele din viața noastră, dar
nu uita că melodii le au rimă
și rind, ceea ce este nevoie
pentru subconștient ca să reprogramez.
Când ai rimă și rind, este foarte ușor
de reprogramat. Da?
Și dacă ascunți melodii cu ce
perverse e lumea și rea și chestii de genul ăsta,
ghișe. Asta o să crează subconștientul tău
și asta o să se aducă în realitatea ta.
Deci, mare atenție, pentru că una din
problemele, Mario, de ce nu mai asculti știri
de mai bine de 15 ani, numai la știri?
Cel mai mare pericol este să-ți lași televizorul
să meargă pe știri
sau radio, mai ales pe știri de
astea dubioase știri de la ora 5,
dacă nu știu dacă mai existe rau acum mulți ani în spate
și tu să faci altă activitate.
Să transacționezi și să fii atent la piață
și în urechia ta să vorbească
unul despre violuri și crime.
Te reprogramează de nu...
nu vrei să știi. Te întreb după aia
de ce ai cojmarul în noaptea, de ce visezi un râș
și de ce să întâmplă, ce să întâmplă.
Pentru că tu, fiind concentrat la bucata ta,
rămâne factorul critic
al minții
care face trecerea între mintea conștientă
și mintea subconștientă rămâne deschis
și pe acolo intră tot.
Adică subconștientul tău înregistrează,
să aduce direct acolo în subconștient.
De asta evită să asculti mizerii.
Mai ales ascultăm mizerii în timp ce face altceva,
unde tu ești concentrat pe o chestie
și el merge în background păștiri nașpa.
Evită. Te programez negativ,
făcând chestia asta.
Bun. La rana de nedreptate
spuneam că, în principiu,
oamenii care au rana de nedreptate
sunt polițiști,
în general judecători,
ăștia care vor să aducă, da,
jandarii care vor să aducă
dreptatea cu orice preț în lume.
De ce? Pentru că
undeva în copilă a royalului au fost nendreptățiți
și
au luat meseria asta ca să facă dreptate.
De asta uitați-vă și la meserile
voastre că au legătură unele
dintre ele cu rănile.
Cum apare? Copilul este
tratat cu răceală, severitate sau
lipsă de empatie.
Masca de protecție este rigidul.
Persoanele respectiv sunt foarte rigide,
sunt foarte distante, sunt foarte
perfecționiste, au așteptări foarte mari
de la ele și de la alții.
Sunt foarte autocritice cu ele,
dure și nu doar cu ele
și cu cei din jur, dar în special cu ele
vorbesc foarte nașpa despre ele.
Nu și exprimă emoțiile
și vor să fie
corect.
Știți persoanele alea care
ai scris o chestie?
Ai mâncat una la cuvântul ăla,
ai făcut nu știu ce, ai scris în corect gramatical,
ai postat nu știu unde, ai făcut nu știu ce,
ai făcut... Aia vine din dorința
de a avea dreptate.
Asta este o mare problemă în piața de capital.
Dacă tu vrei să ai dreptate,
ți-o dă piața de te umple de sânge, de toți pereți.
Piața întotdeauna are dreptate.
Tu ești cel care nu ai dreptate.
Bun, la
părinte asociat, de obicei tatăl sau
părintele mai autoritari, care
e mai exigent, pentru că aici poate să fie mama sau tata.
Gândiți-vă în copilăria văstră
cine era pumnu,
cine dăia cu pumnu masă, cine era mai exigent și mai autoritari,
că poate să fie uneori mama, poate să fie
uneori tata. Deci are legătură cu părintele
mai autoritari, mai exigent.
Iar efectele în viața adultă,
lipsă de flexibilitate,
reprimarea emoțiilor.
Și știți ce se întâmplă când blochezi și reprimi o emoție,
ai blocat tot. Adică tu vrei să reprimi
să spunem furia sau
frica și la revedere,
nu o să simți bucurie în vecii vecilor a mine,
că ai blocat tot sistemul. Când reprimi o emoție,
le blochezi pe toate. Nu uitați, a mai spus chestia asta.
Și în general
sunt work alcolici,
muncă excesivă pentru a merita frate.
Altfel nu simt că merită
dacă nu lucrează 50.000 de ore
pe zi. Apropo, că asta
se duce în trading în overtrading, vor să
facă 10.000 de tranzacții pe zi.
Dacă se poate,
30 din 24 de ore
se tranzacționează
fără să doarmă. Deci mare
atenție cu rana asta de nedreptate.
Băieții poți simți rana dacă tata este
autoritar rece sau are așteptări prea mari.
Adică tata de genul ha,
ai luat 9, de ce
n-ai luat 10? De ce n-ai luat 10.5
la test?
Fetele
poți simți dacă mama este rigidă,
perfecționistă sau lisită de empatie.
În zona de vindecare, o să vă spun
câteva chestii despre rana asta.
E vorba de ați accepta
emoțiile, pentru că în general, cum spuneam
mai devreme persoanele, asta își blochează emoțiile.
Și mai o chestie,
este o carte care se numește Ikigai.
E o carte, nu mai știu ce înseamnă Ikigai,
e un cuvânt japonez.
Este o carte despre
acceptarea imperfect
faptului că existe imperfecțiune în lumea asta.
De exemplu, japonezii, nu știu dacă știți,
japonezii preferă să aibă
o ceașcă care a căzut pe jos și s-a spart
și beau din ea spart, așa.
Dar o chestie care sunt
imperfecte. Tomai,
că asta e o cale spre vindecare,
că de obicei ăștia sunt foarte
perfecționisti oamenii ăștia, că dacă vor
dreptate, normal, să simt nedreptăți și vor
dreptate cu orice preș, și atunci trebuie să fie totul perfect.
Ia lucrați cu chestii care sunt imperfect.
Și asta e o primă cale.
Ce am făcut-mă aici?
Gata.
Acceptarea emoțiilor,
nu știu ce să zic
cu emoții, pentru că
calea asta cu acceptarea emoțiilor ar trebui să fie
în primul rând,
vă ajungeți să aminte că eu v-am recomandat
și în orșopul anterior
și acum mai multe orșopuri
să numiți emoțiile.
Vă ajungeți să aminte că v-am arătat o scala emoțiilor.
E nevoie...
Poftim?
Scala Hawkins, nu?
Da, e nevoie să recunoște emoțiile și să le numește.
Adică să eviți folosirea cuvântului
am emoții, pentru că noi învățăm de mici
copii, când suntem la un examen,
să spunem, ba, am emoții.
Părintele, când spui am emoții, ce înveți de la părinte,
de fapt părintele ce vrea să spună?
Ți-e frică de te cași pe tine.
Asta însemna am emoții, în limbajul respectiv.
Cel mai bine este să recunoști
mi-e frică, sau simt frică.
Nu am emoții,
pentru că emoție poate să însemne
să fii bucuros, poate să însemne să fii
entuziazmat, să-ți fie rușine
sau să te simți vinovat. Toate sunt emoții.
Deci, mare atenție, numiți
emoțiile. În fiecare context,
ce emoție simțiți, dați-i...
pentru că asta însemna recunoașterea.
Dacă tu accepti emoțiile și le recunoști,
asta-i o primă cale.
Bineînțeles că
trebuie făcut un efort
pentru empatie, să fii mai empatic,
adică să fii mai prezent și mai flexibil,
bineînțeles, adică să accepti
imperfecțiunea.
Efecte în viața adultă, lipsa de
flexibilitate, reprimarea emoților,
muncă excesivă pentru a merita.
Am vorbit despre chestia asta.
Apropo de rănii lăstea.
Ia să vedem.
Că astea sunt niște pași de
vindecare așa pe scurt. O să vă arăt câteva
pași de vindecare.
Dar ideea este că voi trebuie să știți
cum ne influențează rănii lăstea
în viața noastră de adult așa pe scurt.
Alegem parteneri care ne
reactivează rana și nu din masochism
și pentru că, inconștient,
noi vrem să vindecăm
rănii respective.
Ia să pun și pe... că nu cred că vedeți.
Pași de vindecare.
Deci, nu facem din mecanism.
Da, uite, gata, am scris.
Am pus slide-urile înapoi, că nu le...
Exact. Da?
O să vă spun eu am și de pași ăștia,
dar voi trebuie să știți că noi ne alegem
parteneri, parteneri de cuplu
și inclusiv la muncă se întâmplă
să intrăm diverse contexte,
parteneri care ne reactivează răniile respective.
De ce ne reactivează? Pentru
ca să avem puterea
să le vindecăm. Ăsta este scopul.
Elicitează, ne ridică la suprafață.
Spuneam că subconștientul este
o cale directă
prin care ne ridică la filo.
Băi, frate, vezi să-ntâmplă aia? Tu poți să reacționezi
negativ în chestia ea sau să o observi și să zi
opa, ia să vedem în ce context din viața
mea mai fac chestia asta. Unde mai fac asta?
Și să-ți notez să-ți faci un jurnal
și uite, așa începe. Asta e primul pas
pe vindecare. De ce? Că începi să recunoști lucrurile.
Adică ai pus lupa pe chestia ea
și nu mai are așa putere. Primul, doar
simplu, fapt că ai pus lupa. Și a observat chestia asta.
Dar dacă o negi, este foarte
nașpa. O să devină balaur
cu șapte capete. Dintr-un cap o să facă
șapte capete dacă-l negi.
Și, atenție, reacționăm disproporționat
în situații care
ne provoacă sau apasă
pe rana respectivă. Dacă e o situație care apasă
pe o rană de an, o să bineînțeles că ați văzut
reacționăm, sărim de fund, în suns, facem
și așa cum spuneam, primul pas
este să recunoști rana
respectivă.
Adică, din ce v-am arătat eu să vă
identificați în ce cadran sunteți.
Poate sunteți mai multe și să vedeți care este
dominantă și să accepti emoția
asociată. Și pasul următor,
dar asta e pe scurt așa,
este să te întorci în momentul ăla din
copilărie în care nu-ți au fost
îndeplinite acele nevoi fundamentale
pentru că totul pleacă de la neindeplinirea
unor nevoi. De asta ajungem
în rănile astea, că ni s-au îndeplinit
la momentul ăla niște nevoi.
Acum câțiva pați de vindecare.
Cum spuneam, în conștientizarea rănii
să o recunoști în tine fără judecată,
deci mare atenție, fără judecată.
Aici trebuie să spun cu litere mari și cu roșu.
Să nu o faci din zonă de judecată.
Adică să o vezi, te uiți la ea
dar fără să o judeci.
Pentru că dacă o judeci devine
mai puternică. Să observă
masca sau protecția când apare,
cum te protejează și mai ales cum
te limitează.
Să aminte că vă provoc pe mulți
dintre voi să vă puneți întrebarea
ce avantaje ai dacă faci asta
ce dezavantaje ai dacă faci asta.
Adică ce dezavantaje
cum te limitează protecția care apare.
Și să-ți dau un exemplu concret ca bărbat
te duci să abordezi o tipă de care-ți place.
Bă și ai rana de respingere,
ți-e frică și pleci de acolo
și întrebarea este cum te limitează.
Faptul că nu te-ai dus
să o abordezi poate vine un prieten tău
și gata, a combinat-o.
Și drum bun.
Asta mă refer cu ce te limitează.
Bun.
Relații sigure în care poți
experimenta opusul rănii.
Adică să intri în relații
cu persoane care sunt evoluate
spiritual și emoțional, care au
vindecat rând de genul ăsta,
care o fac din acceptare, din susțineri
și din iubire. De asta vă încurajez
și v-am spus o nenumărate contexte
în relația copiii voștri, indiferent ce vor face
vreodată sau ce fac.
Nu condiționați iubirea
de ceea ce fac ei.
Ei trebuie să ție conștienți
și să știe de la voi și să o arătască
iubiți în orice context
și orice ar face.
Că puteți să-i sanctionați sau puteți să le dați pe depse,
dar nu la nivel de iubire.
Tati, te iubesc indiferent ce ai face.
Ăsta e mesajul care îl dau băiatul lui meu.
Pentru că vedeți voi condiționarea asta,
noi de obicei am crescut.
Iubire condiționată.
Te iubesc dacă ești cuminte.
Ai făcut aia, nu te mai iubesc.
Ce treabă are frate una cu alta?
Bun, terapiei individuală sau de grup,
uneori e nevoie de ghidare externă
și recomand ghidare externă.
Adică nu e bine să o faceți voi asta.
Mai ales dacă nu aveți cei care sunt
care aveți pregătire de coach,
terapeuti, hipnoterapeuti.
Da, se poate face,
dar dacă nu ai și nu ai experiență
în lucru cu oamenii foarte greu
să te auto-observi tu pe tine.
Re-parenting. Asta e o chestie interesantă
și o să o facem în transa de astăzi.
Să înveți să-ți ofer tu ceea ce nu ai primit
de la părinți. Validare, susținere,
iubire necondiționată.
Și o să vedeți că o să ne întoarcem în copidăria mică
în transa din seara asta.
O să fie o transă scurtă,
15-20 de minute, jumat de oră.
Dar o să ne întoarcem la o vârstă micuță
în care o să ne oferim
niște validare,
susținere, iubire.
O să ne uităm la copilul
care a fost din postura adultă
ca și când noi am devenit
proprii noștri părinți.
Asta înseamnă re-parenting.
Adică eu devin propriu meu părinte, pentru că tu poți te întorci
acum că ești adult, poți te duci în copilăria ta
în imaginația ta și să poți
să îi îndeplinești în imaginație
nevoile care n-au fost îndeplinite.
Vă aduceți aminte, când vă spuneam că
subconștientul nu face diferență între real
și imaginar, dacă tu îi creezi
o poveste foarte faină, rescri ce s-a întâmplat atunci.
Și v-am dat instrumente data trecută.
Bun, bineînțeles, dacă nu ai
experiență lucruri cu oamenii,
e foarte greu să apliși pe tine, de asta
e nevoie să lucrezi cu cineva care
stăpânește bine tehnicele respective și are
experiență în zona asta.
Zona asta de răbdare,
rănile se formează în nani,
am spus în mai multe contexte
și așa se și vindecă pas cu pas.
Bineînțeles că se pot vindeca într-o singură
ședință de terapie, da?
Se poate întâmpla așa, la fel cum s-a întâmplat și
trauma și rana cum a apărut,
dar astea sunt excepții,
nu este o regulă.
În general o să
dureze un pic și trebuie să aveți răbdare cu lucrul
ăsta. Dragilor dacă aveți întrebări înainte
să mergem la subiectul de mai departe.
Dă-i te rog un pic înapoi
că
mi-a luat niște notițe și așa.
Unde? Păi mi-a scăzut
nu am măște, mi-a scăzut și
rănile. 1, 2 și 3.
1, 2 și 3.
Nu mai știu de unde. 1,
cred că este
respingerea.
Așa.
Oricum asta rămâne înregistrat și o să
aveți pe grup, deci nu e...
și dacă vreți vă pun și powerpoint-ul.
Adică PDF-ul powerpoint-ului
ca să aveți toate lucrurile astea. Vă pun și asta.
Next.
Abandonul.
Mi-am scăzut și eu un pic pe aici, știi?
Mhm.
Umilirea.
Mulți dintre noi avem brana asta.
Ăsta e și motivul pentru care detestăm
să fim criticați.
Gata, sunt ok.
Bun. Gata, merg mai departe?
Sau vrei să vă ieși de la restul
de răni? Nu, nu, merg mai departe.
Răstul le am.
Ok, bun.
Așa, dragilor. O să fac
un spațiu acum dacă aveți întrebări din ce am
discutat până acum sau aveți vreun
insight, vrei să spuneți ceva
pentru că după aia vreau să trec la etapele
de copiilor, da?
Etape pentru copiii
interior.
Așa cum vă spuneam, o să vă da
seama că nu este un singur copil. Noi,
în trans, o să facem cu un singur copil astăzi
dar sunt mai multe etape.
Adică lucrurile sunt
mai complexe decât pare așa la o primă
vedere.
Bun, dacă nu aveți întrebări, hai să mergem la
subiectul următor. Deci, sunt niște etape
prin care noi evoluăm
de la stadiu de...
Ia, să fac așa.
De la stadiu de
copil în burtica mamei până ajungem
adulți, până la vârsta de 21-22
de ani aproximativ. Da, sunt mai multe
stadii, o să vedeți. Și în fiecare
stadiu se întâmplă ceva și o să vorbesc
foarte pe scurt așa
de niște etape psihologice legate
de
stadii lăstea, doar să conștientizați
ce se întâmplă și de ce e nevoie să
lucreze cu copilul interior
pentru că este parte din noi. Sunt mai multe
mai mulți copiii interiori
și dacă aveți mai multe rând, fiecare
copil are copilul
trădat, copilul
neîndreptățit și așa mai departe.
Sunt părți, componente în interiorul
nostru psihologic vorbind
care trei vindecate.
Și prima etapă se numește
sinele infantil.
Este începe de la
naștere, chiar înainte
de naștere din burtica mamei până
la primul an și jumătate, primile 18
luni de viață, după naștere.
Deci este mega important
partea asta și bineînțeles că
nu ai cum să-ți aduce aminte de asta
poate doar în transă de regresie
în spate, dar încă o dată lucrurile
de obicei se lucrează cu corpul aici
pentru că sunt stocate în corp, sunt traume
și se folosește trauma
release sau alte procedeie pentru
a
a elibera din memoria
celulara corpului. Voi
trebuie să știți un lucru, poate
ați văzut vreodată un documentar
cum să numesc canalul ăstea
de la televizor unde sunt documentare că
nu-mi vine travel și tot felul de chestii de genul ăsta
unde sunt tot felul de documentare.
Dacă ați văzut vreodată
vreo
cum să numeștem
căprioară
sau din categoria
căprioară, elan
chestii de genul ăsta care sunt alergate
de un părădător
de un tigru
de un leu și așa mai departe și reușe
ce să scape?
Știți care e primul ce se întâmplă
după, să spunem că au reușit să
fenteze, ala a obosit, pantera a obosit
și n-a mai reușit să-l prinde și a scăpat
cu viață. Știți care e primul
lucru care se întâmplă? Dacă ați văzut
este un tremur fantastic
deci tremură din toate încheieturile
pentru că
ele știu natural
să decomprime
trauma din corp și să o da afără
de-aia tremură spasmodic
pentru că știu că am scăpat, erau
trauma deja
stocată în corp și tremurul respectiv
înseamnă
eliberarea traumei, da asta
funcționează ceea ce se numește Trauma Release
eu am făcut cu Andreea, Andreea a făcut
cu mine și cu nevastă mea, am făcut
mamă, deci nu știi cum e, când te apuc un tremurat
de la știi cum faci, zici că ești în frisson
de genul ăla, da? Bine, sunt niște exerciții
care se fac și în anumite zone din corp
și încep să eliberesc traumele care sunt
stocate în zonele aia din corp. Bun
Deci, ce
e cu sinele ăsta infantil în primul an
și jumătate? Această etapă reprezintă
așa pe scur fundamentul, este
baza dezvoltării noastre emoționale și
psihologice, pentru că în primul an
și jumătate sau în primile 18 luni
bebelușul este complet
dependent de
îngrijitorii lui, de ce este dependent?
Pentru că nu poată să facă nimic, frate, nici nu poată să meargă,
nu poată să facă nimic, este total
dependent și are zâmbetul
la frumos și chicotitul ăla
să fie drag de el, dar este total
dependent de îngrijitorii lui, că
e mamă, tată, bunică, bonă,
nu știu cine are grijă de el
în primele 18 luni, dar în principiu părinții
mama ar trebui să aibă grijă
și trebuie să-i fie
satisfăcute toate nevoile de bază,
în special hrana, mâncarea,
confortul, să doarmă bine,
să nu fie într-o cameră zgomotoasă,
să nu să urle la el, să nu fie
lovit, siguranță
și afecțiune, ținut în brațe, pentru
că e vorba de conexiunea cu corpul, apropo,
pentru cei care nu știți, prima traumă pe care
noi o avem este imediat
la naștere, mai ales în situația
în care este naștere princezariană.
Pentru că nașterea princezariană
este foarte
brutală pentru copil.
Nașterea naturală
este mult mai sănătoasă și
de asta, indiferent de naștere,
este bine și poate, dacă s-a asistat
la nașterea copiilor voștri, eu am văzut când s-a născut
Eric,
după ce au scos copilul,
îl spală imediat și îl duc imediat
îl pun pe burtica mamei.
Ăla e primul lucru pentru ca să atenueze
trauma de abandon, că de fapt aia e prima
traumă de abandon. Copilul când iese simte că
s-a rupt apa,
lichidul amiotic sau cum se numește,
în momentul ăla știe că va fi
expulzat, adică simte că nu mai e
căldura la mamă și începe să aibă
că de acolo vin primele
două frici care noi le avem,
este frica de zgomot puternic pentru că
doctorul este foarte tare amplificat
în lichidul amiotic,
este foarte tare amplificat zgomotul
și a doua frică este frica de
cădere în gol, tocmai că vine de la naștere,
când s-a rupt apa și el începe să iasă,
este expulzarea, este frica de cădere.
El cade, efectiv, de acolo
de unde se tătea bine și era călduț.
Trebuie să știți că
după naștere este foarte bine
cam doctorul
care asistă în naștere,
care taie, care ce face acolo
stă ginecolog sau ce el
ca medic,
să ia copilul să-l pune imediat pe burta mamei,
pentru că copilul imeia să-l liniștește.
Voi ați văzut când copilul iese că începe,
când i-a tăiat cordonul umbilical, începe să urle,
începe să tragă aer,
așa și începe să plângă, cum l-a pus pe burtica
mamei să linișteți instant, pentru că simte mirosul
recunoaște imeia după miros.
Nici măcar nu vede că copilul știți
în naștere nu vede, are ochii,
pe exact cum sunt cății aia, ochii lipiți așa.
Ok.
Deci copilul
în zona asta de sine infantil,
în primul an și jumătate, are nevoie de hrană,
adică să primească lapte
și să fie
iubit, să simtă iubire, a ținut în brațe
și așa mai departe.
Și asta trebuie să vină de la îngrijitor
mamă, tată, bonă sau cine are
grijă de el în perioada respectivă.
Și mare atenție la impactul experiențelor
foarte timpurii din perioada asta de
primul an și jumătate. Dacă nevoile
bebelușului sunt neglijate
sau nu sunt satisfacute corect,
el va dezvolta
o percepție asupra lumii
că este într-o lume nesigură,
imprevizibile și rea.
Pentru că el,
când iese de acolo de la mămica lui
din burtică, unde avea totul,
all inclusive și venea totul la timp,
iese într-o lume din asta în care
poate nu este învelit, poate e fric, poate
să țipă la el, poate nu-i să dă mâncare la timp,
poate nu e schimbat scutecul la timp
și așa mai departe.
Simte mizerie, simte că miroase urât
când face caca pipii
și nu e schimbat la timp.
Asta poate duce la dificultăți în stabilirea
relațiilor și la probleme de încredere în viața adultă.
Și o să vă spun despre mine așa pe scurt
asta știu de la mama mea și vă
încurajez și pe voi că o să vedeți în urmă
a exercițiilor cu mine pe unii dintre voi,
dacă vreți și să le cereți anumite informații
despre copilăria voastră mică,
pentru că ajută chestia asta,
eu de exemplu știu de la mama și mi-a spus
în enumărate rânduri, când eram foarte mic
cred că la 3 luni, 4 luni,
bunica din partea
bunica din partea
tatălui meu,
care oricum
n-a suportat în niciodată
pe mama, n-au avut o relație bună,
n-au avut în niciodată de acord
că tata a luat
o de nevastă pe mama,
dar ideea este că
eu la vârsta de 3 ani
și eu plângeam îngrozitor,
plângeam îngrozitor și mama mea
a chima preotul să mă spovedească,
pentru că a zis că o să mor,
deci la vârsta de 3 luni, asta știu povestea de la mama mea,
au forțat, a venit
preotul m-a împărtășit, m-a botezat,
de fapt eu am fost botezat cred că mai devreme,
pentru că le-au fost frică
că o să mor
și ulterior am aflat de la mama mea
și problema pentru care o plângeam era că
mama nu avea lapte la săn
și când a realizat chestia asta că
eu sugeam la țâța acolo,
dar nu ieșea ce trebuie să iasă,
să era prea mică cantitatea, în momentul când m-a pus pe o lapte praf
s-a terminat, am început să nu mai plângeam,
am început să iau în greutate
și așa mai departe, deci mare atenție,
pentru că asta e o traumă foarte puternică,
eu de exemplu
acum mai de curând
am început să mă
mai
să devin mai conștient de modul în care mănânc,
eu de obicei în fulec, la propriu,
pentru că vin cu trauma
aia că probabil o să mor de foame
și e ceva inconștient și mănânc
foarte repede, nu mai mănânc așa de repede
și oricum mănânc cu foarte multă poftă,
o video poate să confirme că știe cum mănânc,
dar asta vine dintr-o traumă din copilărie,
sunt foarte pofticios
și
tatăl meu de exemplu în fulec
că e efectiv, adică când te pui la masă și ai pus mâncarea
tata termină în 3 minute de mânca
sau în 5 minute și ae
și eu am fost la
nivelul ăla, acum
am început să fiu cât mai atent
să fiu atent la ce mestec, să mestec de
15-20 de ori înainte să înghit
asta e altă chestie poate o să vă spun
într-un alt shop
în zona asta, pentru că e foarte bine
să mestești foarte mult, de ce?
ca mâncarea deja să ajungă masticată
bine în stomac, să te ajute pe digestie în primul rând
și eu de acolo vin cu
trauma asta, mare atenție că v-am dat o poveste
ca să înțelegeți cum funcționează chestiile astea
dacă în copilărie nu ți se satisface
cum trebuie o nevoie de genul ăsta și la mine era
vreo nevoia de hrană
nu că era reintenție din partea mamei mele
dar mama mea nu știa, era tânără
avea 20 și ceva de ani, cum a născut pe mine
nu știa care e treaba
m-a pus la sân, dar eu
mă rog, când mă punea la sân nu mai
plângeam pentru că eram pe corpul mamei mele
și după
câteva ore, o oră, două
începeam să urlu pentru că mi era foame
laptele era prea puțin, avea lapte dar era foarte puțin lapte
bun, acum
e bine aici în zona asta, tot cu
reparenting să face chestia asta
e bine să se identifice durerea
să recunăști sentimentele de nesiguranță și abandonă
asta, ca să le recunoști foarte greu
că tu nu ai cum să-ți aduce aminte, dar asta este nevoie
să stai de vorbă
cu părinții tăi, dacă ei ai în viață
bunici dai tăi și așa
mai departe și să-i întrebi așa la
o bere, la o discuție de asta
dar nu cu ton de acuză, cu ia zi mama
cum eram la una, în ce faceam
și o să afli niște chestii foarte interesante
despre tine, care o să-ți esprice
ultimului niște comportamente, care le ai în viața de adult
și trebuie să recunăști
sentimentele astea de nesiguranță și abandon
dacă au fost în perioada respectivă
încălcare de nevoi că n-au fost
satisfacute și e nevoie să explorezi
experiențele astea
dar în perioada asta nu ai cum să o faci singur
e nevoie să întrebi adultii care au avut grijă de tine
în perioada aia să spună niște chestii
despre tine
și bineînțeles că e nevoie
de retreiere a durerii la nivel conștient
adică să ți iei permisiunea să retreie
și să cumva să știi că nu au fost
satisfacute, nevoie, cum a fost cazul meu
v-am spus, da? Laptele nu era
suficient
și să ți scoți la suprafață
emoțiile pe care le-ai reprimat
pentru că la momentul ăla s-au reprimat niște emoții
după care vine etapa următoare în care
te separ de durere, deci cam asta o să lucrați
cu mine, unii dintre voi, cei care o să-mi dați
să va face separarea de durere
să dai seama că sunt de domeniu
trecutului, o să facem așa cum v-am arătat
cu diverse instrumente
poate schimbăm culoarea la ele, poate facem
diverse chestii, dar ce știm?
Să lucrăm cu niște lucruri despre care știm
și bineînțeles, mai ales ca bărbat
dă-ți voie să plânci
mai ales în seara asta o să te provoc
și o să trecem prin niște
emoții de tristete la un moment dat
și dăți voie să plânci, dacă simți nevoia să plânci
dacă simți nevoie, lacrurilor să iasă
nu-ți bloca sentimentele
chiar dacă ai fost învățat, mai ales de mama ta
să spui aici, bărba, cum să plânci
e cea mai mare prostie, chestia asta
în negarea emoților
da și e bine să plânci
pentru ce nu-ți s-a îndeplinit
și pentru faptul că ți-ai pierdut inocența
pentru că la un moment dat
îți pierzi inocența
bun, hai să mergem mai departe
etapa următoare este între
18 pe luni sau 1 an, jumate și 3 ani
care este sinele copilului mic.
Ca și caracterist și în zona asta,
în această perioadă, copilul, tu ca și copil,
începi să-ți afirmi independența
și să începi să explorezi lumea din jurul tău,
deja în perioada asta, deja știi să mergi,
adică învățatul de mercy este în prima etapă,
deja aici poți să explorezi lumea, te uiți în jur,
este o etapă marcată de dorință de autonomie
și de testarea limitelor, și în special a părinților.
Ați văzut că copiii vă pun în diverse contexte,
tocmai să vă testeze limitele,
să vadă cum reacționați emoțional.
Și s-a luat, nu, caz de acolo, nu,
pune mâna pe aia, și așa mai departe.
Este foarte important ca în perioada respectivă
să ai sprijin din partea îngrijitorilor primari,
părinți, bunici, educatoare, bonus și așa mai departe.
Nevoie de un mediu care încurajează
explorarea lumii și oferă limite clare,
care contribuie la dezvoltarea sănătoasă a stimei de sine.
Pentru că dacă se pun limite nesănătoase,
o să-ți fie afectată stima de sine.
Pentru că dacă ești într-un mediu restrictiv,
duce în sentimente de să rușine vinovăție
și îndoială cu privire la propriile abilități.
La fel, în zona asta e nevoie să identifici
dacă s-a întâmplat în perioada respectivă,
dar tot așa, cu ajutorul, pentru că prima și a doua etapă
nu ai amintiri. Poate în a doua etapă,
dar deja e sub trei ani și nu prea ai cum să ai amintiri,
sunt toți tocate în corp, dar cel mai bine
să explorezi cu părinții tăi sau cei care au avut grijă de tine
dacă sunt în viață să spună despre ce s-a întâmplat în perioada aia.
Și are și un lucru important pe care te provoc să-l faci.
Uită-te la nivel global și economic
ce s-a întâmplat în perioada respectivă,
că poate a fost o revoluție, cum am prins eu în 89,
că au fost nu știu ce tăieri de pensii de salarii în perioada respectivă,
vezi și global ce s-a întâmplat în context,
pentru că degeaba părintele a vrut să aibă grijă de tine,
dar dacă i-au tăiat ăștia salarii, cum a fost pe vremea lui Băsescu,
știți că au fost niște tăieri la bugetari, s-au întâmplat niște chestii.
Adică este important să vezi și condiții economice
de la momentul ăla, condiții geopolitice, războaie
și alte chestii care s-au întâmplat în perioada respectivă
și care te-au afectat fără să știi.
Să te găsești în urmă cu oricum frică de război și cu alte,
pentru că cel puțin stră bunicii mei și bunici nu am avut niciunul.
Fratele bunicului meu au luptat în al doilea război mondial
și unul dintre frații bunilor a murit în al doilea război mondial.
Dar ideea este că ele vin pe neam.
Asta vă spuneam și avem și noi fricele respective
care se transmit în ADN pe neam.
Și de asta este bine să cercetați rădăcinile copilăriei
și să vă uitați în special în zona în care v-a fost îngredit autonomia.
Adică din poveștile care le auziți de la părinții voștri,
vedeți dacă găsiți zone în care v-a fost reprimat autonomia și libera manifestare.
Cât de îngrediți ați fost.
Eu de exemplu văd la părinții mei diverse limite puse nepotului lor,
lui Eric, când vine și vorbeam cu terapeuta mea și îmi spunea
dacă cu nepotul tău o să poartă, așa îți dai seama cum să purta cu tine.
Și asta este un indiciu care poate să-ți dea de gândit că daba au fost foarte multe limite puse.
Bun, la mine și tata a fost cadru militar și cadrele militare sunt cu reguli stricte.
Așa sunt ei disciplinați și eu am fost disciplinat acasă probabil.
Hai să mergem mai departe.
Următoarea etapă este copilul interior tânăr, între 3 și 6 ani.
Și în etapa asta, de obicei, mare atenție este dezvoltă imaginația și stima de sine mai puternic.
Dacă și în etapa anterioară vorbeam de stima de sine, aici este și mai importantă, între 3 și 6 ani.
Și de aici puteți aveți deja amintiri.
Între 3 și 6 ani, cu siguranță ar trebui să aveți amintiri, doar dacă n-a fost ceva foarte dureros
la care subconștientul tău a pus capac și nu-ți dă voie să ai acces.
Aici, de exemplu, în regresie, se pot accesa diverse chestii. Regresie hipnotică.
Bun, de ce regresie hipnotică? Pentru că subconștientul tău e pus pe pauză, ești relaxat și în momentul ăla dai drumul la lucruri să iasă la suprafață.
De asta funcționează în regresie. Pentru că, de fapt, jmechiria nu că e regresă, jmechiria e și că o faci dintr-o stare de relaxare totală.
Că ați văzut, în momentul când intri în transă, prima etapă se face relaxarea corpului, relaxarea minții și după care începe povestea.
Ca să ai acces la subconștient cum trebuie, ca să nu fie blocată poarta de acces.
Spuneam că etapa asta se caracterizează prin imaginație foarte bogată, îți dezvolți imaginația, tot felul de chestii, ce vreau să mă fac când sunt mare, deja încep de aici chestiile astea
și o dorință foarte, foarte mare să înțelegi cum funcționează lumea din jur. Ești foarte curios în perioada asta.
Copilul începe să aibă o identitate mai clară, să-și exprime creativitatea, devine foarte, foarte creativ în perioada asta și mare atenție că dacă copilul face o chestie în zona asta
și îi place o chestie, dar părintele nu e de acord cu asta, s-ar putea să-i taie dă-l în rădăcine creativitatea, să-l blocheze pe creativitate.
Că nu îi place lui că face, nu știu ce, uite de exemplu, Fimeu, este marea amator de plăci de bază, circuite, plăci de la diverse televizoare vechi,
telefoane vechi, robineti. Că îi ziceam lui fratele Didi cu boiler-le, când mai vii frate, adună un robinet, o chestie de asta.
Deci e pasionat, astăzi l-am luat de la Gredi și făcea că e ultimul an la Gredi, la anul intrat la școală, la premergătoare
și zicea, educatoare, da ce ne facem că trebuie să facem evaluare și el îmi vorbește numai de robineti. Păi întreabă-l despre robineti,
că dacă tu vrei să-i bagi pe cap, pe gât, nu știu ce vrei, care nu e pentru el, nu să înveți chestia asta.
Știu că Fimeu e foarte inteligent, știu că știe să citească, vorbește foarte fluent de foarte mic, știu și ce îi place,
dar nu pot să-i bag pe gât ceva că vrea eu cu forța să facă, nu știu ce, o să lasă, facă ce vrea lui, ce vrea el.
Da, dacă îi place să facă chestia asta, bineînțeles că o să-l ghide și o să-l susțin.
Am zis de-acord că și școala, ați văzut, e ca și când vrei să înveți, nu știu, un delfin să urce în copac.
Știți că era și o poză. Păi frate, nu poți să faci delfinul să urce în copac, adică trebuie să fii conștient că fiecare are aturile lui
și te focusezi pe niște aturi. Bun, aici este foarte important, mare atenție, dacă aveți amintiri,
mai ales pentru că de aici vin rănii lălea care au legătură cu umilința, în principiu, critică, zona de critică.
Aici este impactul criticii și a respingerii, deci rana de umilire și de respingeri este profundă între 36 ani, dacă se întâmplă în general în perioada asta se întâmplă.
Pentru că critică excesivă sau respingerea în această perioadă poate duce la sentimente de inadevare și rușine.
Te simți inadegvată dacă ești fată femeie și îți afectează capacitatea de exprimarea sinelui în viața adultă, adică te teamă să vorbești în public,
te teamă să ții un discurs, să ții o ședință și așa mai departe.
Și bineînțeles, aici se poate face procesul de re-parenting prin care tu devii părintele propriu tău părinte sau să lucrezi cu un terapeut ca să facă chestia asta,
care trebuie să identifici la fel durerea, să recunoști sentimentele de inadevare și rușine, pentru că în general aici apare critică a rușine, a vinovăția în perioada asta.
Și să vezi acele situații de care îți aduce aminte sau povestite de părinți.
Dar încă o dată, fără a blama, fără a acuza, întreabă doar pentru tine, pentru că, încă o dată, exact ca în piața de capital, frate,
dacă tu nu știi istoria crizelor și asta, ați văzut cum v-am arătat în zona de investiții,
ele se repetă, știți că petărurile se repetă, la fel și în viața noastră, dacă noi am părțit niște chestii, se repetă până le... că sunt ca niște petăruri, răniile astea sunt niște petăruri, care se repetă până noi le vindecăm.
Dar ne afectează, pentru că atunci când eram mici, era un mecanism de supraviețuire și era bine pentru noi că supraviețuiam,
dar când devii adult, sunt comportamente care te pot face să-ți pierzi un loc de muncă sau să-ți cerci cu șeful, cu partenerul de viață, cu copiii și așa mai departe,
pentru că sunt răbuvniri care ies păniște răni nevindecate. Știți că vă spuneam, cum zice Mark Aseta, viața nu este despre ce se întâmplă și viața este despre cum reacționez tot la ceea ce se întâmplă și dacă reacționez din aceste răni,
pentru că, în general, oamenii care fac rău a altor oameni sunt niște oameni foarte răniți, mai ales oameni care jignește ca alți oameni, imaginează cum să jignez pe ei.
Uitați-vă în trafic, în sânjură, să scuipă, de obicei să jignez foarte tare pe ei, în primul rând.
E nevoie de retreirea durierii, dar doar așa la un anumit, deci nu foarte intens și doar cu supravegere chestia asta,
pentru că te poți confunda și intri din nou în pas aia și numai ești de acolo, te uci în depresie, deci e nevoie de supervisare pentru chestia asta,
ca să te scoată de acolo dacă se întâmplă ceva, pentru că sunt reacții care sunt niște amnegații,
adică sunt reacții adverse când intri într-o emoție de asta foarte puternică și dacă nu ești ghidat cum trebuie, poți să rămâi blocat acolo.
Bun, e nevoie să recunoși lucrurile așa cum spuneam, să le plânci, să îți dai voie să plânci, dacă afli de chestii de genul ăsta.
Să vedem cum o să fac eu diseară când o să vă fac transa, pentru că de fiecare dată eu care țin transa și ghidez mă ia o tristeză de nu să poată, și pe mine.
Adică simt niște chestii, asta înseamnă că m-am și eu de vindecat pe acolo.
Bun, hai să mergem mai departe, etapa următoare este copilul interior școlar, ăsta care începe școala,
între 6 și 12 ani. E vorba de școala primară până școala generală, ca și vârstă, etapa de vârstă așa aproximativ, este vorba despre acea etapă în care îți formezi identitatea și valoarea de sine.
În această etapă, de obicei, încep să interacționezi mai intens cu lumea exterioară.
Bineînțeles că te duci prin interiorul școlii, pentru că ești deja în școală, ești într-o comunitate, încep relațiile sociale cu adevărat că până la momentul ăla ai avut relații sociale la grădi, cu educatoarea, cu părinții tăi, cu alți copii, poate undeva ați mai ieși prin parc, dar sunt mai restrânse.
În schimb, în momentul în care încep școala, începe cu adevărat viața socială și e un impact foarte mare pentru copil aici.
Este perioada în care se formează convingeri fundamentale despre sine, despre cine ești ca identitate, despre ceilalți și despre lume.
Și aici este iarăși o să vorbim despre impactul criticii și al respingerii, pentru că iarăși aici este o etapă foarte importantă, pentru că criticia excesivă,
sau respingerea sau neglijarea în această perioadă pot duce la dezvoltarea unor convingeri negative, limitative despre sine, cum ar fi,
nu sunt suficient de bun, nu sunt stare să fac aia, nu merit aia, nu mă pun pe primul loc și așa mai departe.
De ce? Pentru că, încă o altă, vă spuneam cred că și în orșopul trecut, generația mea, cei care sunt despoate mai mari decât mine,
noi am avut un sistem de învățământ foarte bine pus la punct pentru că se făcea carte, dar se făcea carte cu biciul,
cu rigla peste palmă, cu pus pe coși de nuci și așa mai departe și gândiți-vă pâncâtă critică excesivă am trecut la școală și poate mai treceam și pe acasă
când veneam cu o notă proastă de la părinți și ne criticau și ne mai ardeau și o palmă, poate, pentru asta.
Deci la asta mă refer. Ideea este că convingerile astea în viața adultă o să ți afecteze relațiile și capacitatea de a face față provocările,
atât în trading, când și în relații personale și profesionale și așa mai departe.
Știți că vă spuneam la un moment dat, când învățam eu public speaking, că am făcut două formări în public speaking, două sau trei de-a lungul timpului,
ideea este că unul dintre trainer și cred că majoritatea spuneau chestia asta, că oamenii vin la ei să spună, scapă-mă de emoții.
Și trainerul de obicei întreabă, da, în primul rând vreau să ai emoții, ca să te învăț să le gestionezi, nu să scapi de ele,
pentru că dacă vorbești pe o scenă fără să vorbești din emoții, nu o să transmi niciodată nimic, o să fii ca un robot,
inteligență artificială, nu cred că vrea nimeni să ascultă un robot, vrea să ascultă o intonație de voce,
vrea să ascultă că vorbește mai incest sau poate vorbește mai repede, la adică e vorba de intonație, vorba de cuvinte,
vorba de nom verbal și așa mai departe, da, sunt mai multe chestii care se întâmplă acolo și bineînțeles că noi,
dacă am fost criticați foarte desne, tocmai ne-ai frică să mergem să vorbim în public, să ținem un discurs, să facem o chestie,
câți dintre noi ies acum și zic, hai să țin o prezentare în față la 100 de oameni, da?
Pentru toți este provocator, inclusiv pentru mine este provocator, da? Dar am tehnici de a gestiona lucrurile astea.
Ok, la fel, dacă vrei să vindești, trebuie să cauți în copilărie, în perioada asta, să vezi ce s-a întâmplat,
când ai fost descurajat, poate ce profesor ți-a spus, va ții să aminte că v-am dat și un exercițiu în care v-am spus să
căutați o persoană cu care vă simțiți inconfortabil, puteți să folosiți exercițiu respectiv,
dacă va ții să aminte două întâmplare din viața voastră de la școală, în care un profesor, nu știu,
a râs de voi, va umili, va criticat și să-i puneți nasul de clom și exact cum a fost exercițiu ala.
Aia poate să fie persoana la care vă gândiți, sau poate un coleg din școală.
Ați văzut? Aveți și tehnică pentru a face chestia asta, ca să scăpați de ele.
Deci v-am dat și tehnici, v-am promis că vă dau tehnici.
Bun, e nevoie să retreaiști un pic durerea, dar să o faci disociat, atenție, adică să te uiți ca și când te-ai vedea pe tine,
nu prin ochii tăi, pentru că dacă te uiți prin ochii tăi, s-ar putea să rămâi blocat acolo și nu îți recomand să faci singur.
Asta, dacă vrei să te aventurezi să intrii singur într-o chestie, dar să faci auto-hymnoze, e foarte complicat dacă nu ai experiență mai răsă în lucru cu alți oameni.
Să o faci tu singur. Bine, dacă folosești ghidajele mele și cinereșterele mele, da, e ok să faci asta,
dar dacă vrei să o faci tu cu scriptul tău, cu cuvintele tale, mare atenție.
Bun, hai să mergem mai departe, etapa următoare este adoleștentul interior, care este între 12 și 15 ani.
Veți vedea că vorbim de mai mulți copiii interiori și, depinde unde s-au întâmplat traumele și întâmplările din copilărie,
aveți de adresat adoleștentul, infantul și așa mai departe.
Bun, această perioadă marchează transiția sau trecerea de la copilărie, pentru că să nu uităm,
venim de la 6-12 ani la 12-15 ani, între copilărie și adoleștență.
Și aici de obicei apare ceea ce se numește rebeliune,
când vă spun eu vă că o parte dintre voi vă băgați picioarele în ele de regul,
de ce? Că vrei să fiți rebeli. Aici apare rebelul în general, în perioada asta.
Pentru că îi scauți identitatea și vrei independență în zona asta.
Sunt miez, asta adoleștent, nu mai ascult părinții, numai așa și comportamentul ăsta
se poate avea repercursiuni, poate avea repercursiuni mai departe ca adult,
în faptul că încalci reguli de circulație, încalci reguli în trading și așa mai departe.
Adoleștentul interior începe în general în perioada asta și pune niște întrebări,
despre cine e, despre sine, despre celul care îl înlume.
De obicei aici apar și conflicte interioare, interioare și externe.
Se ceartă cu ăștia din jur, cu părinți, nu știu ce, dar și el cu el.
Da, conflicte. Bă, cine sunt, ce fac, ce vreau să fac și chestii de genul ăsta.
E o zonă de confuzie în perioada asta aici și cei care aveți copii la vârstă asta
probabil puteți să confirmați că se întâmplă chestii în perioada asta.
Între 12 și 15 ani aproximativ.
Bun, hai să ne uităm la niște provocare emoționale care apar în perioada asta.
De obicei aici apar sentimente de, cum spuneam, confuzie.
Ceea ce mie îmi place să văd la cineva după ce lucrez o întransă cu o persoană
și lucrez pe o schimbare de convingere pentru că primul lucru care apare este confuzia.
De ce este confuzia? Că el crede într-o chestie, acum mi-am implementat alta
și să bat două chestii cap în cap.
Apare nesiguranță, am partea asta de adoleștență la doleșentul interior
și dorința de apartenență.
Anturaje, chestii de genul ăsta.
Și mare atenție că aici se întâmplă tot felul de deviații.
Anturaje dubioase, copii care sunt scăpăți de sub control
și atenție, nu controlul excesiv, care s-apucă de alcool, de droguri,
se duc în anturaje dubioase și așa mai departe.
Păi noi ne-a păzit Dumnezeu cel puțin în generația mea
că nu aveam acces la droguri, la chestii de genul ăsta.
Acum lucrurile sunt mai complicate.
Și dacă copiii nu sunt sprijiniți emoțional în perioada asta,
dezvolte niște mecanisme foarte dubioase, care sunt nesanotase bineînțeles,
prin care se protejează și își blochează emoțiile.
Și mai târziu, ca adult, se întreabă de ce nu pot intra ca un băiat
sau, adeloșend mai târziu, într-o relație cu o fată,
pentru că și-a blocat emoțiile și la fel o fată cu un băiat.
Și, bineînțeles, și aici e nevoie să căutați, să vă uitați un pic,
să faceți o cercetare, adică o vindecare cum trebuie,
trebuie făcută pătreme mai lung și pe aceste etape,
adică să vă faceți singuri o istorie pe fiecare din aceste etape,
cum v-am dat eu, pe între 12-15 ani, pe palierele alea de ani aproximativ.
Și o să vedeți niște chestii care se întâmplă.
Și mai o chestie care să spunem, psihologie, că de obicei
o rană pe care ai să spunem cu ai la vârsta de 12 ani.
De obicei, odată la 12 ani, în viața ta se repetă ceva foarte nașpa
cu privirea la chestia aia.
Și așa poți să te prins și ca ce vârstă.
Dacă o să vezi o ciclicitate, să te uiți, bă, s-a întâmplat asta
în trecutul meu de mai multe ori și să vezi cam la ce intervale de timp
s-a repetat chestia.
Da, eu zic de chestii mai grave.
Și așa poți să identificiți și perioada în care a fost.
E o altă tehnică prin care să poate identificați.
Bun.
Ce să-ți mai zic aici în zona asta?
Păi cam atât.
Pentru că următoarea etapă este tânărul adult interior.
Între 16 și 22 de ani.
Deja aici vorbim de zona liceu spre facultate.
Asta este etapa de maturizare.
Dar în această perioadă începe la propriu...
E perioada în care începe asumarea de responsabilități.
Luarea decizii.
Fie ca copiii de obicei încep să ia decizii.
Pentru că sunt adulti.
Prima fază de adulti.
Pe prima fază spre 20 și ceva de ani încep.
Să caute, dă muncă, să vadă ce facultate fac.
Da, și ce vor să fac în viață.
Încep diverse decizi în perioada asta.
Și care au o legătură cu relații, cu cariera viitoare și cu independența.
Bineînțeles că noi după vârsta asta vrem să fim independenți.
În general nu vrem să stăm cu mama și cu tata.
Vrem să ne desprindem, să plecăm de aici.
Că sunt mulți care sunt legați cu cordonul umbilical de părins de mama și de tata.
Asta e altă chestie pentru că nu știu să pună limite.
Asta e o problemă de limite.
Deci, dacă stai cu mama și cu tata la nu știu ce vârstă.
30 și ceva de ani sau așa.
Înseamnă că încă este un cordon umbilical foarte puternic acolo.
Asta doar dacă doamne feriște.
N-ai un părinte care necesită îngrijire sau asta e altă situație.
De aia o zic să stai cu părintele să fii legat de părinte și așa până la nu știu ce vârstă nu e în regulă.
Pentru că e vorba despre limite, de a pune niște limite în relația și cu părinții după ce încep să devii adult.
Aici cad dificultăți în perioada asta.
Pentru că e lipsa unei baze emoționale solide.
Poate vine mai din spate sau chiar de aici.
O să te confruzi cu indecizi, cu anxietate, dificultăți în stabilirea obiectivelor.
Și asta o să vezi mai târziu că nu poți să iei decizii pentru a spune un obiectiv.
Și în trading se întâmplă niște chestii, îndecizie.
În trading vine și din etapa asta.
Și bineînțeles că este esențială recunoașterea și vindecarea rănilor din etapa asta de 16-22 de ani.
Dacă vrei să ai o viață echilibrată ca adult.
Și să nu dezvolzi niște atașamente dubioase, cum spuneam și mai devreme.
Ați văzut că pe o anumită rană sunt anumite atașamente.
Bun, dragilor, cam atât am avut de zis la nivelul ăsta.
O să ne pregătim ușor, ușor să facem meditația transechidată.
O să las un spațiu pentru voi să vă răspund la întrebări, dacă aveți întrebări.
Gata, v-am dat cu flit, nu mai zice nimeni nimic.
Curiozități, da, curiozități, întrebări, v-am pus pe gânduri în seara asta.
Un pic așa.
V-am pus un pic pe gânduri, da.
Ideea este că vreau să vă uitați fără judecată la toate lucrurile astea.
Mai ales dacă v-ați identificat și cu siguranță ați identificat într-o parte sau alta sau mai multe.
Dar uitați-vă fără judecată că asta este primul pas spre vindecare.
Bun, dragilor, păi vă invit să mergeți, să facem o pauză de 2-3 minute, să mergeți la baie dacă aveți nevoie, să vă duciți până la toaletă.
Și cât e ceasă acum?
La și 4-6 ne pregătim să facem transa himnotică.
Da?
Deci duceți-vă, beți o gură de apă, mergeți la toaletă, da, dacă e cazul.
Și între timp să calibrez eu aici sculele.
Să vedem melodia asta de fundal.
Ok, o să avem și melodie de fundal pentru transa din această seară.
O să fie ceva în regim de tristete.
Și hai să facem și o probă de sunet să îmi spuneți cum să aude.
Unii dintre voi o să recunoașteți melodia cu siguranță.
Ia să vedem.
Vreau să știu dacă vocea mea să aude mult peste muzică.
Adică vreau să audă vocea mea mai tare decât fundalul muzical.
O să dai muzica un pic, un pic mai încet.
Da, un pic mai încet, vreau să zic și eu.
Ok, hai să lăsăm încet.
Așa, cred că așa e bine.
Ia, stai, vedem.
Să aude bine că acum a început un pic mai tare.
Dă-i noi încet.
Cred că așa e bine, da?
Cred că cam așa, da.
Perfect.
Tango tu evora.
Tango tu evora, așa este.
Da.
Ia să vedem asta, cum se aude.
E ok.
Da, e ok, da?
Perfect.
Perfect.
Bun.
Dragilor, e și 45, mai stăm un minut.
Dacă era cu pauză de baie, cu asta, ca să începem.
O să opresc în registrarea, ca să dăm din nou drumul la registrarea,
să pot să tai bucata de transă și să vă dau și în format audio.
Ia să vedem.
Recording stopped.
Recording in progress.
Ok.
Vă mulțumim.
